Trăsnete/Fulgere Globulare

Elev: Ionescu Cristina

Prof. Coordonator: Petrescu Mina-Lu i ița
Colegiul Națio al ”A astasescu”
Roșiorii de Vede, Teleor a
 Ce este trăsnetul?
Trăsnetul este o descărcare electrică în scânteie care se produce în
atmosfera terestră, fie între doi nori, fie între un nor și pământ. Norii de
furtună se încarcă în partea lor inferioară, în special, cu sarcină negativă,
iar această încarcă prin influență suprafața pământului cu sarcină pozitivă.
Când norul se deplasează, zona de sarcină pozitivă de pe pământ îl
urmărește ca o umbră.Norul și pământul pot fi considerați drept armăturile
unui condensator între care tensiunea electrică atinge valori de ordinul
zecilor și chiar al sutelor de milioane de volți. Dacă tensiunea dintre doi
nori sau dintre nori și pământ devine suficient de mare apare o descărcare
electrică foarte puternică numită trăsnet.
 Formarea trăsnetului
Atunci când condiţiile atmosferice sunt normale, echilibrul electric din atmosferă este stabil. În
momentul în care se formează nori de furtună (cumulonimbus), sarcinile pozitive şi negative se separă
în interiorul acestor nori. Partea inferioară a norului se încarcă de obicei negativ. Acest lucru provoacă
o acumulare de sarcini pozitive pe toate elementele care se găsesc la sol, acumulare care va fi cu atât
mai importantă pe vârfurile metalice. Norul începe să se descarce, descărcarea avansând prin salturi de
câteva microsecunde. Aceste modificări electrice bruste produc o acumulare de sarcini pozitive şi mai
importantă. Efectul Corona este perceptibil uneori, ca o lumină verde, se producea astfel pe catargele
vapoarelor când marinarii vorbeau despre focul din Saint Elme. Numeroase persoane au observat că
părul li se electrizează atunci când sunt surprinse de o furtună la munte. Se creează traseul de
descărcare: sarcinile care produc efectul Corona formează un traseu ascendent care vine în
întâmpinarea descărcării norului. Când acestea se întâlnesc, traseul este creat. Norul se descarcă prin
acest canal. O descărcare electrică posedă o energie enormă, capabilă să atingă temperaturi de 30.000
grade C, care sunt percepute ca o lumină orbitoare, si care este denumită trăznet (sau fulger, dacă se
produce între nori). Tunetul este sunetul ca de explozie care se produce de-a lungul canalului de
descărcare al gazelor generate prin această încălzire. Durata sa pare mai mare decât este în realitate
din cauza reflexiei sunetului si pare că ajunge mai târziu din cauza faptului că viteza sunetului (340
m/s) este mai mică decât cea a luminii (300.000 Km/s).
 Ce este fulgerul?
Este un arc luminos rezultat în urma unui proces de descărcare
electrică (trăsnet), cauzat de o diferenţă de potenţial electrostatic. Acest
fenomen meteorologic are loc în natură între nori încărcaţi cu sarcini
electrice diferite sau între nor şi pământ.
 Formarea fulgerului
Fenomenul luminos care însoțește
trăsnetul se numește fulger. Fulgerul este
rezultat în urma unui proces de descărcare
electrică cauzat de o diferență de potențial
electrostatic; se produce între nori încărcați
cu sarcini electrice diferite Atunci când
vedem un fulger nu auzim și sunetul produs
de descărcare, deoarece viteza sunetului este
mai mică față de cea a luminii. Decalajul se
datorează diferenței dintre vitezele de
propagare ale celor două unde, cea
luminoasă și cea acustică
 Benjamin Franklin

A demonstrat în anul 1752 cu ajutorul unui zmeu de hârtie prezența unei sarcini
electrice în nori de furtună (acesta a observat încărcătura electrică a funiei
umede cu care ținea zmeul dar, din fericire, nu a declanșat trăsnetul). Cercetări
ulterioare au stabilit că, în nori de furtună numiți Cumulonimbus (nimbus
cumulus), nori în care cu o probabilitate mare vor lua naștere trăsnete, curenții de
aer repartizează inegal gheața și apa în interior. Prin frecarea straturilor norului
se formează spații cu încărcătură (ionică) electrostatică negativă și pozitivă. Zona
de trecere dintre regiunile cu sarcini pozitive și negative au loc la înălțime mare și
temperaturi între −10°C și −15°C, aici picăturile de apă din nor transformându-se
în cristale de gheață. Stratul superior (de sus) al norului este în mod normal
încărcat pozitiv, iar stratul inferior (de jos) negativ. Aceste sarcini induc la rândul
lor sarcini de semn opus la suprafața pămantului.
Fulgere Globulare
 Fulgerul globular este un posibil fenomen atmosferic electric despre care
se cunosc foarte puține lucruri. Termenul se referă la aparițiile unor obiecte sferice,
de obicei luminoase, care variază ca mărime de la un bob de mazăre la câțiva metri
în diametru. Acest fenomen este de obicei asociat cu furtunile, dar durează mult
mai mult decât fracțiunea de secundă a unui fulger. Multe dintre primele descrieri
timpurii spun că în cele din urmă mingea explodează, uneori cu consecințe fatale,
lăsând în urma sa un miros de sulf. Fulgerele globulare reprezintă un eveniment rar
întâlnit; apar sub forma unor sfere luminoase, de obicei de mărimea unui grepfruit,
şi durează până la 20 de secunde.
Sunt cunoscute de sute de ani şi există numeroase mărturii asupra apariţiei
lor, dar cauza lor rămâne un mister. Au fost propuse, drept cauze, radiaţiile de tipul
microundelor, aerosolii oxidaţi, energia nucleară, materia neagră, antimateria, chiar
şi găurile negre; o ipoteză recentă sugerează că ar fi vorba despre siliciu care arde,
după ce a fost vaporizat de un trăsnet.
 Un grup de cercetători de la CSIRO şi Universitatea Naţionaă Australiană a
publicat în Journal of Geophysical Research Atmospheres un studiu în care elaborează
o nouă teorie.
Ei au pornit de la observaţia că fulgerele globulare apar cel mai adesea în
apropierea geamurilor, la ferestrele caselor sau în cabinele avioanelor.
După ce lovesc solul, trăsnetele lasă în urmă o dâră de particule încărcate electric
(ioni). În cele mai multe cazuri, aceşti ioni pozitivi sau negativi se recombină imediat.
Particulele care rămân în stare de ioni coboară spre pământ.
Cercetătorii australieni cred că asemenea ioni se pot acumula pe partea
exterioară a unor suprafeţe non-conductoare, cum sunt geamurile. Aceşti ioni acumulaţi
pot produce un câmp electric ce poate străbate sticla. Câmpul electric dă electronilor de
pe partea interioară a geamului suficientă energie pentru a disloca electroni din
moleculele de aer înconjurătoare, eliberând în acelaşi timp fotoni care creează sfera
luminoasă.
Acesta este, afirmă autorii, primul studiu care oferă o soluţie matematică ce
explică apariţia unui fulger globular.
Următorul pas va fi utilizarea acestei teorii pentru a reproduce un fulger
globular în laborator. Ar putea fi dificil, cred cercetătorii, deoarece ar necesita aparatură
capabilă să producă 100 milioane de volţi. Dar mărturia unui pilot american, care a
asistat la apariţia, în cabina avionului, a unui fulger globular produs de ionii generaţi de
aparatura radar a avionului, sugerează că şi echipamente deja existente pe piaţă pot
produce valori suficiente ale tensiunii electrice pentru a genera un fulger globular.