Conceptul de reconstrucţie ecologică

În timp ce conceptele privind conservarea naturii şi reconstrucţiei naturii aparţin

Greciei antice, totuşi conceptul modern privind reconstrucţia ecosistemelor a fost
dezvoltat de către Henry David Thoreau, George Perkins Marsh şi Aldo Leopold.
Primul proiect de reconstrucţie ecologică a fost iniţiat în Statele Unite ale Americii
în jurul anilor 30 sub coordonarea lui Aldo Leopold (Gayton 2001).
Scopul reconstrucţiei ecologice este de a reface complet componentele şi
procesele unui sit sau ecosistem distrus faţă de starea acestuia la un moment dat,
la un standard contemporan sau către o condiţie dorită (Gayton 2001. )
Reconstrucția ecologică a haldelor de steril
În primul rând, pentru a incepe o reconstrucție ecologică a unei halde de steril,
necesita o analiză de sol foarte complexă realizată de specialiști pentru a vedea
nevoile solului.
În al doilea rand avem nevoie de ingineri specializați in domeniu care sa facă un
plan pentru a stabiliza halda.
Cultivarea haldelor cu salcie energetică, iar la periferia acestor zone de
cultură se vor planta salcâmi, pentru a împiedica intrarea persoanelor străine,
care se îndesește foarte repede și devine un gard viu natural. Un avantaj al
cultivării salciei energetice este acela că pe perioada de vegetație, salcia
extrage metalele grele din sol. Mai mult, pe durata de viață, până la recoltare,
acest soi de salcie produce mai mult oxigen decât consumă la ardere, când
este folosită ca și combustibil (arde în proporție de 96% și este materie primă
pentru societățile care produc agent termic). În doi ani de la plantare se face
prima recoltare, iar pe haldele frunzele moarte care cad în primul an de viață
împiedică răspândirea prafului de steril și de la nămol.
O alternativă de reconstrucție ecologica ar fi acoperirea cu un strat sufficient de
gros de pământ combinat cu compost și îngrășăminte ,pentru o dezvoltare mai
bună a plantelor , se vor planta semințe de plante care cresc foarte repede (iraba ).
Ulterior in acest substrat se va planta cătină pentru o fixare mai bună.
O altă alternativă ar fi prin copertare însemnând acoperierea haldei cu o folie
speciala ,iar peste această folie pus un substrat format din amestecuri de pământ cu
ingrășăminte chimice care au la bază concentrație mare de azot.S-au făcut studii
care au demonstrat că anumiți pomi fructiferi. Speciile testate au fost: nuc, măr,
prun, cireș, vișin, alun și coacăz negru. Cele mai bune rezultate au fost asigurate de
prun, măr și alun (Tomescu, 1984).
Copertele trebuie însămânțate cu iarbă în vederea bținerii unei protecții immediate
împotriva eroziuni,putând fi plantați ulterior arbori și arbuști, în vederea
stabilizării.Pentru a asigura o protecție temporară sau permanentă și o dezvoltare
normală a vegetației, ar puteafi de preferat o împrejmuire a haldei.Dezavantajul
este acela a unei perioade foarte lungi de timp (decenii, secole ) până la atingerea
perioadei optime de dezvoltare a vegetației și până la formarea unui substrat de sol
vegetal. Abordarea bazată pe cicluri de regenerare selective este bazată pe existența
unor unități sărace cunoscute ca de exemplu biotopuri de piatră de râu,
caracterizate printr-un conținut limitat de sol și/sau însămânțare/plantare local
selectivă. Această abordare a fost concepută pentru a stimula și grăbi procesele de
dezvoltare naturală. În mod obișnuit procesele de dezvoltare floristică și
pedologică sunt accelerate. Pe de altă parte, eforturile de remediere necesare sunt
minime din punct de vedere al timpului și al costurilor.