Oglinda fermecata

A fost odata ca niciodata, a fost odata o imparatie minunata, in care exista

o oglinda fermecata in care toti oamenii se puteau privi atunci cand doreau sa afle
ceva despre ei insisi. Intr-o zi, Zana cea Rea, manioasa ca oglinda i-a aratat o fata
urata, o inima rece si un suflet mic, a spart oglinda fermecata.

Oamenii nu se mai puteau privi in oglinda ca altadata, erau tristi, treburile

lor mergeau mai prost, se certau mai des cu ceilalti si cu ei insisi. S-au sfatuit intre
ei, au mers la Imparat si l-au rugat sa cumpere o alta oglinda. Acesta le-a
destainuit supusilor sai ca oglinda aceea era unica, dar ca zana cea buna ar fi
reusit sa o repare.

Oamenii au cautat-o pe zana cea buna si i-au spus necazul lor, dar intristata,
zana cea buna a recunoscut ca oglinda nu se mai putea reface. Ea a cerut ragaz
pentru cugetare si peste o saptamana le-a spus oamenilor ca are o veste buna
pentru ei…

© Mihaela Brumar, CCD Dolj, 2011

 Pentru ca totii cursantii sa se cunoasca mai bine, ajutati-i:

sa-si observe comportamentele, emotiile, faptele, sa-si analizeze

gandurile;
sa compare ceea ce ei insisi gandesc despre un eveniment cu
gandurile altora;
sa-si identifice calitatile pe care le folosesc mai mult sau mai putin;
sa-si foloseasca intregul potential;
sa-si determine prioritatile, urgentele si sa actioneze in functie de
ele;
sa-si accepte greselile, dar sa invete din ele;
sa-si analizeze linia vietii, evidentiind ce si cum au reusit;
sa-si valorizeze propria familie, sa se insereze in istoria ei.

© Mihaela Brumar, CCD Dolj, 2011