Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre particularitatile de constructie a unui personaj dintr-
un text studiat apartinand lui C.Petrescu
Repere
1) Prezentarea a 4 elemente ale textului narativ semnificative ptr realizarea personajului
( actiune , conflict , relatii spatio – temporale , constructia subiectului , perspectiva narativa , modalitati de caracterizare , limbaj ) 2) Prezentarea statutului social , psihologic , moral etc. al personajului ales , prin raportare la conflicte 3) Relevarea unei trasaturi a personajului ilustrata prin 2 episoade , secvente narative sau prin citate comentate . 4) Exprimarea unui punct de vedere argumentat despre modul in care se reflecta o idee sau tema textului in constructia personajului .
Introducere
1) Prezentarea statutului social , moral – un intelectual ateu , insetat de absolut ,
influentat de 2 conflicte exterioare pe care le interiorizeaza continuu : casnicia ratata cu Ela in urma schimbarii statutului social printr-o mostenire substantiala si tragedia razboiului care , in ciuda gradului de sublocotenent , il egaleaza cu orice soldat . Prin ambele situatii de viata eroul cauta o iesire din conditia sa limitata , cu scopul atingerii unui absolut imaginat . 2) 4 elemente ale textului 3) Relevarea principalei trasaturi de caracter a personajului ilustrata prin 2 episoade : Evolutia lui Gheorghidiu este determinata de cele 2 experiente fundamentale : iubirea si razboiul . Constituind si temele literare principale ale romanului aceste doua cai prin care eroul incearca sa atinga ABSOLUTUL ordoneaza intreaga actiune a textului . Primul capitol este un artificiu compozitional ce da tonul intregii arhitecturi narative , deci anunta perticularitati de constructie ale personajului – narator . Acest prim capitol contine o secventa narativa in care mai multi ofiteri discuta polemic despre un articol de ziar dedicat unei crime pasionale comise de un barbat inselat . Ascultandu-i pe camarazi , St.Gheorghidiu descopera prin introspectie si analiza psihologica 3 nuante ce par sa-i implice intreaga personalitate . Pe de-o parte , el isi confirma superioritatea intelectuala catalogand ideile tovarasilor lui drept notiuni primare , grosolane , cu intelesuri nediferentiate . Pe de alta parte , ca un adevarat expert in psihologia iubirii , tanarul construieste o intreaga teorie despre acest sentiment : ,, O iubire mare e , mai curand ,un proces de autosugestie ....... iubesti intai din mila , din indatorire , din duiosie , iubesti ptr ca stii ca asta o face fericita , pe urma te obisnuiesti cu vocea si cu surasul ei . Si treptat , iti trebuie prezenta ei zilnica .” Aceasta memorie voluntara specifica primei parti a romanului , transforma cu ajutorul monologului interior experiente din trecut intr-o autocaracterizare a intregului parcurs alaturi de Ela . Lucid si hiperrational protagonistul nu retraieste trecutul sau amoros , ci il analizeaza , il interpreteaza . Oferind o singura varianta asupra evenimentelor , personajul narator anunta de la inceput motivul zbuciumului sau interior : ,, Eram insurat de doi ani si jumate cu o colega de la universitate si banuiam ca ma-nseala .” Apoi , Stefan descrie evolutia iubirii cu Ela , de la orgoliul de a fi iubit de cea mai frumoasa fata si pana la dezamagirea profunda de atractia nevestei ptr bani . ,, As fi vrut-o mereu feminina , deasupra discutiilor acestea vulgare , plapanda si avand nevoie sa fie ea protejata , nu sa se intervina atat de energic , interesata . Mai mult , pasionat de filozofia lui Kant , protagonistul este caracterizat indirect prin faptele si vorbele sale : ,, in afara de constiinta , totul e o bestialitate .” – e un idealist atras de absolut , dar total inadaptat din punct de vedere social . Ela ii spune , de fapt , ca toti vor sa-l insele ptr ca e prea bun , iar unchiul Nae il caracterizeaza ca fiind lipsit de spirit practic si ii transmite ultimativ : ,, ai sa-ti pierzi averea . Cu filozofia dumitale nu faci doi bani . Cu Kant al dumitale si cu Schopenhauer nu faci in afaceri nici o branza .” In acest mod , intre universul utopic al omului ce vede doar idei si realitatea exterioara se instaureaza o ruptura constientizata de protagonist abia in momentul in care Ela – cea pe care o considera ,, suflet in sufletul lui „ – prefera deliciile vietii mondene in defavoarea lui . Prin urmare , micile flirturi ale sotiei cu dansatorul G. , la moda printre doamnele din societatea buna , trezesc in constiinta lui Stefan ganduri dramatice . Nu dupa mult timp , Gheorghidiu isi recunoaste prabusirea launtrica , desfiintarea ca personalitate , iar tot demersul sau psihologic ulterior se va indrepta doar inspre ,, uciderea imaginii femeii iubite .” Noul mod de a fi a lui Stefan il determina sa-si piarda orice echilibru , ajungand sa recunoasca singur ca ,, este un tip absolut imposibil care complica orice intamplare „ , iar intr-un episod narativ , o doamna intalnita intamplator , ii remarca doar dupa un scurt dialog principala trasatura de caracter- excesiva rationalizare a trairilor : ,, Ah , dumneata esti dintre aceia care fac mofturi interminabile si la masa . Dintre cei care intotdeauna descopera firele de par in mancare . Nu , atata luciditate e insuportabila , dezgustatoare .” Pe acest fond , drama razboiului ,, cu moartea plutind in toate , submineaza definitiv conceptia absolutista despre iubire a lui Stefan . Daca in timpul pregatirilor ptr razboi personajul narator inca isi considera relatia ca o prioritate , tragediile la care participa il fac sa se indeparteze iremediabil de tot trecutul , asa ca in momentele de agonie de dupa un bombardament recunoaste indiferent : ,, De sotia mea , de amantul ei , de zbuciumul de atunci mi-aduc aminte cu adevarat ca de o intamplare din copilarie . Si atunci sufeream de lucruri care azi mi se par fara inteles .” Extenuat si deziluzionat , Stefan renunta in cele din urma chiar si la universul sau imaginar , pe care cu atata minitiozitate il construise : ,, Sunt obosit si mi-e indiferent chiar daca e nevinovata .”Tocmai de aceea Gheorghidiu refuza sa mai analizeze , sa-si explice hotararea din final de a-i lasa Elei absolut tot ce e in casa , de la obiecte de pret , la carti ..... de la lucruri personale , la amintiri . Adica tot trecutul .” 4) Exprimarea unui punct de vedere despre modul cum se reflecta o idee in constructia personajului Asadar , daca in prima parte a romanului psihologic , C.Petrescu dedica jumatate de capitol redarii gandurilor eroului , produse de vederea unei rochii albastre a sotiei , cea mai importanta decizie a personajului narator este expediata in 3 randuri , la finalul romanului . Tocmai acesta este si drumul pe care il parcurge Gheorghidiu , anume de la apararea incrancenata a absolutului in iubire , la incercarea disperata de a-si mentine rational latura umana in razboi si pana la renuntarea indiferenta la orice idealuri .