Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Originea genului derivă de la grecescul Kentaureios, fiinţe care, în mitologia greacă, erau nişte monştri,
jumătate oameni, jumătate cai: cyanus (lat.) = albastru (aluzie la culoarea florilor). Principii active:
substanţe amare, tanin, antocianidine, săruri de potasiu, glicozide, mucilagii. Acţiune farmacologică:
diuretică, antiseptică ocular, antidiareică, tonic-amară. Recomandări: afecţiuni ale aparatului urinar,
reumatism, diaree benignă, conjunctivite, iritaţii şi înroşiri ale pleoapelor. Produsul vegetal utilizat:
inflorescenţele - capitulele florale (Flores Cyani cum receptaculis), recoltate în timpul înfloririi, cu
peduncul de maximum un centimetru, recoltate în lunile iulie-august. Mod de administrare: infuzie 1/2
linguriţă la cană, care se consumă în 2-3 reprize; cataplasme şi spălături cu infuzie concentrată; intră în
compoziţia ceaiului diuretic nr. 2.
În „Flora R.S.R.“ se precizează că denumirea genului a derivat din „alterarea cuvântului Barbascum,
rezultat din latinescul barba = barbă, desigur din cauza perozităţii acestui gen de plantă.“ Cuvântul
phlomoides derivă din grecescul phlomis, phlomos, denumirea lumânăricăi dată de către Theophrastos şi
Dioscorides. Principii active: mucilagii, saponozide. Acţiune farmacologică: emolientă, expectorantă,
diaforetică, maturativă. Recomandări: afecţiuni ale aparatului respirator (laringite, bronşite, traheite), tuse
asmatică, cataruri intestinale şi urinare, hemoroizi, furuncule, abcese, degerături. Produsul vegetal utilizat:
florile (Flores Vewrbasci), recoltate în lunile iulie-septembrie fără caliciu, dimineaţa, după ce s-a ridicat
roua, prin ciupirea corolei cu stamine. Mod de administrare: infunzie două linguriţe la cană, două căni pe
zi, între mese şi seara la culcare; cataplasmă cu infuzie concentrată; intră în compoziţia ceaiurilor
pectorale.
După Wittstein, denumirea genului provine din celticul papa = pap (mâncare pentru copii) şi latinescul
verum = adevărat (referire la adăugarea sucului în mâncarea copiilor, cu efect sedativ), rhoeas (lat.),
derivă din grecescul rhoia = a cădea (referire la uşurinţa cu care cad petalele). Principii active: mucilagii,
antocianozide, alcaloizi (readină, reagenină). Acţiune farmacologică: emolientă, antitusivă, sedativă,
decongestionantă. Recomandări: bronşite, gripă, răguşeală, stări de agitaţie şi insomnii, dureri de gât,
decongestionarea pleoapelor inflamate. Produsul vegetal utilizat: petalele (Flores Rhoeados), recoltate în
iunie-iulie prin desprinderea uşoară a petalelor la începutul deschiderii florilor. Mod de administrare:
infuzie - 1 linguriţă la cană, care se bea călduţă în mai multe reprize; cataplasme cu infuzie caldă pe
pleoape; gargară cu infuzie; se poate asocia cu flori de tei şi frunze de pătlagină.
Etimologia genului derivă din cuvintele tussio (lat.) = tuse şi agere (lat.) = a vindeca. Denumirea de
farfurus şi farfagium, cu înţeles de podbal, este descrisă de către Plinius. Principii active: mucilagii,
inulină, săruri de potasiu şi zinc, tanin, substanţe amare (tusilagină). Acţiune farmacologică: diuretică,
colagogă-coleretică, emolientă şi uşor antispastică, tonică-aperitivă. Recomandări: afecţiuni respiratorii
(astm, bronşite, tuse, răguşeală, emfizem, silicoză), afecţiuni urinare, hepatice, anorexie. Produsul vegetal
utilizat: florile - inflorescenţele (Flores Farfarae), recoltate fără peduncul, în momentul deschiderii
antodiilor (martie-aprilie) şi frunzele fără peţiol (Folium Farfarae), recoltate din mai până în iulie. Mod de
administrare: infuzie - 1 lingură la cană; 2-3 căni pe zi; decoct 3%, 2-3 ceaiuri pe zi; intră în compoziţia
ceaiurilor antiasmatic, antibronşic şi în cea a ţigărilor antiasmatice.
Genul se numeşte Robinia, după numele lui Jean Robin, directorul „Jardin des Plantes“ din Paris, care le-
a cultivat; acacia = spini (referire la stipele care se transformă în spini), dar fiind faptul că nu secretă
gumă, asemănător cu speciile Acacia; Linne l-a denumit Robinia Pseudacacia. Principii active: ulei
volatil, flavonoide (robină, accacină). Acţiune farmacologică: antispasmodic al căilor respiratorii,
micşorează hiperaciditatea gastrică, uşor sedativ. Recomandări: gastrite hiperacide cu senzaţii de pirozis,
ulcer gastric, tuse convulsivă şi astmatică, insomnii, migrene. Produsul vegetal utilizat: florile (Flores
Acaciae), recoltate în mai-iunie. Mod de administrare: infuzie - 1 lingură la cană; 2-3 căni pe zi; intră în
compoziţia ceaiului gastric.
TILIA TOMENTOSA MNCH. - Tei argintiu I TILIA CORDATA MILL. - Tei pucois II TILIA
PLATYPHYLLOS SCOP. - Tei cu frunza mare III Familia Liliaceae
Wittstein precizează că denumirea acestui gen derivă din grecescul ptilon = aripa (aluzie la bracteele
situate pe pedunculul floral); argentea derivă din latinescul argenteus = argintiu (frunzele sunt albe şi dens
tomentoase pe suprafaţa inferioară; condata derivă din substantivul latin cor, coris = inima (forma
frunzelor), platyphylos = frunze late. Principii active: mucilagii în bractee, tanin, colină, saponine, ulei
volatil, alcool sexviterpenic (farnesol) în flori. Acţiune farmacologică: emolientă, diaforetică,
spasmolitică, sedativă asupra sistemului nervos central. Recomandări: răceli, stări gripale, stări de
nervozitate, surmenaj intelectual, insomnii, migrene, febră musculară, amigdalită, afecţiuni bucale,
cearcăne, băi sedative pentru copii cu nervozitate excesivă. Mod de administrare: infuzie 1-2 linguriţe la
cană, 2-3 căni pe zi, 1 cană cu o jumătate de oră înainte de culcare; gargară cu infuzie concentrată, 4
linguri la cană, la care se adaugă 1/2 linguriţă bicarbonat de sodiu; băi sedative cu infuzie concentrată;
comprese călduţe cu infuzie pentru ochi; intră în compoziţia ceaiurilor calmant sedativ, sedorific, pectoral
nr. 2.
Victor VĂTĂMANU