BOGATUL ȘI SĂRACUL

Personaje:

Omul sărac, cu soţia lui şi mai mulţi copii (trei - patru) - elevi îmbrăcaţi în haine obișnuite.
Omul bogat cu soţia lui - un elev şi o elevă, îmbrăcaţi foarte frumos.
Dumnezeu şi Sfântul Petre - doi elevi îmbrăcaţi obişnuit.
Povestitorul.
Curiosul - un elev care va pune întrebări pe parcursul piesei.

Piesa începe cu:

Colindul Domnului pe pământ (fragment adaptat)
(poate fi cântat sau rostit de Povestitor sau de un alt personaj - Prezentatorul)

Coborât-a, coborât
Dumnezeu pe-acest pământ
Cu Sfântul Petru porni
În mijlocul satului,
La casa bogatului
Şi acolo ciocăni:
- Bună seara, gospodari,
Ne primiţi ca musafiri?
- Ia plecaţi voi, cerşetori,
Nu sunteţi boieri ca noi!
Dumnezeu plecă atunci
Peste vii şi peste lunci,
La capătul satului,
La casa săracului.
- Bună seara, gospodari,
Ne primiţi ca musafiri?
- Hai cu toţii să cinăm,
Din puţin vă ospătăm.
Petre-n stânga se uita
Şi acolo îmi vedea
Chiar casa bogatului
Sub tălpuţa iadului.
Petre-n dreapta se uita
Şi acolo îmi vedea
Chiar casa săracului
În mijlocul Raiului.

Povestitorul şi Curiosul vin în faţa scenei. În spatele lor, la o masă, stau omul bogat cu soţia lui, mâncând ceva.

Povestitorul (meditativ): Zice-se c-a fost odată,

Când lumea era umblată
De piciorul Domnului
Şi-al Apostolului Lui...
Zice-se că sta la masă
Un bogat, în casă-aleasă.
N-avea lipsă de nimic.
Era iarnă, era frig...
Dumnezeu a ciocănit
La bogatul cel vestit
Şi cu Petre, zgribuliţi,
În cerşetori travestiţi...
Curiosul (către Povestitor): Şi ce s-a mai întâmplat?
Bogatul i-a descuiat?
La masă i-a invitat?
Dumnezeu s-a bucurat?

Povestitorul: Povestea abia începe,

Ai răbdare şi pricepe
Că e rost de-nvăţătură
Şi de sfaturi, pe măsură!

Povestitorul şi Curiosul se retrag într-un colţ al scenei.

Omul bogat: Avem tot ce ne-am dori,

Ce inima ne-ar pofti!
Sufle vântul, nu ne pasă
În aşa făloasă casă!
Ne-am născut într-un ceas bun,
Nu-s alţii ca noi, îţi spun!
Să nu ai vreo întristare.
Mai ai vreo dorinţă, oare?

Soţia bogatului: Mă gândesc la cei săraci.

N-au căldură... Ce să-i faci...
De le-am da lemne de foc,
N-aş mai fi tristă deloc...
Mila mă apasă-n suflet,
Să-i ajut pe alţii, cuget...

Omul bogat: Aşa sunt femeile,

Cu dulcegăriile!
Tot la alţii vă gândiţi,
În loc bine să trăiţi!
Să nu mă mai amărăşti,
La săraci să te gândeşti!

Se aude ciocănitul la uşă.

Sfântul Petre şi Dumnezeu se arată într-un colţ al scenei, zgribuliţi, cu umerii plecaţi.

Sfântul Petre: Oameni buni şi primitori,

De săraci ajutători,
Nu vrem să vă supărăm,
De îndată şi plecăm,
Doar o clipă de răgaz
Ne lăsaţi, fără necaz,
Ca puţin să ne-ncălzim
Şi-o pâinică să primim.
Mai mult nici nu ne dorim!

Omul bogat (supărat): Doamne, cu ce am greşit,

De nu pot sta liniştit,
Cu femeia mea la cină,
Bucurându-mă în tihnă?
Ia plecaţi, plecaţi de-aici,
Cerşetori la suflet mici!
Să nu mai veniţi vreodată,
Pun slugile să vă bată!
Dau drumul la câini în curte,
Să vă prindă, să vă muşte!

Sfântul Petre şi Dumnezeu pleacă întristaţi. Omul bogat şi femeia lui ies şi ei de pe scenă. Intră iar Dumnezeu cu
Sfântul Petre.

Dumnezeu: Vezi, aşa sunt mulţi bogaţi,

Nemiloşi, înfumuraţi.
Dintre ei, puţini sunt buni,
Ca în Rai să îi aduni.
Casa lor cea preafrumoasă
E-n mijloc putregăioasă.

Sfântul Petre: Doamne, poate s-or schimba,

Rugăciunea i-o mişca!

Se vede în alt colţ femeia bogatului cum se roagă, în genunchi, la o icoană.

Omul sărac a intrat între timp şi stă la masă cu familia lui. Dumnezeu şi Sfântul Petre stau într-un con de umbră,
ascultând tăcuţi.

Omul sărac: Doamne, dai bune şi rele,

Păcatele să se spele;
Ne e frig şi foame tare,
Dar inima nu ne doare.
Cât avem, Îţi mulţumim,
Pentru puţin, nu cârtim.

El împarte cu membrii familiei o pâine neagră. Copiii o mănâncă cu mare poftă.

Soţia săracului: Of, bărbate, tare-i greu,

Nu ne vede Dumnezeu!
Ne rugăm în piatră seacă,
Sărăcia nu mai pleacă...

Acum ciocănesc Dumnezeu şi Sfântul Petre la casa săracului.

Curiosul: Ştiu ce se va întâmpla:

Săracul va descuia,
Domnul la el va intra
Şi cu dânşii va cina,
Casa-n Rai s-ar transforma!

Povestitorul: Ia nu mai anticipa,

Aşteaptă şi vei vedea
Cum va curge povestea!

Omul sărac: Dar poftiţi, poftiţi la noi,

Îngheţul v-a făcut sloi.
La noi nu-i cu mult mai cald,
Dar nu-i crivăţul turbat.
N-avem mâncare aleasă,
Numai pâine, negricioasă...
Dar luaţi loc, vă aşezaţi,
Oaspeţi binecuvântaţi!

Sfântul Petre şi Dumnezeu se aşează lângă familia săracului. Săracul rupe din pâinea cea neagră şi le dă
invitaţilor.
Dumnezeu: Înainte de-a cina,
Noi aşa ne vom ruga: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta,
precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Amin."

La rugăciune i se alătură şi mesenii. Brusc, apare omul bogat cu soţia lui, spăşiţi.

Soţia bogatului: Noi am stat, ne-am mai gândit,

Inima ni s-a-ncălzit,
Iadul din noi l-am gonit
Şi-am pornit, şi v-am găsit.
Vă poftim ca să cinaţi,
Cu noi să vă bucuraţi.
Haideţi toţi, nu vă miraţi,
Suntem oameni toţi, deci fraţi.

Omul bogat: Şi rugăm, să ne iertaţi

Şi-n casă voi să călcaţi.
Ca pe Domnul vă primim,
Cu dragoste vă servim.

Pleacă toţi, braţ la braţ, veseli.

Curiosul: Dar cum s-a schimbat sfârşitul?

Cum s-a răzgândit bogatul?

Povestitorul: Aşa dă Domnul cel Sfânt,

Multe minuni pe pământ.
Ruga celui preamilos
Schimbă suflet urâcios.
Răbdarea celui smerit
Face suflet fericit.
Nu-i vreun om mai norocos
Dacă e necredincios
Şi cu alţii nemilos.
Când vedeţi vreo faptă rea,
Nu vă molipsiţi de ea.
Rugaţi-vă pentru toţi.
Nu uitaţi: „Dacă vrei, poţi".
Rugăciunea v-a-nflori,
Raiu-n lume va spori.

Copiii săracului (în cor, cântă sau recită): Petre-n dreapta s-a uitat,
La sărac şi la bogat,
Cum în Rai s-au adunat,
La Cina de Împărat!
La ospăţul nesfârşit,
De Dumnezeu pregătit.