În timp ce conceptele privind conservarea naturii şi reconstrucţiei naturii aparţin
Greciei antice, totuşi conceptul modern privind reconstrucţia ecosistemelor a fost dezvoltat de către Henry David Thoreau, George Perkins Marsh şi Aldo Leopold. Primul proiect de reconstrucţie ecologică a fost iniţiat în Statele Unite ale Americii în jurul anilor 30 sub coordonarea lui Aldo Leopold (Gayton 2001). Scopul reconstrucţiei ecologice este de a reface complet componentele şi procesele unui sit sau ecosistem distrus faţă de starea acestuia la un moment dat, la un standard contemporan sau către o condiţie dorită (Gayton 2001. ) Reconstrucția ecologică a haldelor de steril În primul rând, pentru a incepe o reconstrucție ecologică a unei halde de steril, necesita o analiză de sol foarte complexă realizată de specialiști pentru a vedea nevoile solului. În al doilea rand avem nevoie de ingineri specializați in domeniu care sa facă un plan pentru a stabiliza halda. Cultivarea haldelor cu salcie energetică, iar la periferia acestor zone de cultură se vor planta salcâmi, pentru a împiedica intrarea persoanelor străine, care se îndesește foarte repede și devine un gard viu natural. Un avantaj al cultivării salciei energetice este acela că pe perioada de vegetație, salcia extrage metalele grele din sol. Mai mult, pe durata de viață, până la recoltare, acest soi de salcie produce mai mult oxigen decât consumă la ardere, când este folosită ca și combustibil (arde în proporție de 96% și este materie primă pentru societățile care produc agent termic). În doi ani de la plantare se face prima recoltare, iar pe haldele frunzele moarte care cad în primul an de viață împiedică răspândirea prafului de steril și de la nămol. O alternativă de reconstrucție ecologica ar fi acoperirea cu un strat sufficient de gros de pământ combinat cu compost și îngrășăminte ,pentru o dezvoltare mai bună a plantelor , se vor planta semințe de plante care cresc foarte repede (iraba ). Ulterior in acest substrat se va planta cătină pentru o fixare mai bună. O altă alternativă ar fi prin copertare însemnând acoperierea haldei cu o folie speciala ,iar peste această folie pus un substrat format din amestecuri de pământ cu ingrășăminte chimice care au la bază concentrație mare de azot.S-au făcut studii care au demonstrat că anumiți pomi fructiferi. Speciile testate au fost: nuc, măr, prun, cireș, vișin, alun și coacăz negru. Cele mai bune rezultate au fost asigurate de prun, măr și alun (Tomescu, 1984). Copertele trebuie însămânțate cu iarbă în vederea bținerii unei protecții immediate împotriva eroziuni,putând fi plantați ulterior arbori și arbuști, în vederea stabilizării.Pentru a asigura o protecție temporară sau permanentă și o dezvoltare normală a vegetației, ar puteafi de preferat o împrejmuire a haldei.Dezavantajul este acela a unei perioade foarte lungi de timp (decenii, secole ) până la atingerea perioadei optime de dezvoltare a vegetației și până la formarea unui substrat de sol vegetal. Abordarea bazată pe cicluri de regenerare selective este bazată pe existența unor unități sărace cunoscute ca de exemplu biotopuri de piatră de râu, caracterizate printr-un conținut limitat de sol și/sau însămânțare/plantare local selectivă. Această abordare a fost concepută pentru a stimula și grăbi procesele de dezvoltare naturală. În mod obișnuit procesele de dezvoltare floristică și pedologică sunt accelerate. Pe de altă parte, eforturile de remediere necesare sunt minime din punct de vedere al timpului și al costurilor.