În mod normal, cordonul ombilical are 2 artere si o singură venă.

Artera ombilicala unică (AOU)

se caracterizează prin absența uneia din cele 2 artere ombilicale, cu o incidență de 0,5% până la
5% din sarcini. Până în prezent mecanismul dezvoltării sale rămâne incert.

Există 3 explicații acceptate la scară largă privind patogeneza unei artere ombilicale absente: 1)
agenezia primară a unei artere ombilicale, 2) atrofia sau atrezia secundară unei artere ombilicale
dezvoltate anterior, 3) persistența unei artere alantoice.

Fetușii cu AOU au un risc crescut de anomalii cromozomiale și structurale. Prin urmare, când
AOU este diagnosticată la jumatatea trimestrului întâi, ultrasonografia țintită garantează
excluderea unei afecțiuni patologice. Artera ombilicală unică este definită ca o AOU izolată
(AOUi), dacă apare fără anomalii cromozomiale sau structurale la făt. În aproximativ 65% până
la 80% din AOU, pare a fi AOUi. În sarcinile cu AOUi s-au observant incidențe diferite pentru
aneuploidie, nou-născut mic pentru vârsta gestațională (SGA), naștere prematură, hipertensiune
indusă de sarcină, internare în ATI și mortalitate perinatală, față de nou-născuții cu 3 vase
ombilicale.

Material și metodă

Pentru studiul de tip meta-analiză s-au cules informații din bazele de date Medline, Embase,
Cochrane și KoreaMed de la începuturi până în ianuarie 2016. Criteriile de eligibilitate au fost
descrierea AOUi identificată prin ultrasonografie înainte de VG =24 SA și efecte adverse fetale.

Fig1

Rezultate

Făt mic pentru vârsta gestațională: incidența SGA la fetușii cu AOUi a fost semnificativ mai
ridicată față de fetușii cu 3 vase ombilicale, iar AOUi crește riscul de SGA. Fig2

Naștere prematură: incidența nașterii premature in fetușii cu AOUi a fost semnificativ mai
ridicată decât cei cu 3 artere ombilicale, iar AOUi crește riscul de naștere premature. Fig 3

Hipertensiune indusă de sarcină: incidența hipertensiunii induse de sarcină la fetușii cu AOUi a

fost semnificativ mai ridicată decât la cei cu 3 artere ombilicale, iar AOUi crește riscul de
hipertensiune indusă de sarcină. Fig 4

Internare în ATI: s-a evidențiat o corelație între AOUi și internarea în ATI a fătului. Fig 5

Mortalitate perinatală: semnificativ asociată cu AOUi Fig 6

Discuții
S-a realizat un studiu de tip meta-analiză pe baza a 11 studii ce au luat în considerare legătura
dintre AOUi diagnosticată prenatal și efectele adverse perinatale, incluzând SGA, naștere
premature, HTA gestațională și mortalitatea perinatală.

Au existat controverse cu privire la asocierea dintre AOUi și creșterea fetală. Tulek et al au găsit
că SGA e de 3 ori mai frecventă la sarcinile cu AOUi decât la cele cu 3 vase. Bombrys et al au
enunțat că SGA nu este influențată de prezența AOUi (13.7% vs 13.9%). . Horton et al au
susținut că desi IMC-ul era semnificativ mai scăzut la nou-născuții cu AOUi față de cei cu 3
vase, nu există diferențe semnificative la cei cu SGA (17.6 % vs 8.8%, P=0.06).

Asocierea între nașterea premature și AOUI este de asemenea controversată. Hua et al nu au

găsit rate crescute de naștere prematură la nou-născuții cu AOUi, comparativ cu cei cu cordon
ombilical normal. Murphy-Kaulbeck et al au demonstrat că prematuritatea este semnificativ mai
crescută la sarcinile sub 37 SA (OR, 2.48; 95% CI, 1.91 to 3.23).

Relația dintre AOUi și mortalitatea perinatală rămâne controversată. Bombrys et al nu au găsit o

asociere între AOUi și morbiditatea sau mortalitate perinatală. Burshtein et al au raportat AOUi
ca fiind un factor independent pentru mortalitatea perinatală (OR, 7.78; 95% CI, 4.68 to 12.95).

S-a lansat ipoteza că incidența crescută a SGA, internarea în ATI și mortalitatea perinatală la
fetușii cu AOUi apare secundar prevalenței crescute a nașterii premature. Dar nu este clar de ce
incidența HTA gestaționale și preeclamsiei este mai mare la fetușii cu AOUi decât la cei cu
cordon ombilical normal. O ipoteză susține că fetușii cu AOUi au un risc mai ridicat de anomalii
cardiace, ca parte a unui proces patologic ce afectează placenta și perfuzia, mai degrabă decât un
flux sanguin fetoplacentar inadecvat prin artera ombilicală unică. Haugen et al au susținut
această ipoteză arătând că AOU determină nivele crescute de prostaciclină (factor de relaxare
endotelial). Mai mult, peptidul intestinal vasoactiv ce induce relaxare dependentă de doză este
capabil să crească producerea de prostaciclină în cele 2 artere ombilicale mai mult decât în AOU.

Prima meta-analiză cu privire la asocierea dintre AOUi și complicații perinatale, publicată în

2013 nu a raportat diferențe semnificative statistic privind mortalitatea perinatală la fetușii cu
AOUi și cei cu 3 vase, rezultat influențat probabil de lotul limitat de pacienți ( a cuprins 7 studii
cu 928 de cazuri cu AOUi).

În contrast, meta-analiza prezentată a inclus 11 studii cu 1731 de sarcini cu AOUi. S-au obținut
diferențe semnificative statistic pentru incidența SGA, nașterea prematură, HTA indusă de
sarcină, mortalitatea perinatală la fetușii cu AOUi, față de cei cu 3 vase ombilicale, incidența
complicațiilor fiind astfel asociată cu AOUi, și AOUi poate crește riscul pentru acestea. Acest
studiu este cea mai bună dovadă în prezent pentru asocierea dintre AOUi și complicațiile
perinatale.