Sunteți pe pagina 1din 4

Autonomia locală este principiul fundamental care guvernează şi totodată stă la baza

dezvoltării administraţiei publice locale, fiind un element component al „principiilor


democratice comune tuturor statelor membre ale Consiliului Europei”, care prin
reglementarea ei legală şi aplicarea concretă, face posibilă descentralizarea puterii44. I Vida
considera că autonomia locală este forma modernă de exprimare a principiului descentralizării
administrative45.
Din limba greacă veche cuvântul „autonomie” înseamnă (auto - singur, independent,
iar nomos - lege) libertatea de a guverna prin propriile sale legi.
Constituţiile statelor lumii acordă un loc primordial principiului autonomiei locale,
care se află la baza organizării şi funcţionării autorităţilor administraţiei publice locale.
Autonomia locală presupune rezolvarea unor probleme locale de către autorităţi
administrative locale.
Aşadar putem spune că între principiul descentralizării administrative şi cel al
autonomiei teritoriale locale nu există diferenţe de conţinut, „descentralizarea fiind o tendinţă
44 Popa, Eugen, Autonomia locală în România, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, P. 37
45 Vida, I., Administraţia publică şi autonomia locală, în Dreptul, nr. 10-11/1994, p.53
125
în evoluţia administraţiei publice pentru realizarea autonomiei locale, la baza descentralizării
aflându-se ideea unei anumite autonomii locale”46.
Principiul autonomiei locale dă dimensiune şi sens descentralizării administrative,
făcând posibilă stabilirea unui statut distinct al colectivităţilor locale şi organelor de
conducere ale acestora, în raport cu administraţia centrală. Autonomia serviciilor poate consta
în lărgirea extremă a descentralizării, dar ea poate exista fără să fie precedată de o centralizare
şi, prin urmare, fără să necesite descentralizarea47.
Principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit (sau
referendumul local) constituie o componentă a autonomiei locale, permiţând intervenţia
directă a colectivităţilor locale în soluţionarea unor probleme. Principiul consultării cetăţenilor
decurge din autonomia locală, deoarece organizarea referendumului local reprezintă o
veritabilă caracteristică a acesteia48.
Este ştiut că dreptul la autonomie locală aparţine colectivităţilor locale care îl exercită
prin intermediul autorităţilor alese de către acestea. Colectivităţilor locale li se păstrează
dreptul de a interveni direct în unele cazuri în procesul de administraţie, prin referendum sau
alte forme prevăzute de lege. Principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes
deosebit sau referendumul local constituie o componentă a autonomiei locale bucurându-se
de reglementare constituţională
În problemele de interes local care preocupă o parte din populaţia unităţii
administrativ-teritoriale pot fi organizate, cu această parte, consultări, audieri publice şi
convorbiri, în condiţiile legii.
Colectivităţilor locale li se păstrează dreptul de a interveni direct în unele cazuri în
procesul de administraţie, prin referendum sau alte forme prevăzute de lege. Principiul
consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit sau referendumul local
constituie o componentă a autonomiei locale bucurându-se de reglementare constituţională.
Referendumul local, ca şi cel naţional, este un element al democraţiei semi-directe,
deoarece oferă colectivităţilor locale posibilitatea de a interveni direct în soluţionarea unor
probleme locale de interes deosebit. De exemplu articolul 8 din Legea privind administraţia
publică locală în Republica Moldova, prevede că, în problemele de importanţă deosebită
46 Laubadere, Andre de, Venezia, Jean Claude, Gaudement, Yves, Traite de droit
administratif, tomeI, 14
edition, L.G.D.J., Paris, 1996, p. 104
47 Cuşnir, Vitalie, Unele aspecte ale reformei administrative-teritoriale şi administrării locale,
în Probleme ale
edificării statului de drept în Republica Moldova, Chişinău, Tipografia centrală, p.254
48 Vida, Ioan. op. cit., p. 196
126
pentru unitatea administrativ-teritorială poate fi consultată populaţia prin referendum local,
în condiţiile Codului electoral.
Este necesar să subliniem totuşi că, această intervenţie directă în cadrul unui
referendum consultativ nu o putem considera ca fiind cu adevărat o formă de participare a
colectivităţilor locale la exercitarea autonomiei locale, deoarece în cadrul referendumului,
colectivitatea locală îşi exprimă doar atitudinea şi nu voinţa faţă de problema abordată,
decizia urmând s-o ia primarul sau consiliul local.
Deci, alegerile constituie criteriul descentralizării care se fundamentează pe liberul
exerciţiu al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor la nivel local. Primarul sau consiliul local ar
trebui să ţină cont de manifestarea de voinţă a titularului de drept la administrare publică
locală autonomă.
În problemele de interes local care preocupă o parte din populaţia unităţii
administrativ-teritoriale pot fi organizate, cu această parte, consultări, audieri publice şi
convorbiri, în condiţiile legii.
Democraţia presupune participarea indivizilor la viaţa societăţii iar lipsa de participare
pune în pericol funcţionarea democratică a acesteia. Acesta presupune o participare a
cetăţenilor în procesul administraţiei publice locale. Însă prin această intervenţie directă
cetăţenii îşi exprimă doar opinia în legătură cu o anumită problemă, decizia urmând să fie
luată de către primar sau consiliul local.
Participarea activă a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor administrative şi în
procesul de elaborare a actelor normative au drept scop:
- să sporească gradul de responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean, ca
beneficiar al deciziei administrative;
- să stimuleze participarea activă a cetăţenilor în procesul de luare a deciziilor
administrative şi în procesul de elaborare a actelor normative;
- să sporească gradul de transparenţă la nivelul întregii administraţii publice.
Participarea publică este un instrument important în activităţile de dezvoltare locală,
imprimând calitate în procesul decizional şi întărind autoritatea deciziilor prin suportul oferit
de public în implementarea acestora.
Principiul consultării este strâns legat de principiul autonomiei locale, din care rezultă
că rezolvarea şi administrarea treburilor publice locale se asigură nu numai de către organele
alese ale administraţiei publice locale, ci şi prin intermediul participării directe a populaţiei la
realizarea prerogativelor autoadministrării locale.
127
Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale
Autonomia locală este pusă în valoare şi prin principiul „eligibilităţii autorităţilor
administraţiei publice locale” cu competenţă materială generală în unităţile
administrativeteritoriale.
Articolul 7 din Carta Europeană „Exerciţiul autonom al puterii locale” prevede că:
„statutul aleşilor locali trebuie să asigure liberul exerciţiu al mandatului lor”, iar în paragraful
trei dispune că funcţiile şi activităţile care sunt incompatibile cu mandatul de ales local nu pot
fi fixate decât prin lege sau pe baza principiilor fundamentale. Aceasta înseamnă că mandatul
alesului local nu poate fi întrerupt de către o parte terţă, ci doar de alegătorii care i-au
încredinţat această misiune, anularea mandatului de ales local trebuind să se bazeze pe criterii
obiective şi legale şi nu trebuie efectuată în baza unor decizii ad hoc.
Autorităţile administraţiei publice locale nu mai sunt supuse puterii ierarhice a
autorităţilor centrale, ele fiind independente de acestea pentru că nu sunt numite de la centru,
ci sunt alese de cetăţenii unităţilor administrativ-teritoriale. Principiul eligibilităţii este strâns
legat şi implică un alt drept - cel de vot. Dreptul de vot sau de a alege exprimă esenţa şi
legitimitatea oricărei puteri, deoarece alegerile au un caracter multifuncţional. Ele permit
electoratului să-şi exprime dreptul de a participa la administrarea treburilor publice locale prin
intermediul reprezentanţilor aleşi şi să participe nemijlocit la viaţa social-politică a
colectivităţilor locale.
Putem spune că descentralizarea se asigură de către cetăţeni prin participarea lor la
rezolvarea problemelor locale, prin alegerea reprezentanţilor lor care vor constitui autorităţile
administraţiei publice locale, ceea ce susţine afirmaţia că descentralizarea este „democraţia
aplicată la administraţie”.49
Autonomia locală şi descentralizarea au devenit principii definitorii care atrag după
sine reprezentarea locală cu ajutorul căreia colectivităţile locale administrează de sine stătător
o parte importantă a treburilor publice.
În concluzie, după cum menţionează profesorul Mircea Preda50, aspectele care privesc
centralizarea, descentralizarea şi autonomia locală în administraţia publică, în general, şi în
administraţia publică locală, în special, prezintă o importanţă deosebită, teoretică şi practică,
pentru buna organizare şi funcţionare a statului, în ansamblul său, subliniind că această
problemă se pune în orice stat indiferent de structura sa (unitară sau federală), indiferent de
forma de guvernământ (republică sau monarhie), ori de regimul politic (democratic sau
dictatorial), în orice stat va predomina, într-o etapă sau alta latura centralizatoare sau
49 Manda, Corneliu, Ştiinţa administraţiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 143
50 Preda, Mircea, Centralizarea şi descentralizarea în administraţia publică, Revista Dreptul
nr. 9/1995, p.44
128
descentralizatoare, statul neputându-se guverna numai într-un regim exclusiv centralizat sau
exclusiv descentralizat.
Descentralizarea administraţiei publice pe baza principiului autonomiei locale duce la
apariţia alături de stat a unor parteneri de „co-administrare” – colectivităţile locale.51 Esenţa
descentralizării administrative constă în transferul unor atribuţii ale diverselor autorităţi
centrale unor autorităţi locale care funcţionează în unităţile administraţi v-teritoriale şi chiar
autorităţilor colectivităţilor locale.
Putem spune că descentralizarea s-a dovedit a fi un proces viabil şi funcţional în
măsura în care programele de descentralizare sunt corect realizate, ducând astfel la bunăstarea
colectivităţilor locale.
Bibliografie:
1. Bălan, Emil, Prefectul şi prefectura în sistemul administraţiei publice, Editura Fundaţiei
„România de mâine”, Bucureşti, 1997
2. Cuşnir, Vitalie, Unele aspecte ale reformei administrative-teritoriale şi administrării locale,
în Probleme ale edificării statului de drept în Republica Moldova, Tipografia centrală,
Chişinău
3. Laubadere, Andre de, Venezia, Jean Claude, Gaudement, Yves, Traite de droit
administratif, tomeI, 14 edition, L.G.D.J., Paris, 1996
4. Manda, Corneliu, Ştiinţa administraţiei, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004
Popa, Eugen, Autonomia locală în România, Editura All Beck, Bucureşti, 1999
5. Preda, Mircea, Centralizarea şi descentralizarea în administraţia publică, Revista Dreptul
nr. 9/1995
6. Vida, I., Administraţia publică şi autonomia locală, în Dreptul, nr. 10-11/1994
51 Bălan, Emil, Prefectul şi prefectura în sistemul administraţiei publice, Editura Fundaţiei
„România de mâine”,
Bucureşti, 1997, p. 35