Ne-ai chemat și nu Te-am ascultat!

Ne-ai adresat cuvinte și nu le-am dat

atenție, ci am făcut fără putere sfaturile Tale. De aceea pe drept a venit
asupra noastră pieirea și nimicirea și amăgirea și necazul și împresurarea,
și acum Te chemăm noi și nu ne auzi. Cerem de la Tine și nu aflăm mila.
Căci nici noi nu Ți-am auzit cuvintele. Nici n-am arătat milă aproapelui.
Ca cei ce am urît înțelepciunea și n-am ales frica de Tine, nici n-am voit să
ținem seama de sfaturile Tale, secerăm roadele cuvenite ale semințelor
noastre și sîntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții și n-
am cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici n-am nădăjduit într-o plată a
evlaviei. De aceea am fost părăsiti pe cărările fărădelegii și am străbătut
pustii neumblate (necunoscute de supravegherea dumnezeiască), iar calea
Domnului n-am cunoscut-o (Ps. 118, 37). Iar acum ce folos ne-a adus
mîndria? Ce ne-a adus bogăția împreunată cu îngîmfarea? S-au mistuit
toate acestea ca umbra și au trecut ca o veste și ca o corabie ce străbate
valurile apei și a cărei trecere nu lasă urme, nici nu-și întipărește chipul în
unde; care ca o pasăre ce străbate aerul nu lasă nici un semn al zborului ei
(Înț. 5, 7). Toate acestea au trecut. Ele nu ne lasă decît acest foc spre o
moștenire rămasă pentru toți vecii.
Dreaptă e judecata lui Dumnezeu! Nu vom înceta să spunem nicio-
dată aceleași lucruri. Am fost chemați și n-am ascultat. Am fost sfătuiți și
n-am luat aminte. Eram învățați în fiecare zi despre aceleași pedepse ce ne
așteaptă și disprețuiam cele spuse. Nu ne-au întristat cîtuși de puțin
cuvintele despre acestea. Căci altfel nu ne-ar întrista acum aceste lucruri
atît de tare. Ni se păreau aiureli cele ce acum ne strîmtorează viața, iar
atunci ni se spuneau des. O, nepăsare! O, amăgire! O, sfaturi rele! O,
negustori vicleni! O, minunea dreptei hotărîri a lui Dumnezeu despre
acestea cu privire la noi! Cum ne-a răsplătit cu chinul potrivit fiecărui fel
de păcate! Pentru ticăloasa și vrednica de osîndă plăcere a trupului am fost
judecați cu dreptate să avem parte de gheena înfricoșătoare. Am fost
osîndiți să locuim în această negură și în acest întuneric înspăimîntător,
fiindcă am iubit toate vederile și vorbele urîte și am prețuit mai mult decît
toate bunătățile dumnezeiești alergările de cai și teatrele și vînătorile în
care jucau mulțimi de demoni și de la care lipsea orice supraveghere și
cunoștință dumnezeiască prin îngeri27. Căci acolo se batjocorea cuviința
curăției dumnezeiești în multe moduri și se lăuda cu fală răul vrednic de
scîrbă al desfrînării. De aceea cu dreptate ne-am lipsit acum de lumină,
27. Dacă Dumnezeu supraveghează prin oamenii plini de lucrarea Lui cele ce se
petrec după voia Lui, cu atît mai mult le supraveghează prin îngeri. Dumnezeu nu
lucrează printr-un gol, ci prin făpturile Lui. Și mai mult prin îngerii total slujitori ai Lui.
Cele ușuratice și ușurelnice sînt lipsite de cunoștința lui Dumnezeu simțit prezent în
îngeri.