I n arta greaca, in perioada arhaica (sec. al VII-lea - incep. sec. al V-lea i.Hr.

) apare
ca element tipic in arhitectura templul. Templul adapostea statuia de cult a zeului
protector, cat si tezaurul, iar accesul in templu era liber.

Planul templului era simplu: pronaosul (vestibul), naosul sau cella (incaperea unde se
afla statiua zeului) si opistodomul (incaperea unde se pastra tezaurul). Intrarea in opistodom
se facea pe partea opusa intrarii principale. Tezaurul era format din ex-voto-uri, adica diferite
obiecte oferite divinitatii, constand in mici sculpturi, tablouri, bijuterii etc. cu drept de
vizitare. Astfel s-au format primele colectii de arta.1 2

Dupa plasarea coloanelor in exterior, templul putea fi prostil (cu patru coloane la intrarea
principala), amfiprostil (patru coloane la ambele intrari) si peripter (inconjurat de coloane).

Privita in sectiune verticala, constructia unui templu se compune din trei parti: un piedestral
numit stilobat, o colonada deasupra careia se afla antablamentul. Acoperisul e format din
doua pante, care formeaza pe laturile mici ale templului un triunghi numit fronton.

1
Bonard André ,Civilizaţia greacă”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967/1969
2
Eliza Bichman, Vasile Neagu, Liviu Georgian, C. Nuţu, ,,Istoria antică şi medievală”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995
S-au elaborat doua oridine insemnate: doic si ionic, urmate de aparitia ordinului corintic3.
Diferenta intre cele trei este vizibila mai ales la forma capitelurilor coloanelor.

Ordinul doric era raspandit mai ales in Pelopones si in coloniile grecesti din Italia de
sud si Sicilia. Templele dorice sunt puternice si greoaie.

Ordinul doric

Exemplu: Theseionul din Atena - templu doric, peripter

3
Eliza Bichman, Vasile Neagu, Liviu Georgian, C. Nuţu, ,,Istoria antică şi medievală”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995
 Ordinul ionic s-a dezvoltat in coloniile grecesti din Asia Mica si insulele din Marea
Egee. Templele au proportii grandioase si o decoratie mai bogata. Coloanele sunt mai zvelte,
mai inalte si se sprijina pe o baza. Fusul este prevazut cu caneluri adanci, iar capitelul este
impodobit cu o voluta dubla.

Ordinul ionic
Exemplu: Templul Atenei Nike de pe Acropole, templu ionic, amfiprostil
 Ordinul corintic este cel mai nou dintre cele trei ordine arhitecturale ale antichitatii
grecesti. Fusul coloanei este asemănător cu cel ionic, dar ceva mai zvelt. Ceea ce oferă
particularitate coloanei corintice este capitelul. Acesta prezintă ornamentul numit acantă,
preluat ulterior şi de capitelurile compozite.4

Capitel corinitc

4
P. Zoe ,,Civilizaţia greacă şi originile democraţiei”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994
Exemplu: Templul lui Zeus din Atena
Templul zeiței Artemis din Efes (în greacă: Artemision, lat. Artemisium), cunoscut și ca
„Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec construit pentru zeița Artemis. Templul a fost
ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian. Templul
zeiței Artemis din Efes se află 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia. Din templul original,
considerat una din cele șapte minuni ale lumii nu au rămas decât puține relicve.

Templul a fost construit timp de 120 de ani de către împăratul Adrian cel Mare. Clădirea a
fost lată de 51 m și de 105 m lungime. 127 de coloane de 18 m înălțime susțineau acoperișul.
În interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeiței Artemis, acoperită cu aur și argint.5

Philon a spus despre templu: "Am văzut zidurile din Babilon, am văzut grădinile din
Semiramis, am văzut statuia lui Zeus din Olimp, Colosul din Rodos, piramidele. Dar când am
văzut templul din Efes, celelalte minuni au dispărut ca în ceață."

5
http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_En_Grecia_antic
Chipul zeiţei Artemis (duplicat roman din marmură)

La 22 iulie 356 î.Hr., templul a ars într-un incediu, se spune că un om numit Herostratus a
aprins focul, și că și el a murit în foc. Istoria acestui om este una din cele mai dramatice și
pline de învățăminte din antichitate. El nu se deosebea prin nimic de semenii săi însă, în
dorința de a se menține în conștiința oamenilor și în istorie, comite această crimă. De aici a
luat naștere expresia "Slavă lui Herostrate" . Legenda spune că în noaptea în care templul a
ars, s-a născut Alexandru cel Mare, iar Artemis a fost prea ocupată cu nașterea lui și nu a avut
grijă de templu.

În 356 templul a fost reconstruit de către cetățenii orașului Efes, dar a fost dărâmat odată cu
apariția creștinismului.6

Proiect realizat de:

Amariţei Matei
Avram Ştefan
Bãiceanu Ioana Maria
Bârgãoanu Andrei
Boghiu Daria
Brânzila Maria
Bulai Patricia
Cãlin Anastasia
Clasa a V-a C

6
O. Drâmbă, ,,Istoria culturii şi civilizaţiei”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998