Relatia dintre perceptii si reprezentari

Reprezentarea-este procesul cognitiv senzorial de semnalizare în forma unor imagini

unitare,dar schematice, a însuşirilor concrete şi caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor în
abşenţa acţiunii directe ale acestora asupra analizatorilor.
Asemănări ;
Ca şi percepţiile, reprezentările sunt imagini unitare şi schematice.
Percepţia se produce în absenţa obiectului, iar reprezentarea se produce în prezenţa acestuia.
Intre percepţii şi reprezentări exista o relaţie de interdependenta. Reprezentările îmbogăţesc
percepţiile, le dau un contur mai clar. Cu cât suntem stimulaţi perceptiv mai puternic cu atât
imaginea va fi mai clară. Percepţiile influenţează calitatea reprezentării prin claritate si
intensitate.
Atât percepţia cât şi reprezentarea sunt procese cognitive senzoriale, adică de cunoaştere
prin intermediul organelor de simţ, sunt cu alte cuvinte, imagini concrete ale unor obiecte sau
fenomene.
Ambele sunt legate intim de mişcare şi pot produce efecte fiziologice şi chiar
emoţii(antrenamentul aviatorilor, lămâia închipuită,vederea duşmanului).
Cele două procese psihice au un înţeles, o semnificaţie. Intre percepţii şi reprezentări există o
relaţie de interdependenţă,reprezentările îmbogăţesc percepţiile,le dau un contur mai clar.
Calitatea reprezentării depinde de calitatea percepţiei şi de contextul în care a avut loc receptarea
obiectului. Ne oferă imagini concrete asupra realităţii, ce pot conduce uneori la tulburări
fiziologice.
Aceste asemănări sunt determinate de natura senzorială comună a celor două procese de
cunoaştere.
. Deosebiri
Dar între percepţie şi reprezentare sunt şi deosebiri marcante.
In primul rând reprezentarea are loc în absenţa obiectului. Chiar dacă reprezentarea este
posibilă numai după ce în prealabil a existat percepţia, ea este primul proces de cunoaştere în
care subiectul cunoscător nu mai este dependent de obiect. Prin intermediul reprezentărilor,
putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput iniţial şi, mai mult, există o libertate şi
faţă de schema structurală a obiectului, (putem roti sau modifica o reprezentare în minte), în timp
ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală.
O altă deosebire a reprezentării faţă de percepţie este selectivitatea mult mai accentuată
a reprezentării. Unii psihologi, au considerat că reprezentarea este o simplă urmă a percepţiei,
mai fragmentară şi mai instabilă. Este adevărat că percepţiile sunt mult mai bogate în detalii şi
mai complete, însă reprezentările au avantajul de a semnaliza în principal însuşirile caracteristice
ale unui obiect sau fenomen. Astfel, prin procesul de reprezentare facem un prim pas spre
cunoaşterea esenţialului. Deşi obiectul nu este înfăţişat în totalitatea însuşirilor lui de detaliu,
reducţia realizată de reprezentare nu afectează unitatea imaginii. Prin faptul că re-prezintă
obiectul nu numai prin prisma însuşirilor sale esenţiale, caracteristice, reprezentarea poate fi
considerată ca situându-se la un prim nivel de generalizare în cadrul proceselor de cunoaştere.
Percepţiile succesive ale aceluiaşi subiect sunt sintetizate într-o singură reprezentare. De aceea,
numărul reprezentărilor este mai mic decât cel al percepţiilor. Reprezentarea pregăteşte
generalizarea care se realizează la nivelul gândirii prin intermediul noţiunilor, judecăţilor şi
raţionamentelor.
Percepţia are un caracter figural, intuitiv, în timp ce reprezentarea are un caracter
abstract.
Prin intermediul reprezentărilor,putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput
iniţial,în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală.
Selectivitatea mult mai accentuată a reprezentării faţă de percepţie.
Reprezentările depind de voinţa onului,care le poate alunga,le poate revoca,pe când percepţia nu
se poate modifica.Ele sunt mai palide în raport cu percepţiile.
Percepţia este un proces psihic,iar reprezentarea este un peoces cognitiv.
In concluzie,în procesul reflectării,reprezentarea realizează o selecţie de însuşiri intuitive
din masa de experienţe peceptive,deci reflectarea este mijlocită şi selectivă.

.
.
.

.
Percepţia are un caracter figural, intuitiv, în timp ce reprezentarea are un caracter
abstract.
Prin intermediul reprezentărilor,putem detaşa obiectul de contextul în care a fost perceput
iniţial,în timp ce percepţia ne impune cu necesitate obiectul în forma lui reală.
Selectivitatea mult mai accentuată a reprezentării faţă de percepţie.
Reprezentările depind de voinţa onului,care le poate alunga,le poate revoca,pe când percepţia nu
se poate modifica.Ele sunt mai palide în raport cu percepţiile.
Percepţia este un proces psihic,iar reprezentarea este un peoces cognitiv.
In concluzie,în procesul reflectării,reprezentarea realizează o selecţie de însuşiri intuitive din
masa de experienţe peceptive,deci reflectarea este mijlocită si selectiva.

Student,
Morlova Monica Andreea