LUCRARE DE LABORATOR #2

• BREVIAR TEORIA PROBABILITATILOR

• CANTITATEA DE INFORMATIE
• CANALE DISCRETE DE COMUNICATIE

1. BREVIAR TEORIA PROBABILITATILOR

Se considera spatiul experimentului, notat S, ca fiind multimea tuturor rezultatelor

(outcomes) posibile ale experimentului. Submultimile lui S (elementele lui P(S)) se numesc
evenimente. Se numeste proba (trial), efectuarea o singura data a unui experiment bine definit. In
urma experimentului se obtine o singura realizare (event) ξ . Se spune ca s-a produs evenimentul
A daca ξ ∈ A( A ∈ P( S )) .

Evenimente importante
S - evenimentul sigur (cert)
Φ - evenimentul imposibil
Exista si evenimente elementare pentru care A = {ξ }

Teoria (axiomatica) a probabilitatilor asigneaza fiecarui eveniment A un numar P(A) cuprins

intre 0 si 1, numit probabilitatea evenimentului A. Acest numar ofera o masura a sansei de aparitie a
lui A. Probabilitatea evenimentui A verifica urmatoarele axiome (dar este in rest neprecizata).

(i) P( A) ≥ 0
(ii) P( S ) = 1
(iii) evenimentele mutual exclusive A ∩ B = Φ ⇒ P( A ∩ B ) = P( A) + P ( B)
(iv) aditivitatea infinita
Ai ∩ A j = Φ i ≠ j i , j = 1,K , n,K ⇒ P( A1 +K+ An +K ) = P( A1 ) +K+ P( An ) +K

Corolare

(i) P(Φ ) = 0
(ii) P( A) = 1 − P( A ) ≤ 1
(iii) P( A ∪ B) = P ( A) + P( B ) − P( A ∩ B ) ≤ P( A) + P( B)

Observatie
A - multimea complementara multimii A fata de S.

Probabilitatea conditionata

Probabilitatea conditonata a evenimentui A fata de B (sau a evenimentului A fiind dat

evenimentul B) este

P( A ∩ B)
P( A B ) = daca P ( B) > 0
P( B)

#1-1
Observatii

(a) daca A∩ B =Φ ⇒ P( A B ) = 0

P( A B ) =
P( A)
(b) daca A⊂ B ⇒ A∩ B = A ⇒ ≥ P( A)
P( B)
(c) daca B⊂ A ⇒ A∩ B = B ⇒ P( A B ) = 1

(d) definitia probabilitatii conditionate poate fi rescrisa

P ( A ∩ B ) = P( A B ) P ( B ) P( B) > 0
sau

P( A ∩ B) = P( B A) P( A) P( A) > 0

Aceasta constituie regula de inlantuire care poate fi generalizata

P( A ∩ A ∩ K A) = P( A1 ( A2 ∩ K ∩ An )) ⋅ P( A2 ( A3 ∩ K ∩ An ) ) ⋅ K ⋅ P( An −1 An ) P ( An )

P( B A) ⋅ P ( A)
(e) P( A B ) =
P( B)

Evenimente independente

Evenimentele A si B sunt denumite evenimente independente daca si numai daca

P( A ∩ B) = P ( A) P( B )

Se observa ca pentru doua evenimente independente P( A B) = P( A) si P( B A) = P( B)

care justifica denumirea. Pentru ca 3 evenimente A,B,C sa fie independente este necesar si suficient
ca

P( A ∩ B) = P ( A) P( B )
P( A ∩ C) = P( A) P(C)
P( B ∩ C) = P ( B) P(C) si
P( A ∩ B ∩ C) = P( A) P( B) P(C)

Proprietatile evenimentelor independente

(i) P( A ∪ B) = P( A) + P( B ) − P( A) P( B)
(ii) P( A ∩ B ) = P( A ) P( B )

Evenimente mutual exclusive

Evenimentele Ai ( Ai ⊂ S , i = 1,2,K ) sunt denumite mutual exclusive daca si numai daca

Ai ∩ A j = Φ ∀Ai , A j ⊂ S i ≠ j .

#1-2
Proprietatile evenimentelor mutual exclusive

⎛ ⎞
(i) P⎜ U Ai ⎟ ∑ P( Ai )
⎝ i ⎠ i

Observatie

Aceasta proprietate este valabila si pentru un numar infinit de evnimente

( )
m
(ii) P( Ai ) = ∑ P Ai ∩ B j daca evenimentele B j j = 1,K , m sunt mutual exclusive.
j =1

( )
n m
(iii) 1 = ∑ ∑ P Ai ∩ B j daca evenimentele Ai , B j i = 1,K , n ; j = 1,K , m sunt
i = 1 j =1

mutual exclusive.

(iv) probabilitatea totala P( B ) = P( B A1 ) P( A1 ) +K+ P( B An ) P( An ) daca Ai i = 1,K, n

n
sunt mutual exclusive si daca B ⊂ U Ai .
i =1

2. CANTITATEA DE INFORMATIE

Conceptia Shannon pleaca de la premiza ca orice informatie cu privire la un eveniment este

utilizata in scopul reducerii gradului de incertitudine asupra realizarii acelui eveniment. Din punctul
de vedere al destinatarului, comunicatia este o variabila aleatoare, continutul informational fiind cu
atat mai mare cu cat el se asteapta mai putin la realizarea acelui eveniment.
Fie o sursa discreta care emite unul dintre cele q mesaje m1 , m2 ,K , mq cu probabilitatile de
aparitie p1 , p2 ,K , pq . Este evident ca probabilitatile satisfac relatia p1 + p2 +K+ pq = 1 . Continutul
informational al mesajului k este notat cu I (mk ) . Pentru ca acest continut sa fie o masura adecvata
a cantitatii de informatie este necesara satisfacerea urmatoarelor proprietati :

(i) daca pk < p j ⇒ I (mk ) > I (m j )

(ii) daca pk → 1 ⇒ I (mk ) → 0
(iii) daca 0 ≤ pk ≤ 1 ⇒ I (mk ) ≥ 0
(iv) (aditivitatea) daca mk si mj sunt mesaje independente ⇒ I (mk si m j ) = I (mk ) + I (m j )

O functie continua de variabila pk care satisface proprietatile (i)-(iv) este functia logaritmica.

1
I (mk ) = log = − log p k
pk

Daca baza logaritmului este 2, unitatile de masura sunt biti (informationali).

Pentru cazul simplu al unei transmiteri seriale asincrone

#1-3
 T1

T2

se definesc
(a) rata de biti=(durata unui bit)-1 =1/T2 exprimata in biti/secunda (abreviat bps).
(b) rata de bauds=(durata minima intre doua modificari ale semnalului) =1/T1 exprimata in
bauds.

Problema 1

Se considera o trasmisie fax : 2,25⋅106 pixeli cu 12 tonuri de gri, echiprobabile. Care este
cantitatea de informatie transmisa ?

Solutie
I=nr.elemente ⋅ informatie per element=
⎡ 1⎤
= 2 ,25 ⋅ 106 ⋅ ⎢− log 2 ⎥ = 2 ,25 ⋅ 106 ⋅ log 2 2 2 ⋅ 3 = 2 ,25 ⋅ 106 ( 2 + log 2 3) [ biti]
⎣ 12 ⎦

Problema 2

Un display monocolor cu 24 linii

80 caractere/linie
128 puncte/caracter
3 tonuri de gri/punct
(a) Care este cantitatea de informatie pe pixel, caracter, ecran ?
(b) Care este debitul de informatie stiind ca frecventa cadrelor este de 24 cadre/secunda ?

Solutie

(a) I = 24 ⋅ 80 ⋅ 128 ⋅ log 2 3 [ biti ]

1
(b) τ=
fc
I
R = = I ⋅ f c [bps]
τ

Problema 3

Un echipament de teletransmisie genereaza cuvinte constituite dintr-un grup de 4 impulsuri

de tensiune care pot avea nivelurile 0,1,2 sau 3 volti (echiprobabile) urmate de un impuls de pauza
de nivel -1 volt. Durata tuturor impusurilor este de 1 ms.
(a) Care este debitul de informatie ?
(b) Care este rata de bauds ?

#1-4
Solutie

I 4 log 2 4
(a) R= = = 1,6 [ kbps]
τ 5 ⋅ 10−3
1
(b) rbauds = −3 = 103 [ baud] = 1 [ kbaud]
10

Problema 4

Fie 12 monede dintre care una este falsa (mai usoara sau mai grea decat celelalte). Se cere sa
se deterrmine numarul minim de cantariri necesar depistarii monedei false si precizarii daca ea este
mai usoara sau mai grea. Se foloseste pentru cantariri o balanta fara mase marcate.

Solutie
1
• cantitatea de informatie necesara determinarii monedei false este I1 = log 2 = log 2 12
1
12
• cantitatea de informatie necesara pentru a decide daca moneda este mai grea sau mai usoara este
1
I 2 = log 2 = log 2 2
1
2
• cantitatea de informatie totala necesara a fi determinata I = I1 + I 2 = log 2 24
• cantitatea de informatie furnizata de o cantarire (exista 3 stari ale balantei)
1
I 3 = log 2 = log 2 3 ⇒ numarul minim de cantariri I ≤ kI 3 ⇒ 24 ≤ 3k ⇒ k = 3.
1
3
• sa se propuna un algoritm de depistare.

Problema 5

Sa se reia problema # 3 daca probabilitatile de aparitie a nivelurilor sunt

nivel 0: 1/2
nivel 1:1/4
nivel 2:1/8
nivel 3:1/8

Solutie
1 ⎡ 1 1 1 1 1 1⎤
R = r⋅H = ⋅ − log − log − 2 ⋅ log ⎥
−3 ⎢
5 ⋅ 10 ⎣ 2 2 4 4 8 8⎦

Se reaminteste ca entropia unei surse reprezinta numarul mediu de biti/simbol si ca entropia este
maxima pentru o sursa care genereaza simboluri echiprobabile Hmax = log 2 n .

Problema 6

Sa se determine capacitatea unui canal binar cu zona de anulare avand graful asociat
matricei de tranzitie din figura de mai jos
1− q y1
x1 q
#1-5
q y3
x2
Solutie

Acest model descrie un canal care perturba simbolurile unei surse binare in masura in care la
receptie sa poata fi interpretate ca fiind incerte.

Metoda scalara

[
C = max H (Y ) − H ( Y X )
p ( xi )
]
3
H (Y ) = − ∑ p( yi ) log p( yi )
i =1

p( y1 ) = p( y1 x1 ) p( x1 ) + p( y1 x2 ) p( x2 ) = p( y1 x1 ) p( x1 ) = (1 − q) p( x1 )

S-a utilizat formula probabilitatii totale, evenimentele x1, x2 fiind mutual exclusive.
Analog se poate scrie

p( y 2 ) = (1 − q ) p( x 2 )

p( y3 ) = p( y3 x1 ) p( x1 ) + p( y3 x2 ) p( x2 ) = q( p( x1 ) + p( x2 )) = q ⋅ 1 = q ⇒

H ( Y ) = − [(1 − q ) p ( x1 ) log(1 − q ) p ( x1 ) + q log q + (1 − q ) p ( x 2 ) log(1 − q ) p ( x 2 ) ] =

= − (1 − q )[ p ( x1 ) log p ( x1 ) + p ( x 2 ) log p ( x 2 ) ] − (1 − q ) log(1 − q ) − q log q =
= (1 − q ) H ( X ) − (1 − q ) log(1 − q ) − q log q

( )
2 3
H ( Y X ) = − ∑ ∑ p( xi , y j ) log p y j x i
i =1 j =1

Conform regulii de inlantuire

(
p( xi , y j ) = p y j xi p( xi ) )
Din graf se deduce ca

p( y1 x1 ) = 1 − q p( y1 x2 ) = 0
p( y2 x1 ) = 0 p( y2 x2 ) = q
p( y3 x1 ) = q p( y3 x2 ) = 1 − q

Se obtine
H ( Y X ) = − (1 − q ) log(1 − q ) − q log q

#1-6
 C = (1 − q ) max H ( X ) = (1 − q ) ⋅ 1 = 1 − q
p ( xi )

pentru setul optim de probabilitate la intrare p0 ( x1 ) = p0 ( x2 ) = 1 .

Metoda matriciala

Se considera sursa care genereaza un alfabet de simboluri x i , i = 1,K , n si la destinatie se

receptioneaza un alfabet de simboluri y j , j = 1,K , m .
Se pot scrie urmatoarele relatii:

P(Y ) = P( X ) ⋅ P( Y X )

unde P( X ) este matricea linie a sursei (1 × n) ;

P(Y ) este matricea linie a destinatiei (1 × m) ;
P( Y X ) este matricea dreptunghiulara de zgomot (n × m) .

Observatie

In matricea de tranzitie (zgomot) liniile sunt asociate intrarilor iar coloanele sunt asociate iesirilor.
Matricea campurilor reunite (joint) este

⎡ p ( x1 ) 0 K 0 ⎤
⎢ 0 p( x 2 ) K 0 ⎥
P( X , Y ) = ⎢ ⎥ P( Y X )
⎢ K K K K ⎥
⎢ ⎥
⎣ 0 K K p( x n ) ⎦

Matricea de zgomot P( Y X ) se poate obtine prin impartirea fiecarei linii i prin p(xi).
Matricea de echivocatie P( X Y ) se poate obtine prin impartirea fiecarei coloane j prin p(yj) .

Problema 7

⎡2 / 3 1 / 3 ⎤
Fie matricea de tranzitie P( Y X ) = ⎢ ⎥ si p(x1)=3/4 si p(x2)=1/4.
⎣1 / 3 2 / 3⎦
Se cere sa se calculeze
(a) entropia campului de intrare
(b) entropia campului de iesire
(c) entropia campurilor reunite
(d) eroarea medie
(e) echivocatia
(f) transinformatia
(g) capacitatea canalului si setul optim la intrare
(h)eficienta si redundanta relativa a canalului

Solutie

#1-7
 2
⎛3 3 1 1⎞ 3
(a) H ( X ) = − ∑ p( xi ) log p( xi ) = −⎜ log + log ⎟ = 2 − log 3 ≅ 0,81 bit / simbol
i =1
⎝4 4 4 4⎠ 4

2
(b) H (Y ) = − ∑ p( y j ) log p( y j )
j =1

⎡2 / 3 1 / 3 ⎤
P(Y ) = [3 / 4 1 / 4]⎢ ⎥ = [ 7 / 12 5 / 12]
⎣1 / 3 2 / 3⎦

⎛ 7 7 5 5⎞
H (Y ) = −⎜ log + log ⎟ = 0,98 bit / simbol
⎝ 12 12 12 12 ⎠

( )
2 2
(c) H ( X Y ) = − ∑ ∑ p( x i , y j ) log p x i y j
i =1 j =1

⎡3 / 4 0 ⎤ ⎡2 / 3 1 / 3 ⎤ ⎡ 1 / 2 1 / 4⎤
P( X , Y ) = ⎢ ⎥⎢ ⎥= ⎢1 / 12 1 / 6⎥
⎣ 0 1 / 4⎦ ⎣1 / 3 2 / 3⎦ ⎣ ⎦

⎛1 1 1 1 1 1 1 1⎞
H ( X , Y ) = −⎜ log + log + log + log ⎟ = 1,73 bit / simbol
⎝2 2 4 4 12 12 6 6⎠

( )
2 2
(d) H ( Y X ) = − ∑ ∑ p( x i , y j ) log p y j x i = 0,92 bit / simbol
i =1 j =1

sau H (Y X ) = H ( X ,Y ) − H ( X )

( )
2 2
(e) H ( X Y ) = − ∑ ∑ p( x i , y j ) log p x i y j
i =1 j =1

unde
⎡ 1 1⎤
⎢2 4 ⎥
⎢7 5 ⎥ ⎡6 3⎤
⎢ ⎥
⎢ 12 12 ⎥ ⎢ 7 5⎥
P( X Y ) = ⎢ ⎢
⎥=⎢
⎥
⎢ 1 1 ⎥ ⎢1 2 ⎥⎥
⎢ 12 6 ⎥ ⎣7 5⎦
⎢7 5⎥
⎢ ⎥
⎣ 12 12 ⎦

⎛1 2⎞
H ( X Y ) = −⎜ log + log + log + log ⎟ = 0,75 bit / simbol
6 1 3 1 1 1
si
⎝2 7 4 5 12 7 6 5⎠

sau H ( X Y ) = H ( X , Y ) − H (Y )

(f) I ( X , Y ) = H ( X ) + H (Y ) − H ( X , Y ) = 0,06 bit / simbol

#1-8
(g) canalul fiind dublu uniform

⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞ 1 1
C = log 2 + ⎜ 1 − ⎟ log⎜ 1 − ⎟ + (2 − 1) log = 0,082 bit / simbol
⎝ 3⎠ ⎝ 3⎠ 3 3

Setul optim p0 ( x1 ) , p0 ( x 2 ) se obtine din

[
C = max H (Y ) − H ( Y X )
p0 ( xi )
]
2 1
p ( y1 ) = p 0 ( x1 ) + p 0 ( x 2 )
3 3

1 2
p( y 2 ) = p 0 ( x1 ) + p 0 ( x 2 )
3 3

( ) ( ) ( )
2 2 2 2
H ( Y X ) = − ∑ ∑ p( xi , y j ) log p y j x i = − ∑ ∑ p y j xi p0 ( xi ) log p y j x i =
i =1 j =1 i =1 j = 1

⎡2 2 1 1⎤ ⎡2 2 1 1⎤
= − ⎢ log + log ⎥ ( p0 ( x1 ) + p0 ( x 2 ) ) = − ⎢ log + log ⎥
⎣3 3 3 3⎦ ⎣3 3 3 3⎦

⎡2 1⎤
deci H ( Y X ) nu depinde de P( X ) ⇒ C = max H (Y ) + ⎢ log + log ⎥
2 1
p0 ( xi )
⎣3 3 3 3⎦

1
dar max H (Y ) = log 2 = 1 ⇔ p( y1 ) = p( y 2 ) = ⇒
p0 ( xi ) 2

⎧⎪ p( y1 ) = p( y1 x1 ) p0 ( x1 ) + p( y1 x 2 ) p0 ( x 2 )
⎨
( )
⎪⎩ p( y 2 ) = p( y 2 x1 ) p0 ( x1 ) + p y 2 x 2 p0 ( x 2 )

1
⇒ p 0 ( x1 ) = p 0 ( x 2 ) = .
2

Observatie

Se mai poate utiliza si relatia p0 ( x1 ) + p0 ( x 2 ) = 1

I ( X ,Y )
(h) η(C) = = 0,73
C

R(C ) = C − I ( X , Y ) = 0,022 bit / simbol

Problema 8

#1-9
 ⎡0,4 ? ⎤
Fie un canal binar simetric avand matricea campurilor reunite P( X , Y ) = ⎢ ⎥ si
⎣ ? 0,4⎦
pentru care sursa genereaza simboluri echiprobabile.
(a) Calculati matricea P( X , Y ) .
(b) Calculati matricea de zgomot.
(c) Calculati transinformatia.

Solutie

(a) canalul fiind simetric ⇒ p( x 2 , y1 ) = p( x1 , y 2 ) si folosind proprietatea (iii) a evenimentelor

mutual exclusive se obtine p( x1 , y1 ) + 2 p( x1 , y 2 ) + p( x 2 , y 2 ) = 1 ⇒ p( x1 , y 2 ) = 0,1 si
⎡0,4 0,1⎤
P( X , Y ) = ⎢ ⎥.
⎣ 0,1 0,4⎦

⎡ 0,4 0,1 ⎤
⎢1 / 2 1 / 2 ⎥ ⎡ 0,8 0,2 ⎤
P( Y X ) = ⎢ ⎥=
⎥ ⎢ ⎥
(b)
⎢
⎢ 0,1 0,4 ⎥ ⎣0,2 0,8 ⎦
⎢⎣1 / 2 1 / 2 ⎥⎦

#1-10
 LUCRARE DE LABORATOR #3

• CANALE CONTINUE
• MEDII DE TRANSMITERE

1. CANALE CONTINUE

Fiind dat un ampificator se defineste amplificarea in putere

Pout
G = 10 log10 [ dB]
Pin

Daca impedanta de intrare este egala cu impedanta de iesire (din considerente istorice aceasta era 600 de
ohmi - casca telefonica) se poate exprima amplificarea in tensiune .

⎛u ⎞
2
u
G = 10 log10 ⎜ outt ⎟ = 20 log10 out [ dB]
⎝ uin ⎠ uin

In mod corect, aceasta presupune ca cele doua impedante sunt egale. In practica, pentru amplificatoarele
operationale actuale, aceasta conditie nu mai este indeplinita. Totusi este tolerata exprimarea amplificarii
in tensiune si in cazul in care cele doua impedante nu sunt egale.

Formula Shannon pentru canale continue este valabila numai pentru canale afectate de zgomot
gaussian alb. Daca canalul nu este perturbat de un zgomot gaussian alb teorema ofera o limita inferioara
a performantelor ce pot fi obtinute. Mai precis , se poate afirma ca :
Daca un codor/decodor conduce la o prbabilitate de eroare pe un canal gaussian , atunci se poate
proiecta un alt codor/decodor care pe un canal negaussian sa cnduca la o probabilitate a erorii mai mica
decat aceea obtinuta pe canalul gaussian.
Trebuie facuta observatia ca nu este indicata calea de proiectare a ansamblului codor/decodor care sa
permita obtinerea acestei performante.

Problema 1

Sa se calculeze capacitatea unui canal cu largimea de banda de 3 kHz si un raport S/N=103 la

iesirea din canal. Se presupune ca zgomotul este gaussian si alb.

Solutie
⎛ S⎞
C = B log 2 ⎜1 + ⎟ = 3 ⋅ 103 log 2 (1 + 1000 ) ≈ 3 ⋅ 103 log 2 103 = 9 ⋅ 103 ( log 2 5 + 1) =
⎝ N⎠
= 9 ⋅ 103 ( 2,3 + 1) ≈ 30 kbps

Observatii
(i) Capacitatea canalului obtinuta indica debitul de informatie maxim care poate fi vehiculat prin canal
pentru care este posibila obtinera unei probabilitati de eroare oricat de mica.
(ii) Parametrii mentionati in problema anterioara sunt cei tipici pentru o linie telefonica uzuale prin care
se obtine in practica un debit de 9,6kbps (fara modulatie prea sofisticata).

1
(iii) In mod uzual raportul semnal/zgomot este formulat in dB. In cazul de mai sus

⎡S⎤ S
⎢⎣ N ⎥⎦ = 10 log10 N = 30 dB
dB

Problema 2

Un monitor SVGA are o rezolutie 1024x768 la 60 Hz frecventa de cadre.

(a) Sa se calculeze cantitatea de informatie monocroma dintr-un cadru.
(b) Sa se calculeze cat dureaza transmiterea unui cadru pe un canal telefonic (3,1kHz la un S/N de 26 dB).
(c) Sa se calculeze largimea de banda necesara transmiterii monocrome, cadru cu cadru.
(d) Aceasi intrebare ca la punctul (a) daca insa se folosesc 16 culori.

Solutie
(a)
1
Ielement = − log 2 = 1 bit
2
Icadru = n ⋅ Ielement = 786432 bit

I cadru
(b) C=
t cadru
I cadru
t cadru =
⎛ S⎞
B log 2 ⎜1 + ⎟
⎝ N⎠

Observatie
⎡S⎤
⎢N⎥
⎣ ⎦ dB
⎡S⎤ S S
⎢⎣ N ⎥⎦ = 10 log 10 ⇒ = 10 10
>> 1 (uzual)
dB N N
⎡S⎤
⎣⎢ N ⎦⎥dB
⎛ S⎞ S 1 ⎡S⎤ 3,3 ⎡ S ⎤
deci log 2 ⎜1 + ⎟ ≈ log 2 = log 2 10 10
= ⋅ ⎢ ⎥ ⋅ log10 = ⋅
⎝ N⎠ N 10 ⎣ N ⎦dB 10 ⎢⎣ N ⎥⎦dB
⎛ S⎞ ⎡S⎤
deci log 2 ⎜1 + ⎟ = 0,33 ⋅ ⎢ ⎥
⎝ N⎠ ⎣ N ⎦dB
In problema
786432
t cadru = = 29,5 secunde ≈ 30 secunde
, ⋅ 103 ⋅ 0,33 ⋅ 26
31
⎛ S⎞
C′ = B′ log 2 ⎜1 + ⎟
⎝ N⎠
I
(c) C′ = cadru = I cadru ⋅ f cadru
τ cadru
I ⋅f
B′ = cadru cadru = 5,4 MHz
⎛ S⎞
log 2 ⎜1 + ⎟
⎝ N⎠
(d) B′′ = B′ ⋅ log 2 16 = 4 ⋅ B′ = 21,6 MHz

2
2. MEDII DE TRANSMITERE

Performante uzuale sunt

fire torsadate : 300-1M bps
cablu coaxial : 1M-50M bps
fibre optice : aprox. 100M bps

Atenuarea pentru o linie terminata corect (prin impedanta caracteristica) se poate exprima prin relatia

⎛P ⎞
10 log10 ⎜ out ⎟ = − A ⋅ l
⎝ Pin ⎠
unde A este atenuarea in dB/km
l este lungimea liniei in km

Se utilizeaza si exprimarea puterilor in dBm- decibel miliwatt.

P
[ P] dBm = 10 log10
10 −3
unde P este puterea exprimata in watti.

Problema 3

Se considera un sistem de transmitere a datelor binare pe fibra optica. Emitatorul are un nivel de
putere 0dBm, iar atenuarea este de 10 dB/km.
(a) Care este nivelul de putere la emisie in wati ?
(b) Care este distanta maxima la care se poate face transmiterea daca puterea minima necesara la receptie
este de -20 dBm ?
(c) Care este banda necesara canalului la un debit de informatie de 2 Gbps iar S/N este de 30 dB ?

Solutie
(a)
[P ]
e dBm = 10 log10
Pe
10 −3
[ Pe ] dBm [ Pe ] dBm
−3 −3
Pe = 10 10
⋅ 10 = 10 10
= 10 −3 W = 1 mW
(b)
[P ]
out dBm = −20 dBm iar A = 10 dB / km
⎛P ⎞
10 log10 ⎜ out ⎟ = − A ⋅ l
⎝ Pin ⎠
⎛P ⎞ Pout
10 log10 ⎜ out ⎟
⎝ Pin ⎠ 1
( )
−3
[ P] dBm − [ Pin ] dBm
1
l= = ⋅ 10 log10 10 =
−A −A Pin −A
10 −3
deci l=
1
−A
(
[ P] dBm − [ Pin ] dBm =
1
)
−10
( −20 − 0) = 2 km

3
 C 2 ⋅ 109
(c) B= = ≈ 2 ⋅ 108 Hz = 200 MHz
⎡S⎤ 0.33 ⋅ 30
0,33 ⋅ ⎢ ⎥
⎣ N ⎦ dB

Problema 4

Zgomotul masurat la iesirea dintr-un canal este -40 dBm. Atenuarea pe linie este de 3 dB/km.
Datele sunt emise la -10 dBm.
(a) Determinati distanta maxima la care se poate face transmiterea, daca la receptie se impune un raport
semnal/zgomot minim de 10 dB .
(b) Dar daca se impune o margine suplimentara de 6 dB ?

Solutie
(a)
⎡S⎤ S
⎢⎣ N ⎥⎦ = 10 log10 N = [ S ] dBm − [ N ] dBm
dB

1 ⎛⎡ S ⎤ ⎞ 1
l=
1
−A
( )
[ S ] dBm − [ Pin ] dBm = ⎜⎢ ⎥ + [ N ] dBm − [ Pin ] dBm ⎟ = (10 − 40 − ( −10)) = ≈ 7 km
− A ⎝⎣ N ⎦dB ⎠ −3
20
3
1 ⎛⎡ S ⎤ ⎞ 1
⎜⎢ ⎥ + [ M ] dB + [ N ] dBm − [ Pm ] dBm ⎟ = (10 + 6 − 40 − ( −10)) =
14
(b) l′ = ≈ 5 km
− A ⎝⎣ N ⎦dB ⎠ −3 3

4
 LUCRARE DE LABORATOR #4

• TEOREMA MODULATIEI - SPECTRUL SEMNALULUI MODULAT

• PERECHILE FOURIER PENTRU FUNCTIILE ARMONICE
• GRADUL DE MODULATIE
• PUTEREA SEMNALULUI MODULAT
• MODULATIA DE PRODUS
• MODULATIA DE AMPLITUDINE CONVENTIONALA

1.TEOREMA MODULATIEI - SPECTRUL SEMNALULUI MODULAT

Fiind dat un semnal in domeniul timpului

y ( t ) = x ( t ) ⋅ cos( 2πf 0 t )

transformatele Fourier satisfac relatia

Y( f ) =
1
2
[
X ( f − f0 ) + X ( f + f0 ) ]
unde Y ( f ) = F [ y ( t )] este transformata Fourier a semnalului y ( t ) ,iar X ( f ) = F [ x ( t )] este perechea
Fourier a semnalului x ( t ) .
Regula practica este ca spectrul lui x ( t ) este deplasat spre stanga si spre dreapa cu f 0 si inmultit
cu un factor 2 (ca modul).

2.PERECHILE FOURIER PENTRU FUNCTIILE ARMONICE

(i) Fiind data o pereche Fourier (bilaterala)

x( t ) ↔ X ( f )

x( t ) = ∫ X( f ) e + j 2 πft df
−∞
∞

X( f ) = ∫ x( t ) e − j 2 πft dt
−∞

(ii)
[ ]
F e j 2 πf 0 t = δ ( f − f 0 )
⇒
cos( 2πf 0t ) =
1 j 2 πf 0 t
2
e [+ e − j 2 πf 0 t ]
[ ] [ ]
1
F cos( 2πf 0t ) = δ ( f − f 0 ) + δ ( f + f 0 )
2

[
1
] [
F cos( 2πf 0t + ϕ ) = δ ( f − f 0 ) ⋅ e jϕ + δ ( f + f 0 ) ⋅ e − jϕ
2
]
(iii)
4-1
 ⎛ π⎞
sin( 2πf 0 t ) = cos⎜ 2πf 0 t − ⎟
⎝ 2⎠
1⎡ π
j ⎤
π

[ 2⎣
]
F sin( 2πf 0 t ) = ⎢δ( f − f 0 ) ⋅ e + δ( f + f 0 ) ⋅ e 2 ⎥ =
−j
2
⎦
1⎡ j ⎤
π
= ⎢− j ⋅ δ( f − f 0 ) + j ⋅ δ( f + f 0 ) ⋅ e 2 ⎥ =
2⎣ ⎦ 2j
1
[
δ( f − f 0 ) − δ( f + f 0 ) ]
(iv) Teorema modulatiei pentru un semnal purtatoare sinusoidal se formuleaza astfel

y ( t ) = x ( t ) ⋅ sin ( 2πf 0 t )

Y( f ) =
1
2j
[
X ( f − f0 ) − X ( f + f0 ) ]
Regula practica fiind in acest caz formulata prin :
π
spectrul lui x (t ) este deplasat spre stanga cu f 0 si modificata faza cu si spectrul este deplasat spre
2
π
dreapta cu f 0 si modificata faza cu − .
2

3.GRADUL DE MODULATIE

Se defineste valoarea medie patratica (efectiva) a unui semnal periodic de perioada T

T
1 2
u( t ) = u ( t )dt
T ∫0

Observatii

(i) Valoarea medie patratica este numita in limba engleza root mean square si este abreviata rms.

(ii) Unitatea de masura este Vefectiv .

A
(iii) Sinusoida are o valoare medie patratica .
2
Se defineste gradul de modulatie (modulation index) pentru un semnal modulat in amplitudine (clasica)

s( t ) = [ sm ( t ) + Ac ] ⋅ cos( 2πf c t ) = A( t ) ⋅ cos( 2πf c t )

ca fiind
sm ( t ) valoarea efectiva a semnalului modulat
m= =
Ac ⋅ cos( 2πf c t ) valoarea efectiva a purtatoarei nemodulate

O alta definitie a gradului de modulatie , utilizata pentru o determinare experimentala, este

A( t ) max − A( t ) min
m=
A( t ) max + A( t ) min

Observatii
4-2
(i) Pentru un semnal sinusoidal de tip “ton” cele doua definitii coincid

Am
2 Am
m1 = =
Ac Ac
2
Am + Ac − ( − Am + Ac ) 2 ⋅ Am
m2 = =
Am + Ac + ( − Am + Ac ) 2 ⋅ Ac

(ii) Scriind semnalul modulat in amplitudine

⎡ s (t) ⎤
s( t ) = Ac ⎢1 + m ⋅ m ⎥ cos( 2πf c t )
⎣ Ac ⎦

se observa ca pentru a nu avea supramodulatie trebuie ca m ≤ 1.

(iii) Gradul de modulatie se exprima de obicei procentual. In practica, exista un compromis intre gradul
de modulatie si eficenta transmiterii.

4.PUTEREA SEMNALULUI MODULAT

Puterea unui semnal se exprima in volti la patrat si nu in watii.

Eficienta unui sistem de modulatie este definita ca raportul dintre puterea semnalului care are
continut informational propriu zis Pl si puterea totala transmisa Pt

Pl
η=
Pt

Drept Pl se considera puterea semnalului din una din cele doua benzi laterale din semiplanul frecventelor
pozitive (sunt redundante cele doua benzi).

Observatii

(i) Teorema Parceval arata ca puterea unui semnal poate fi calculata fie in domeniul timpului, fie in
domeniul frecventa.
1 2
(ii) Puterea unei sinusoide se poate calcula in domeniul timpului ca A sau in domeniul frecventa ca
2
⎛ A⎞
2

2⋅⎜ ⎟
⎝2⎠

Pentru cazul particular al unui semnal modulator de tip “ton “

puterea semnalului modulator

m2 Ac2
Pm = ⋅ Am = ⋅ ( mAc ) =
1 2 1 2

2 2 2
puterea purtatoarei

4-3
 ⎛A ⎞
2
1
Pc = ⋅ Ac2 = 2 ⋅ ⎜ c ⎟
2 ⎝ 2⎠

puterea dintr-o singura banda laterala

⎡ 1 ⎛ 1 ⎞⎤
2
A2 m2 Ac2
Pl = 2 ⋅ ⎢ ⎜ Am ⎟⎥ = m =
⎣ 2 ⎝ 2 ⎠⎦ 8 8

puterea totala a semnalulului modulat

m2 Ac2 Ac2
Pt = 2 ⋅ Pl + Pc = +
4 2

Se obtine astfel eficienta modulatiei

m2 Ac2
8 m2
η= 2 2 =
m Ac Ac2 2( m2 + 2)
+
4 2

Se observa ca pentru un semnal modulator de tip “ton” η max = 0,5.

5. MODULATIA DE PRODUS

Se considera un semnal modulat avand expresia

s( t ) = sm ( t ) ⋅ cos( 2πf c t )

In aceasta expresie
s( t ) − semnalul modulat
sm ( t ) − semnalul modulator
f c − frecventa purtatoarei

In domeniul timpului, semnalul modulat este o sinusoida a carei anvelopa este variabila in timp, in
concordanta cu semnalul modulator. Trecerile prin zero ale semnalului modulat definesc “frecventa”
acestuia si nu sunt modificate de semnalul modulator. Modificarea semnului semnalului modulator
conduce la reversarea rapida a fazei semnalului purtator. Acesta este un efect caracteristic modulatiei de
produs.

In domeniul frecventa (vezi teorema modulatiei)

S( f ) =
1
[ S ( f − f c ) + S m ( f + f c )]
2 m

Se evidentiaza urmatoarele proprietati

(i) translatarea spectrului semnalului modulator cu f c la stanga si la dreapta
(ii) banda necesara semnalului modulat este dublul benzii semnalului modulator
(iii) cele doua jumatatii ale spectrului situate de-o parte si de alta a frecventei purtatoarei contin aceasi
informatie (sunt redundante)

4-4
(iv) frecventa purtatoarei nu conduce a o linie spectrala (un Dirac) decat daca semnalul modulator are
componenta continua
(v) daca frecventa purtatoarei este suficient de ridicata si largimea de banda a semnalului sm ( t ) este
suficient de mica (semnal de banda ingusta) nu are loc suprapunerea celor doua spectre in regiunea din
proximitatea frecventei zero.

Observatie

Daca semnalul este s( t ) = sm ( t ) ⋅ sin( 2πf c t )

spectrul generat este S ( f ) =
1
[ S ( f − f c ) − S m ( f + f c )]
2j m

6. MODULATIA DE AMPLITUDINE CONVENTIONALA

Se considera un semnal modulat in amplitudine avand expresia

s( t ) = [ sm ( t ) + Ac ] cos( 2πf c t )

unde Ac este amplitudinea purtatoarei (nemodulate).

Daca indicele de modulatie m > 1 deci sm ( t ) < − Ac are loc reversarea fazei purtatoarei si se produce
o pierdere ireversibila de informatie.
In domeniul frecventa spectrul semnalului modulat este (conform teoremei modulatiei)

S( f ) =
1
2
[ 1
2
[ [
S m ( f − f c ) + S m ( f + f c )] + δ( f − f c ) + δ( f + f c ) ]]
Se constata ca largimea de banda necesara transmiterii este de doua ori largimea de banda a
semnalului modulator.

Problema 1

Un semnal modulat in amplitudine este definit prin relatia

[ ( )] (
s(t ) = 10 + 3 cos 2π 10 3 t cos 2π 10 7 t ) [V ]

Sa se determine:

(a) Amplitudinea si frecventa purtatoarei

(b) Amplitudinea si frecventa semnalului modulator
(c) Gradul de modulatie
(d) Puterea in benzile laterale si puterea totala a semnalului
(e) Eficienta

Solutie

(a) s(t ) = [ sm (t ) + Ac ] cos 2π f c t

Ac = 10V

f c = 10 7 Hz = 10 MHz

4-5
(b) sm (t ) = Am cos 2πf m t
Am = 3V f m = 10 3 Hz = 1kHz

Observatie
Se constata ca f m << f c , conditie care este impusa de
- separarea comoda in frecventa la receptie
- necesitatea unei esantionari suficient de rapide a semnalului modulat

fc
> 10
fm

Am 3
(c) m= = = 0,3 = 30%
Ac 10

(d) Spectrul semnalului modulat (teorema modulatiei sau transformarea produselor de cosinusuri in sume)
contine

S( f ) [V ]
5 5
1 3 1 3 1 3 1 3
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
2 2 2 2 2 2 2 2

(−10 7
− 10 3 ) −10 7 (−10 7
+ 10 3 ) (10 7
− 10 3 ) 10 7 (10 7
+ 10 3 ) f [ Hz ]

Pc = 2 ⋅ (5) = 50 V 2
2

2
⎛ 1 3⎞ 9
Pe = 2 ⋅ ⎜ ⋅ ⎟ = V 2
⎝ 2 2⎠ 8
9
Pt = 50 + 2 ⋅ = 52,25 V 2
8

9
(e) η = 8 = 2,2%
52,25

Problema 2

Un semnal AM este definit prin relatia

s(t ) = [10 + 3 cos(2π 100t ) + 4 sin(2π 200t )] cos 2π 10 6 t

Sa se determine

(a) Spectrul semnalului modulator

4-6
(b) Spectrul semnalului modulat
(c) Gradul de modulatie
(d) Puterea purtatoarei si puterea in banda laterala
(e) Puterea totala a semnalului modulat

Solutie

(a)

Sm ( f ) [V ]

2
3 3 2
2 2

−2 ⋅ 102 −102 102 2 ⋅ 102 f [ Hz]

(b)
S( f ) [V ]
5
3 2 2 3
2 2

10 6 f [ Hz]

(c) A(t ) = 10 + 3 cos(2π 100t ) + 4 sin(2π 200t )

⎧ 0,6
A ′(t ) = 2π 100( −3 sin 2π 100 t + 8 cos 2π 100 t ) = 2π 100 ( −3 sin α + 8 cos 2α ) ⇒ sin α ⎨
⎩−0,8
Se obtin

Amax = 10 + 3 ⋅ 1 − 0,36 + 4 ⋅ 2 ⋅ 0,6 ⋅ 1 − 0,36 ≈ 16,24 V

Amin = 10 − 3 ⋅ 1 − 0,64 + 4 ⋅ 2 ⋅ ( −0,8) ⋅ 1 − 0,64 ≈ 4,36 V

4-7
 16,24 − 4,36
m= ≈ 0,576 ≈ 58%
16,24 + 4,36

(d) Pc = 2 ⋅ 52 = 50 V 2

⎡⎛ 3 ⎞ 2 ⎤ 25 2
Pl = 2 ⎢⎜ ⎟ + 12 ⎥ = V ≈ 3,125 V 2
⎢⎣⎝ 4 ⎠ ⎥⎦ 8

25 225 2
(e) Pt = Pc + 2 Pl = 50 + = V = 56,250 V 2
4 4

4-8
 5-1

LUCRARE DE LABORATOR #5

• TRANSMITEREA SEMNALELOR PRIN CANALE DE BANDA LIMITATA

• TEOREMELE NYQUIST
• FILTRE DIGITALE LINEARE
• EGALIZAREA ADAPTIVA

1. TRANSMITEREA SEMNALELOR PRIN CANALE DE BANDA LIMITATA

Se considera transmiterea unor semnale printr-un canal linear dispersiv in timp, adica un canal
perturbat atat de interferenta intersimbol (ISI) cat si de zgomotul aditiv.
Modelul sistemului de transmitere este prezentat in figura de mai jos.

SURSA MODULATOR S( f )

C( f )

+ zgomot

DETECTOR U( f )
ESANTIONATOR

Secventa de date ( al ) este aplicata modulatorului. Este convenabil din punct de vedere matematic
sa se considere ca modulatorul este un bloc care genereaza la iesire o secventa de impulsuri Dirac
∞
∑ a δ( t − lT )
l
l=−∞
(T fiind intervalul de timp asignat unui simbol). Considerand ca filtrul de emisie are o functie pondere
∞
s( t ) (raspunsul la impuls δ( t ) ), semnalul aplicat la intrarea in canal este ∑ a s( t − lT ) .
l Canalul de
l=−∞
comunictie este reprezentat printr-un sistem linear invariant in timp cu o functie pondere c( t ) si un
zgomot aditiv w( t ) . Semnalul de la iesirea canalului este
∞
r( t ) = ∑ a p( t − lT ) + w( t )
l
l =−∞
in care
p( t ) = s( t )∗ c( t )

este raspunsul canalului la semnalul aplicat direct canalului, sau echivalent la un impuls Dirac aplicat la
intrarea filtrului de emisie. La iesirea din canal, semnalul este filtrat de un filtru de receptie si esantionat.
Secventa esantionata ( x l ) este aplicata unui detector. Acesta ia decizia de decodare ,esantion cu
esantion.
 5-2

Notand prin q( t ) convolutia q( t ) = p( t )∗ u( t ) = s( t )∗ c( t )∗ u( t ) si prin n( t ) convolutia

n( t ) = w( t )∗ u( t ) in care u( t ) este functia pondere a filtrului de receptie;la intrarea esantionatorului se
obtine
∞
x( t ) = ∑a k ⋅ q( t − kT ) + n( t )
k =−∞
Considerand esantionarea la momentele t l = t 0 + lT si dependenta de timp este indicata prin indexul l ,
semnalul de la iesirea esantionatorului este
∞
xl = ∑a k ⋅ ql − k + nl
k =−∞

Esantionarea este efectuata la momentele de timp t l ≠ lT deoarece trebuie luat in considerare timpul finit
de propagare prin canal ( t 0 > 0 !). Pentru comoditate in continuare se va considera t 0 = 0 . Iesirea
esantionatorului este
x l = a l ⋅ q 0 + ∑ a k ⋅ q l − k + nl
k ≠l

Prin alegerea adecvata a filtrelor de emisie/receptie se poate considera q0 = 1 si primul termen reprezinta
tocmai simolul aplicat la intrarea in canal. Al doilea termen reprezinta contributia interferentei
intersimbol (simbolurile care au precedat si au succedat simbolului purtator de informatie curent). Al
treilea termen reprezinta efectul zgomotului aditiv.

2. TEOREMELE NYQUIST
Teoremele Nyquist formalizeaza conditiile generale ale unei transmiteri lipsite de interferenta
intersimbol, la intrarea ansamblului filtru de emisie, canal, filtru de iesire fiind aplicate impulsuri Dirac.

Teorema largimii de banda minime

Daca se aplica impulsuri Dirac sincrone cu frecventa f s [simboluri/secunda] unui canal ideal
f 1
trece-jos cu faza lineara avand frecventa de taiere f N = s = (canal Nyquist), raspunsurile la aceste
2 2T
impulsuri pot fi observate in mod independent (discernute) fiind lipsite de interferenta intersimbol.
Teorema largimii de banda minime (numita si criteriul Nyquist) mai poate fi reformulat si astfel :
Pe un canal de banda limitata se pot trnsmite cel mult doua impulsuri (simboluri) pe secunda pe
fiecare hertz de largime de banda.
Daca se considera de exemplu o linie telefonica cu banda utlizabila de 2400 Hz, aceasta permite o
rata a semnalului (signaling rate) de cel mult 4800 Bd (bauds). Deci pentru a transmite un debit de
informatie de 9600 bps (rata de biti !) este necesar ca fiecare impuls sa aiba 2 biti (2bit/Bd) , deci o
transmitere M-ara.
Teorema largimii de banda mininime, precizeaza in domeniul frecventa, conditia prin care se
elimina interferenta intersimbol din domeniul timpului, impunand conditia
⎧ 0, l ≠ 0
ql = ⎨
⎩1, l = 0
Observatie
Conditia formulata mai sus beneficiaza in continuare de simplificarea t 0 = 0 (decalarea
momentului de esantionare la receptie).

Functia pondere a canalului (inclusiv filtrul de emisie si cel de receptie) este precizata doar la
momentele de esantionare t l = lT . Criteriul Nyquist afirma ca functia pondere
sin( πt / T )
q( t ) =
πt / T
 5-3

satisface conditiile impuse la momentele de timp t l = lT , iar in domeniul frecventa

⎧ 1
⎪ T , f ≤ 2T
Q( f ) = ⎨
⎪ 0, f > 1
⎩ 2T

sau mai general, tinand cont si de intarzierea de propagare prin canal

sin ( πt / T − D )
q( t ) =
π( t / T − D )
si
⎧ − j 2 πfDT 1
⎪ Te , f ≤
Q( f ) = ⎨
2T
⎪ 0, f > 1
⎩ 2T
Se constata din aceasta ultima expresie ca faza este lineara.
O caracteristica de frecventa Q(f) de acest tip “brickwall” nu este fizic realizabila (sistem
necauzal) iar in domeniul timpului q(t) tinde catre zero cu o viteza de convergenta ca si aceea a lui 1/t si
deci orice “jitter” la esantionare conduce la interferenta intersimbol.

Teorema de simetrie
1
Sumarea unei functii de transfer reale, impara in raport cu frecventa de taiere f N = la functia
2T
de transfer a filtrului Nyquist (ideal trece-jos) pastreaza trecerile prin zero ale raspunsului la impuls.
Aceste treceri prin zero ofera in continuare conditiile unei transmiteri fara interferenta intersimbol, iar
viteza de convergenta catre zero a raspunsului (in domeniul timpului) este cu atat mai mare cu cat
caracteristica de frecventa este mai neteda (fara discontinuitati ea si derivatele ei).
Se realizeaza astfel un compromis intre cresterea largimii de banda si interferenta intersimbol mai
redusa in conditiile in care se tolereaza “jitter”-ul.
Caracteristica denumita “raised cosine” este foarte frecvent utilizata pentru canalele de banda
limitata (linile telefonice). Expresia ei in domeniul frecventa este
⎧ (1 − β )
⎪⎪ T ,0 ≤ f ≤
Q( f ) = ⎨ ⎡
2T
T ⎛ ⎛ 1 ⎞ ⎞⎤ (1 − β ) (1 + β )
⎪ ⎢1 − sin⎜ πT ⎜ f − ⎟β ⎟⎥ , ≤ f ≤
⎪⎩ 2 ⎣ ⎝ ⎝ 2T ⎠ ⎠⎦ 2T 2T

unde β este numit “rolloff parameter” ( β ∈ [ 0,1] ) . Sa remarcam ca pentru β = 0 se obtine canalul
rectangular , iar pentru β = 1 un canal cu largimea de banda f = 2 f N .
In domeniul timpului, expresia functiei pondere este
sin( πt / T ) cos( βπt / T )
q( t ) = ⋅
πt / T 1 − 4β 2 t 2 / T 2
3
si care converge catre 0 cu aceasi viteza ca si 1/t .
Parametrul β contoleaza panta de cadere a caracteristicii de frecventa (un β mic conduce la o
caracteristica abrupta) si viteza de convergenta catre zero a raspunsului in domeniul timpului (un β mic
conduce la o viteza de convergenta mica). Se remarca compromisul intre largimea de banda care variaza
1 1
intre f N = si 2 f N = , si viteza de convergenta care asigura tolerarea “jitter”-ului.
2T T
3.FILTRE DIGITALE LINEARE
 5-4

Semnale digitale
Sunt functii definite pe Z (multimea numerelor intregi).
Functia impuls Dirac
⎧0 , n ≠ 0
δ[ n] = ⎨
⎩1 , n = 0
Functia treapta unitate
⎧0 , n < 0
u[ n] = ⎨
⎩1 , n ≥ 0
Relatiile dintre aceste functii sunt
n
u[ n] = ∑ δ[ k ]
k =−∞
δ[ n] = u[ n] − u[ n − 1]
Functia rampa unitate
r[ n] = n ⋅ u[ n]
Functia exponentiala
x[ n] = A ⋅ e βn
Pentru β < 0 se obtine o exponentiala descrescatoare in timp.
Pentru β ≥ 0 se obtine o exponentiala crescatoare in timp.
Functia sinusoidala
x[ n] = A ⋅ sin( Ωn )
Ω 1
In mod uzual, daca se considera ca N este perioada acestei functii trebuie ca = adica un numar
2π N
rational.

Sisteme digitale IIR

Sunt sisteme pentru care raspunsul la un impuls unitate este de durata infinita ( Infinite Impuls
Response).
Un sistem de ordin I este descris prin ecuatia cu diferente finite
y[ n] = K ⋅ y[ n − 1] + x[ n]

Schema bloc de implementare este prezentata in figura de mai jos

x[ n ] y[ n ]
+ •

in care se identifica elementele de inmultire cu o constanta, intarziere cu un tact si adunare digitala.

Se observa ca un asemenea sistem este complet K caracterizat
T printr-un singur parametru K. Se releva
caracterul recursiv (existenta reactiei) care automentine raspunsul pentru o intrare de tip impuls Dirac
unitate.
Raspunsul unui sistem de ordin I la impuls Dirac unitate este
⎧ 0 ,n < 0
y[ n] = ⎨ n+1
⎩ K y ( −1) + K , n ≥ 0
n

Se observa ca pentru conditia initial nula raspunsul obtinut este y[ n] = K n n ≥ 0.

Raspunsul sistemului la treapta unitate este
 5-5

⎧ 0 ,n < 0
⎪
y[ n] = ⎨ n+1 K n+1 − 1
⎪⎩ K y[ −1] + K − 1 , n ≥ 0
Daca conditia initiala este nula
K n+1 − 1
y[ n] =
K −1
1
si y[ n] → pentru n → ∞ daca K < 1.
1− K
Pentru un semnal de intrare sinusoidal, raspunsul sistemului este, in regim stationar, tot sinusoidal
de aceeasi frecventa, dar intarziat si cu alta amplitudine.

4.EGALIZAREA ADAPTIVA

Structura cea mai frecventa de implementare a unui egalizor adaptiv este aceea de filtru FIR transversal.
(Sistemele digitale FIR sunt acelea pentru care raspunsul este de durata finita pentru un impus Dirac -
Finite Impulse Response).
Se efectueaza o acordare dinamica a coeficientilor filtrului, in conformitate cu un criteriu de
optim, urmarindu-se combatrerea intreferentei intersimbol si minimzarea zgomotului.
Iesirea filtrului este
N
peq ( t ) = ∑c n ⋅ pr [ t − ( n + N ) T ]
n =− N
in care pr ( t ) este raspunsul receptionat la iesirea din canal.
Daca se considera ca pentru t=0 se receptioneaza varful impulsului, iesirea trebuie esantionatala
momentele t k = ( k + NT ) rezultand
peq ( t k ) =
N
∑c n ⋅ pr [( k − N )T ]
n =− N

Introducand notatiile
pr ( nT ) = pr ( n )
peq ( t k ) = peq ( k )
se obtine expresia raspunsului egalizat ca
N
peq ( k ) = ∑c n ⋅ pr ( k − n )
n =− N
Una din conditiile de optim de receptie este aceea de minimizare a interferentei intersimbol
⎧1 , pentru k = 0
peq ( k ) = ⎨
⎩ 0 , pentru k = ±1,±2,..., N
care conduce la setul de ecuatii
⎡ 0⎤ ⎡ pr ( 0) pr ( −1) K pr ( −2 N ) ⎤⎡ c − N ⎤
⎢M⎥ ⎢ ⎥⎢ ⎥
pr (1) pr ( 0) pr ( −2 N + 1) ⎥ c − N +1
⎢ ⎥ ⎢ ⎢ ⎥
⎢ 0⎥ ⎢ M M ⎥⎢ M ⎥
⎢1⎥ = ⎢ M M ⎥⎢ c ⎥
⎢ ⎥ ⎢ ⎥⎢ 0 ⎥
⎢ 0⎥ ⎢ M M ⎥⎢ M ⎥
⎢ M ⎥ ⎢ p ( 2 N − 1) M ⎥⎢ c ⎥
⎢ ⎥ ⎢ r ⎥⎢ N −1 ⎥
⎣ 0 ⎦ ⎣ pr ( 2 N ) L L pr ( 0) ⎦⎣ c N ⎦

Ecuatiile de acest tip sunt rezolvate printr-un algoritm iterativ pornind de la o solutie arbitrara.
Spre exemplu se pleaca cu toti coeficientii 0 cu exceptia celui din mijloc care se considera a fi 1.
 5-6

Un exemplu de o astfel de metoda iterativa este metoda perturbatiilor .

Se considera sistemul scris sub forma
I = X ⋅C
unde I este o matrice coloana cu 2N+1 componente nule cu exceptia celei de pe pozitia N+1
X este o matrice patrata de ordinul 2N+1 ale carei elemente x ij = pr ( i − j )
C este o matrice coloana ale carei elemente sunt coeficientii filtrului transversal
Se noteaza cu C k solutia la pasul de iteratia k. Aceasta solutie aproximativa genereaza o eroare
ε k = X ⋅ C k − I . Se elaboreaza o noua solutie de forma
C k +1 = C k − ∆ ⋅ sgn( ε k )
in care ∆ este incrementul. Conditia de oprire a algoritmului este ca ε sa fie sub o anumita valoare.

pr(t)
T T T T

c-N c-N+1 c-N+2 cN-1 cN

peg(t)
Σ
 INTERFETE ELECTRICE
Problema comunicatiei post la post
Transmisia datelor intre doua echipamente de calcul se poate realiza prin intermediul transferului
serial sau paralel. Ca exemplu, in cazul unui microprocesor de opt biti, transmisia paralela a datelor
inseamna utilizarea a opt cabluri electrice pentru vehicularea informatiei. Daca se utilizeaza tehnica
transmisiei seriale, datele si bitii de control sunt grupate in caractere si sunt transmise secvential pe unul si
acelasi circuit. Desi transmisia paralela este mai rapida ea are dezavantajul de a fi considerabil mai
scumpa si, in consecinta, se utilizeaza numai pentru distante scurte. Din cauza cablurilor electrice, atat la
emitator cat si la receptor este nevoie sa existe dispozitive de interfata electrica: la emitator circuitele de
interfata electrica vor realiza conversia semnalelor TTL in semnale care sa permita realizarea transmisiei,
iar la receptor circuitele de interfata vor efectua conversia inversa (de la semnalul receptionat in nivel TTL).
In cazul transmisiei paralele a datelor astfel de circuite trebuie asigurate pentru fiecare fir ceea ce conduce
la costuri de realizarea mai mari. Iata de ce transferul paralel al datelor este utilizat numai pentru distante
scurte si rate ridicate de transmisie a datelor. Prin comparatie, transmisia seriala este considerabil mai
lenta dar si mai ieftina.
Prezentam in continuare schema bloc a legaturii seriale dintre doua echipamente de calcul:

Circuitele de interfata electrica sunt necesare la ambele capete ale liniei, ele asigurand
urmatoarele functiuni:
ƒ conversia formatului datelor (serial/paralel sau paralel/serial);
ƒ convertirea nivelurilor TTL (0 si 1 logic) in nivele electrice adecvate pentru transmisia in
canal si invers
Exista trei moduri posibile pentru efectuarea transmisiei seriale a datelor:
ƒ simplex - datele sunt transmise intotdeauna in acelasi sens
ƒ semiduplex - datele pot fi transmise in ambele sensuri, alternativ
ƒ duplex - datele sunt transmise simultan in ambele sensuri; aceasta necesita existenta a
doua canale de comunicatie.
Transmisia seriala a datelor poate fi asincrona sau sincrona. In cazul sistemelor care utilizeaza
transmisia asincrona, datele nu sunt transmise continuu ci numai atunci cand sunt disponibile. Transmisia
este initiata la formarea unui caracter la emitator. in intervalele de pauza linia este mentinuta in starea
corespunzatoare lui 1 logic. In cazul unui sistem ce utilizeaza transmisia seriala sincrona de date,
emitatorul si receptorul folosesc pentru interpretarea datelor un acelasi ceas de transmisie, ceas a carui
frecventa impune si rata de transfer a datelor. Daca lungimea liniei este mare, semnalele de ceas se
genereaza independent la emitator si receptor, iar emitatorul transmite periodic un semnal de sincronizare
asigurandu-se astfel identitatea ceasului de la receptie cu cel de la emisie.
Alt parametru important in ceea ce priveste transmisia seriala este rata de transmisie, masurata in
biti/secunda (bps). Ratele de transmisie utilizate de regula sunt urmatoarele (in bps): 110, 150, 300, 600,
1200, 2400, 4800, 9600, 19200.

Interfete electrice pentru transmisia la distanta

In cazul unor distante de transmisie reduse (sub un metru), portile TTL standard pot asigura
transmisia semnalului. Lucrurile se schimba daca distanta dintre emitator si receptor creste. Existenta
zgomotului in canalul pe care se face transmisia, poate conduce la coruperea datelor si implicit la erori de
transmisie. Trebuie mentionat si faptul ca nivelul redus al semnalelor pentru 0 si 1 logic furnizat de
circuitele TTL sporeste riscul coruperii datelor.
Din aceste motive, intre echipamentul de calcul si linie se intercaleaza un circuit de interfata
electrica. La emisie, circuitul de interfata electrica realizeaza conversia semnalelor TTL in nivele electrice
care sa permita efectuarea transmisiei pe linii lungi, iar la receptie se realizeaza conversia inversa, din
semnalul receptionat in nivele TTL utilizabile in echipamentul de calcul.
Schema bloc a legaturii seriale prin intermediul circuitelor de interfata electrica este urmatoarea:

1
 Cu cat lungimea liniei creste, va trebui sa se acorde mai multa atentie metodei de conectare
utilizata. Trebuie retinut ca, pe masura ce distanta pe care se face legatura creste, rata maxima de
transmisie a datelor se micsoreaza. Rata maxima de transfer este influentata direct de calitatea liniei pe
care se face transmisia, mai precis de parametrii electrici ai cablului (R, L, C), tipul de interfata electrica
folosita si nivelul zgomotului din canal.
Vom trece in revista pe scurt efectul modificarii parametrilor enumerati anterior. Capacitatea
electrica a cablului C creste pe masura ce se mareste lungimea liniei si devine o sarcina suplimentara
pentru dispozitivul de emisie. In consecinta, se va reduce amplitudinea semnalului receptionat. In mod
similar, rezistenta electrica R creste liniar o data cu lungimea cablului, producand o cadere de tensiune pe
linie si, drept consecinta, reducerea amplitudinii semnalului la receptor si deci posibilitatea interpretarii
gresite a lor. Datele pot fi alterate si de zgomote electrostatice sau electromagnetice, care pot cauza astfel
erori la receptie.
Este posibil ca, prin sumarea efectelor descrise anterior, la un moment dat rata maxima de
transmitere a datelor pe un canal serial sa scada la zero. In acest caz, pentru a se putea face totusi
transmisia, va trebui sa utilizati modem-uri. Acestea convertesc semnalul numeric (impulsuri
dreptunghiulare) in semnale posibil de transmis pe un canal analogic. Modem-ul de la receptie va converti
apoi semnalul analogic in semnal numeric. De regula, pentru distante rezonabile (zeci de metri) si medii
neperturbate, se poate renunta la folosirea unui modem.
O alta problema care poate apare la transmisia semnalelor numerice prin canal o constituie
aparitia la receptor de reflexii ale semnalului transmis in linie. Pentru a minimiza reflexiile semnalului emis,
impedanta de intrare a receptorului prin care se inchide linia va trebui sa fie egala cu impedanta
caracteristica a liniei.
In fine, este posibil ca dispozitivele de emisie si receptie sa aiba circuite de impamantare diferite.
Acest lucru va avea ca efect aparitia unei diferente de potential intre emitator si receptor, datorata valorii
finite a rezistentei dintre cele doua puncte de impamantare. Diferenta de potential, care poate fi
semnificativa uneori, actioneaza ca o tensiune de offset aplicata la receptor si poate conduce la
interpretarea incorecta a nivelului semnalului receptionat.
Metodele uzuale pentru realizarea legaturii seriale intre doua echipamente de calcul sunt
urmatoarele:
ƒ single-ended
ƒ unbalanced differential
ƒ balanced differential
Structura, avantajele si dezavantajele fiecarei metode de conectare in parte vor fi detaliate in cele
ce urmeaza.

In cazul conexiunii single-ended legatura dintre emitator si receptor se realizeaza printr-un singur
fir. Sistemul de transmisie este ilustrat in figura de mai jos.

Circuitele de impamantare de la emitator si receptor nu sunt conectate intre ele. Din acest punct
de vedere, conexiunea single-ended are avantajul utilizarii unui singur fir pentru fiecare canal serial. Cu
toate acestea, performantele sistemului sunt scazute din urmatoarele cauze:
ƒ influenta zgomotului din canal (vn)
ƒ influenta tensiunii de offset dintre impamantarile emitatorului si respectiv receptorului (vg)

2
Tensiunea de la receptor este:
vr = vt ± vg ± vn
unde:
vt - nivelul semnalului la emisie
vg - diferenta de potential dintre cele doua puncte de impamantare
Prezenta zgomotului si a diferentei de tensiune dintre impamantarile celor doua circuite cauzeaza
o reducere importanta a nivelului semnalului receptionat, care conduce la posibilitatea interpretarii
incorecte la receptor a semnalului binar din linie. Acest tip de interfata este acoperit de standardul RS 232.

Conectarea de tip unbalanced differential se realizeaza pe doua fire, asa cum este prezentat in
figura urmatoare:

La receptor se primeste un semnal diferential, reprezentand diferenta dintre tensiunile celor doua
fire ale canalului. Tensiunea parazita indusa de zgomot in cele doua fire este aproximativ identica din
punct de vedere al valorii si polaritatii (firele traverseaza acelasi mediu) si, din cauza rejectiei semnalului
de mod comun la receptor, efectul zgomotului asupra semnalului este eliminat. Similar, se poate
demonstra ca este inlaturat si efectul tensiunii de offset datorate impamantarilor diferite.
Consideram potentialele celor doua linii:
v1 = vt ± vn
v2 = ±vn
Semnalul la intrarea receptorului va fi:
vr = v1 - v2 = vt ± vn - (±vn)
ceea ce conduce la
vr = vt
In concluzie, conexiunea de tip diferential la receptor conduce la eliminarea atat a efectelor
zgomotului din canal cat si a tensiunii de offset asupra semnalelor binare vehiculate in canal. Din acest
punct de vedere conexiunea unbalanced differential este superioara conexiunii single-ended.
Standardul RS 423 lucreaza in acest mod.

Cea mai buna solutie de interconectare pe linie seriala a doua echipamente este balanced
differential. Conexiunea se realizeaza pe doua fire pentru fiecare canal. Schema de conectare este
prezentata in continuare:

Emitatorul prezinta doua iesiri simetrice, +vt si -vt. In consecinta, diferenta de potential dintre cele
doua fire este 2vt. In aceste conditii o atenuare mai mare a semnalului poate fi tolerata si in concluzie,
distanta dintre emitator si receptor poate sa creasca. De regula, pentru a reduce efectele tensiunii de
zgomot induse cele doua fire sunt rasucite unul in jurul celuilalt (linie torsadata). Din aceleasi considerente
ca si in cazul metodei de conectare unbalanced differential (rejectia semnalelor de mod comun),
zgomotul de mod comun si tensiunea de offset sunt rejectate la receptor. Un standard corespunzator
acestui tip de interfata este RS 422.

3
 In tabelul urmator sunt prezentate, comparativ, principalele standarde de interfete electrice:

Standard IE
RS 232C RS 243A RS 422A RS 485
Caracteristica
Mod de operare unipolar unipolar diferential diferential

Lungime maxima 15 m 600 m 1200 m

Debit de informatie maxim 20 kbit/s 300 kbit/s 10 Mbit/s 10 Mbit/s

Tensiune de iesire (in gol) +/-25 V max +/- 6 V max 6 V max 6 V max

Tensiune de iesire (in sarcina) +/-5..+/-15 +/-3.5 V min 2 V min 2 V min

Rezistenta de iesire (nealimentat) 300 Ω min 100µA intre 100µA intre 100µA intre
-6 V si 6 V -6 V si 6 V -6 V si 6 V

Curent de scurtcircuit ±500 mA ±150 mA ±150 mA ±150 mA

Viteza de crestere front max 30 V/µs ajustabil indiferent indiferent

Rezistenta de intrare 3..7 KΩ ≥ 4 KΩ ≥ 4 KΩ ≥ 12 KΩ

Prag de sensibilitate la receptie -3..3 V -0,2..0,2 V -0,2..0,2 V -0,2..0,2 V

Tensiune de intrare maxima -25..25 V -12..12 V -7..7 V -7..12 V

Tensiune de intrare nominala +15 V +12 V +6 V +6 V

Impedanta de sarcina terminala 3..7 KΩ min 450 Ω 1000 Ω 54 Ω

Numar de emitatoare (E) si 1 E, 1 R 1 E, 10 R 1 E, 10 R 32 E, 32 R

receptoare (R) pe linie

Conectarea cu modemul
Standardul RS 232 are standardizate o serie de semnale care pot fi schimbate intre calculator
(portul serial) si modem. In continuare sunt prezentate aceste semnale, precum si asignarea pinilor in
cazul unui constor cu 25 de pini.

Pin Cod Denumire Sens (DTE - DCE) Tip circuit

1 PG Masa de protectie masa
2 TxD Date emise date
3 RxD Date receptionate date
4 RTS Cerere de emisie comanda
5 CTS Gata de emisie comanda
6 DSR Post de date gata comanda
7 SG Masa de semnalizare masa
8 DCD Detectie purtatoare comanda
15 TxC Ceas emisie ETPD sincronizare
17 RxC Ceas receptie ETPD sincronizare
20 DTR Terminal gata comanda
22 RI Indicator de apel comanda
24 ETC Ceas emisie extern sincronizare

4
 Este posibil ca portul serial utilizat sa fie prevazut cu un conector cu noua pini. Prezentam
asignarea pinilor in acest caz:

Pin Cod Denumire Echivalent conector cu 25 de pini

1 DCD Detectie purtatoare 8
2 RxD Date receptionate 3
3 TxD Date emise 2
4 DTR Terminal gata 20
5 SG Masa de semnalizare 7
6 DSR Post de date gata 6
7 RTS Cerere de emisie 4
8 CTS Gata de emisie 5
9 RI Indicator de apel 22

In cazul realizarii unei legaturi seriale intre doua calculatoare prin intermediul modemului cuplarea
intre portul serial si modem se va realiza astfel (s-au considerat conectoare cu 25 de pini).
Pentru transmisii pe linie seriala pe distante scurte (aproximativ 15 m) legatura intre cele doua

calculatoare se poate face direct. In acest caz putem realiza o legatura pe trei fire (TxD, RxD, SG), asa
numita conexiune cu “modem orb”. Semnalele de comanda a modemului vor trebui scurtcircuitate astfel:
- RTS cu CTS
- DCD cu DTR si DSR
In figura urmatoare este prezentata o astfel de conexiune:

5
 Protocolul de comunicatie
Pentru asigurarea comunicatiei datelor trebuie implementat un set de reguli dupa care sa se
desfasoare transmisia, adica un protocol. Exista doua posibilitati: se alege unul din protocoalele de
comunicatie standardizate sau se creaza un set de reguli specifice aplicatiei particulare care se doreste a
fi realizata. La inceputul acestui capitol s-a tratat problema clasificarii protocoalelor de comunicatie. In cele
ce urmeaza se prezinta unul dintre cele mai vechi si mai des folosite protocoale de comunicatie, protocolul
X-MODEM.
Protocolul X-MODEM (cu variantele sale Y-MODEM si Z-MODEM) este unul dintre cele mai
raspandite. El face parte din clasa protocoalelor ARQ (Automatic Repeat Request – in care un pachet
eronat sau neconfirmat este automat retransmis), subclasa Emite si Asteapta (Send and Wait).
Datele utile sunt impachetate in cadre, fiind inconjurate cu unele campuri de serviciu (control). In
timpul transmiterii unui pachet nu se face controlul fluxului. Fiecare pachet trimis trebuie confirmat.
Receptorul primeste pachetul si dupa ce verifica numarul de secventa alocat pachetului calculeaza suma
de control locala pentru partea de date. Daca aceasta este identica cu cea sosita se emite o confirmare
pozitiva - ACK (pachet acceptat), in caz contrar se emite confirmare negativa NAK (pachet rejectat). La
receptia unui ACK emitatorul va emite urmatorul pachet, iar la receptia unui NAK va fi retransmis pachetul
anterior. Aceasta se intampla pana se transmit toate datele.
Trebuie tinut cont de faptul ca si confirmarile pot fi afectate de erori, astfel ca daca un pachet nu a
fost confirmat intr-un anumit timp el este retransmis; receptorul va ignora pachetele duplicate, dar le va
confirma de fiecare data.
Protocolul X-MODEM transmite pachete de date de lungime fixa. Varianta initiala folosea pentru
controlul erorilor o suma aritmetica de control pe un singur octet. Variantele noi au introdus CRC si
transfer multifisier, cu pastrarea compatibilitatii cu varianta initiala. Structura unui pachet de date este
urmatoarea:

SOH Nr. secventa Nr. secventa negat Date Suma de control

unde:
SOH: 1 octet (Start-Of-Header) e primul octet din pachet
Nr. secventa: Numarul pachetului curent, modulo 256 (primul pachet are numarul 1)
Nr.secventa negat: Complementul fata de 1 al campului precedent
Date: 128 octeti de date, care pot contine orice
Suma cotrol: 1 octet in cazul sumei aritmetice
2 octeti in cazul CRC

Emitatorul are o functionare mai simpla decat receptorul, care de fapt conduce fluxul de date. In
continuare este prezentat modul de lucru al emitatorului:
1. Asteapta primire NAK de la receptor
2. Daca s-au terminat pachetele continua de la pasul 3
2.1. Formeaza un pachet de date
2.2. Emite pachetul
2.3. Asteapta confirmare
2.4. Daca s-a primit ACK trece la pachetul urmator
2.5. Daca s-a primit NAK ramane la pachetul curent
2.6. Daca s-a primit CAN continua de la pasul 5.
2.7. Continua de la pasul 2.
3. Emite EOT (End Of Transmission - Sfarsit transmisie)
4. Asteapta confirmare
5. STOP

6
Modul de lucru al receptorului este descris in continuare:
1. Emite NAK
2. Daca in 10 secunde nu s-a recptionat un pachet emite NAK
2.1. Daca s-a primit SOH
- verifica numar secventa bine format (campurile 2 si 3)
- daca numarul nu e bun emite NAK si continua de la pasul 2.
- verifica numar secventa asteptat
- daca e numarul precedent:
- ignora mesaj si emite ACK
- continua de la pasul 2.
- daca nu e numarul de secventa asteptat emite CAN si continua de la pasul 4.
- calculeaza si verifica suma de control
- daca suma receptionata coincide cu cea calculata: emite ACK, altfel emite NAK
2.2. Daca s-a primit EOT continua de la pasul 3.
3. Emite ACK
4. STOP
Daca se doreste inlocuirea sumei de control cu CRC, receptorul care doreste sa foloseasca CRC
va emite in loc de NAK caracterul 'C'. Pentru compatibilitate cu variantele anterioare, daca 10 secunde nu
se primeste nimic se va emite NAK pentru a lucra cu suma de control. De regula pentru generarea celor
16 12 5
doi octeti ai CRC se foloseste polinomul CCITT: g(x)=x +x +x +1. In acest caz CRC este restul impartirii
mesajului (la care se adauga 16 biti de 0) la polinomul g(x). Octetul cel mai semnificativ al CRC este
transmis primul.
Pentru a se preantampina intrarea in bucla infinite, in asteptarea unor evenimente care nu se vor
mai produce orice parte a programului de comunicatie care asteapta ceva din linie trebuie sa aiba
prevazut un timeout. In plus se vor memora contoarele cu numarul de timeout-uri pentru a se intrerupe
comunicatia daca celalalt post nu raspunde.

Trebuiesc respectate urmatoarele reguli:

1. Receptorul asteapta 10 secunde sosirea unui pachet, apoi emite NAK daca pachetul nu a sosit.
2. In timpul receptiei unui pachet se asteapta 1 secunda pentru fiecare caracter.
3. Emitatorul nu are timeout cand asteapta inceperea transferului de date.
4. Este de dorit ca emitatorul sa permita receptorului sa efectueze operatiile necesare inainte de a
trimite confirmarea; aceasta se face asteptand raspunsul 1 minut.
5. Toate erorile si timeout-urile vor genera cel mult 10 retransmisii.

7
 unde ni este lungimea cuvântului de cod (număr de biţi) care reprezintă simbolul xi, iar n este o
COMPRESIA ENTROPICĂ variabilă aleatoare care reprezintă lungimea cuvântului de cod (luând valoarea ni cu probabilitatea pi ,
i = 1, 2, ....., M).
Codurile realizează o corespondenţă între mesajele sursei (secvenţe de simboluri - cuvinte ale
alfabetului sursei) şi cuvintele de cod (secvenţe de biţi - cuvinte ale alfabetului Y). După modul de
2.1 CONCEPTE FUNDAMENTALE stabilire a acestei corespondenţe codurile pot fi clasificate în:
i) bloc-bloc;
2.1.1 Entropia unei surse staţionare ii) bloc-variabile;
iii) variabile-bloc;
Se consideră un alfabet finit X constituit din M simboluri şi se defineşte un mesaj iv) variabile-variabile;
ca o secvenţă de simboluri. O sursă discretă de informaţie este numită stochastică dacă Codurile bloc-bloc sunt coduri care stabilesc o corespondenţă între mesaje ale sursei
selecţia simbolurilor care formează mesajele este făcută din cadrul alfabetului X în de lungime fixată şi cuvintele de cod de lungime fixată.
conformitate cu o distribuţie de probabilitate p i =∆= |P (x i ). Din punct de vedere probabilistic, Codurile variabile-variabile stabilesc o corespondenţă între mesaje ale sursei de
lungime variabilă şi cuvinte de cod variabile.
mulţimea mesajelor poate fi privită ca un proces aleatoriu discret adică, precum o secvenţă EXEMPLUL 2.1
(ξ n )∞n=0
de variabile aleatoare, fiecare dintre ele luând valori în mulţimea X cu Se consideră
probabilitatea de distribuţie {p i}. X = { a, b, c, d, e, f, g, h, spaţiu }
Se presupune în plus că sursa este staţionară, adică Y = { 0, 1}
Simboluri Cuvinte de cod
P { ξi 1 = x 1 , ..., ξi k = x k } = P { ξi 1 +h = x 1 , ..., ξi k +h = x k } (2.1) a 000
b 001
pentru toate numerele naturale i 1 , ..., i k , h şi toate x 1 , ..., x k ∈ X. c 010
O caracteristică globală a unei astfel de surse din punctul de vedere al informaţiei d 011
este entropia sursei. e 100
f 101
M
1 g 110
H(x) =∆= ∑ pi log 2 (2.2) Spaţiu 111
i =1 pi
Tab. 2.1 Tabel de codare bloc-bloc
care este exprimată în biţi/simbol şi indică cantitatea medie de informaţie a alfabetului X. Codul din tabelul 2.1 este un cod bloc-bloc şi în aceeaşi categorie se încadrează
codurile ASCII care pun în corespondenţă un alfabet de 64 (sau 256) simboluri cu cuvinte de cod
Teorema 2.1. - Entropia H(x) a unei surse cu un alfabet conţinând M simboluri, de 6 (sau 8) biţi.
satisface inegalitatea EXEMPLUL 2.2
Se consideră
H(x) ≤ log 2 M (2.3) X = { a, b, c, d, e, f, g, h, spaţiu }
Y = { 0, 1}
egalitatea fiind satisfăcută pentru simboluri echiprobabile.
Simboluri Cuvinte de cod
În scopul transmiterii la distanţă sau pentru stocarea informaţiei sursei este eficient să se
treacă de la reprezentarea oferită de alfabetul sursei X la o reprezentare printr-un alt alfabet aa 0
Y. Procesul este numit codarea datelor. Un cod este o corespondenţă între mulţimea mesajelor sursei bbb 1
şi mulţimea cuvintelor de cod. cccc 10
Se consideră alfabetul sursei X constituit din simbolurile x 1 , ..., x M . Fiecărui simbol i se ddddd 11
asociază o secvenţă finită de simboluri ale alfabetului codului Y. În practică, alfabetul Y este eeeeee 100
constituit din două simboluri 0 sau 1. În acest fel fiecărui simbol i se asociază o secvenţă finită de biţi fffffff 101
numită cuvânt de cod. gggggggg 110
O codare eficientă (compresie) urmăreşte minimizarea lungimii medii a cuvintelor de cod. spaţiu 111
M Tab. 2.2. Tabel de codare variabile-variabile
n =∆= E{n} = ∑ p i ni (2.4) Se observă că pentru un mesaj :
i =1
 aa_bbb_cccc_ddddd_eeeeee_fffffffgggggggg (40 simboluri in total)
se obţine o lungime cod de 30 faţă de o lungime de cod de 120 dacă codarea s-ar fi făcut conform
tabelului 2.1 .
Observaţie : S-a folosit simbolul ”_” (underscore) pentru a nota caracterul spaţiu x1
rădăcină 0
x2
1 0 x3
Un cod este distinct dacă fiecare cuvânt de cod este discernabil în raport cu celelalte 0
1
(corespondenţa între mesajele sursei şi cuvintele de cod este biunivocă). ordin 1 1 x4
Un cod distinct este unic decodabil dacă fiecare cuvânt de cod este identificabil ordin 2
când se află imersat într-o secvenţă de cuvinte de cod. Fig.2.1 Arbore binar de codare

Codurile din Exemplul 2.1 şi Exemplul 2.2 sunt ambele distincte, dar codul din Simboluri Cuvinte de cod
Exemplul 2.2 nu este unic decodabil. Spre exemplu codul 11 poate fi decodat fie ca ddddd
x1 0
fie ca bbbbbb.
x2 10
Un cod unic decodabil este un cod prefix dacă are proprietatea de prefix care
x3 110
pretinde ca nici un cuvânt de cod să nu fie prefixul altui cuvânt de cod. Codul care are
drept cuvinte de cod {1, 100000, 00} este un exemplu de cod care este unic decodabil dar x4 111
care nu are proprietatea de prefix. Tab.2.3 Tabelul de codare asociată arborelului
Codurile prefix sunt decodabile instantaneu adică se bucură de proprietatea că
mesajul codat poate fi despărţit în cuvinte de cod fără a fi necesară examinarea în avans TEOREMA 2.2 Inegalitatea lui Kraft
(lookahead) a următorilor biţi. Deci decodarea este posibilă imediat ce s-a primit ultimul bit Un cod binar care este un cod prefix având lungimile cuvintelor de cod n 1 , n 2 , ..., n M
al cuvântului de cod fără a mai fi necesară recepţionarea altor biţi. Spre exemplu dacă se există dacă şi numai dacă
foloseşte codul care are cuvintele de cod {1, 100000, 00}, decodarea mesajului 1000000001
M
şi identificarea lui 1 ca fiind primul cuvânt de cod necesită examinarea celui de-al zecelea
simbol (era posibil ca primul cuvânt de cod să fie 100000). ∑ 2 −n i
≤1 (2.5)
i =1
Un cod prefix minimal este un cod prefix cu proprietatea ca dacă x este un prefix al
Observaţie:
unui cuvânt de cod atunci şi x sigma este fie un cuvânt de cod fie un prefix al unui cuvânt
Dacă p i =2 -n i , i=1, 2, ..., M condiţia (2.5) devine o egalitate.
de cod oricare ar fi litera sigma aparţinând alfabetului Y. Spre exemplu considerând codul
{00, 01, 10} se observă că acesta este un cod prefix care nu este minimal. Astfel 1 este În acest caz se obţine pe baza relaţiilor (2.2) şi (2.4) că n = H(x).
prefix al cuvântului de cod 10 şi ar impune ca şi 11 să fie un cuvânt de cod fie un prefix al În general însă n ≥ H(x) şi se urmăreşte ca acest n să fie cât mai aproape de H(x).
unui cuvânt de cod valid. Dacă în exemplul de mai sus se înlocuieşte cuvântul de cod 10 cu Un cod prefix poate fi determinat astfel încât n să satisfacă teorema următoare:
cuvântul de cod 1 se obţine un cod prefix minimal cu cuvinte de cod fie mai scurte. TEOREMA 2.3
Se poate determina un cod binar prefix pentru orice alfabet al sursei de entropie
2.1.2 Codarea alfabetului sursei H(x); codul având o lungime medie care să satisfacă inegalitatea:

O reprezentare grafică utilă a codurilor prefix constă în asocierea fiecărui cuvânt de
cod cu un nod terminal (frunză) dintr-un arbore binar. Pornind de la rădăcina arborelui
primele două ramuri corespund selecţiei între 0 şi 1 ca primă cifră a cuvântului de cod. Cele
două ramuri pornind din nodurile de ordinul întâi corespund celei de a doua cifre a
cuvântului de cod şi procesul continuă mai departe (a se vedea fig.2.1).
Cuvintele de cod fiind asignate numai nodurilor terminale, nici un cuvânt de cod nu
poate fi prefix al unui alt cuvânt de cod.
O condiţie necesară şi suficientă ca un cod să fie cod prefix este dată de teorema
următoare:
H(x) ≤ n < H(x)+1 (2.6)
2.1.3 Clasificarea metodelor
Există mai multe criterii de clasificare a metodelor de compresie entropică.Toate
pleacă însă de la ideea de a reduce redundanţa naturală a mesajului iniţial, şi acest lucru se
poate face doar dacă anumite simboluri sau grupe (subşiruri) de simboluri, pe care le vom
numi in general forme se repetă. In acest sens, putem clasifica metodele de compresie
entropică în două categorii:
a) metode bazate pe frecvenţa de apariţie a unei forme; aceste metode se
realizează în principiu în două treceri asupra textului, prima trecere permiţând
tocmai stabilirea acestor frecvenţe
 b) metode bazate pe apariţia grupată (consecutivă sau diseminată) a aceleiaşi Se obţine codarea Huffman:
forme; de regulă aceste metode se realizează printr-o singură trecere pe text,
eventual cu reveniri pe o zonă predeterminată
După un alt criteriu, cel al construcţiei arborilor de codare-decodare, metodele de
compresie entropică pot fi clasificate în:
(i) metode statice Simboluri Cuvinte de cod
(ii) metode dinamice x1 0
O metodă statică este o metodă care stabileşte corespondenţa între mulţimea x2 100
mesajelor şi mulţimea cuvintelor de cod, care nu se modifică în timp. Este fixată înainte de x3 101
a începe codarea. În acest fel un mesaj dat este reprezentat de un acelaşi cuvânt de cod de x4 110
fiecare dată când el apare în cadrul mesajului. Se urmăreşte construcţia unui cod unic
x5 1110
decodabil care să minimizeze lungimea medie de cod. Un asemenea procedeu este optimal.
x6 1111
O metodă este dinamică, dacă corespondenţa între mulţimea mesajelor şi mulţimea
cuvintelor de cod se modifică în timp. Asignarea cuvintelor de cod se bazează pe frecvenţa Tab. 2.4 Tabelul de codare Huffman
relativă de apariţie a mesajelor, evaluată până la momentul curent al codării.
Nu se poate face însă o delimitare clară între cele doua grupe de metode, chiar dacă Se constată că entropia H(x) = 2,09 biti/simbol iar lungimea medie n = 2,1
în categoria (a) predomină metodele dinamice, iar in categoria (b) cele statice. biţi/simbol şi cele două valori satisfac inegalitatea (2.6).

Exemplul 2.4
2.2 COMPRESIA STATICĂ
Pentru codul prezentat în exemplul 2.3 să se folosească arborele pentru a decoda
2.2.1 Algoritmul Huffman static secvenţa recepţionată (compactată) 1100100101110.
Soluţie:
Pas 1. Se ordonează cele M simboluri în ordine descrescătoare a probabilităţii. Pornind de la rădăcină se urmăresc ramurile la fiecare nod conform biţilor
Pas 2. Se grupează ultimele două simboluri x M-1 şi x M într-un simbol echivalent secvenţei până se atinge un nod terminal (deci şi un simbol). Apoi se reporneşte procedura
(contopire) cu probabilitatea p M-1 +p M . de la rădăcină. Se constată că secvenţa decodată este x4x1x2x3x4.
Pas 3. Se repetă paşii 1 şi 2 până ce se ajunge la un singur simbol.
Pas 4. În arborele obţinut prin parcurgerea paşilor anteriori se asignează simbolurile Trebuie precizat că algoritmul Huffman nu duce la o codare unică, dar toate codările obţinute
binare 0 şi 1 pentru fiecare pereche de ramuri care pleacă dintr-un nod intermediar. conduc la o aceeaşi lungime medie a codului.
Cuvântul de cod pentru fiecare simbol poate fi citit ca secvenţa binară determinată prin Algoritmul descris mai sus se ocupă de codarea simbol cu simbol. Pentru a obţine
parcurgerea nodurilor dinspre rădăcină până la nodurile terminale asociate simbolurilor. performanţe mai bune în ceea ce priveşte n , se consideră o codare a unui bloc de ν simboluri şi
asignarea unor cuvinte de cod pentru noul alfabet Y=Xν, care conţine Mν simboluri yi. Probabilitatea
Exemplul 2.3 simbolurilor yi se obţine ca un produs al probabilităţilor celor ν simboluri din X (independenţa). În
pi xi baza teoremei 2.3 se construieşte codul pentru alfabetul Y cu lungimea de cod nν care satisface
0,5 x1
H(Y) ≤ nν < H(Y)+1 (2.7)
0,15 x2 0
1
0,3 0 1
Având în vedere independenţa simbolurilor, se demonstrează că H(Y)=νH(X) şi se obţine
0,15 x3 1 0 din (2.7) relaţia
0,5
1
0,1 x4
0 H(X) ≤ nν /ν < H(X)+1/ν (2.8)
0,2
0,05 x5 1
0,1
0 Mărimea nν /ν este numărul mediu de biti/simbol al lui X. Prin alegerea lui ν suficient de
1 mare se poate face ca aceasta să se apropie de H(X).
0,05 x6
Se defineşte eficienţa unui cod ca
Fig. 2.2 Arbore binar de codare
 ∆ [νH(x )] 0,25 y1
ε= (2.9)
nν 0,55 0
ν 0,15 y2 1
0,3 0
şi redundanţa η =∆= 1-ε 0,15 y3 1

0,1 y4 1,0 0
EXEMPLUL 2.5 1
0,2 0
0,1 y5 1
Se consideră un alfabet al sursei X={x 1 , x 2 , x 3 } cu p 1 =0,5; p 2 =0,3 şi p 3 =0,2. Să construim
un nou alfabet Y=X 2 ={x 1 x 1 , x 1 x 2 , ..., x 3 x 3 }.
0,09 y6
Să se construiască tabelul simbolurilor yi , i=1,...,9 cu probabilităţile ordonate descrescător
0,15 0
şi apoi pentru acest alfabet să se aplice algoritmul Huffman. 1
Soluţie: 0,06 y7
0,25 0
0,06 y8 1
xI pI cI 0,1 0
x1 0,5 0 0,04 y9 1
x2 0,3 10
x3 0,2 11 Fig. 2.4 Arbore de codare pentru alfabetul Y = X 2
Tab. 2.5 Tabelul de codare pentru sursa X
Se obţin astfel lungimile medii ca fiind
n 2 = 0,25 ⋅ 2 + 0,5 ⋅ 3 + 0,16 ⋅ 4 = 2,24 biţi/simbol
n = 0,5 ⋅ 2 + 0,5 ⋅ 1 = 1,5 biţi /simbol n 2 /2 = 1,12 biţi /simbol

0,5 x1
0 Exemplul 2.6
1 1 Metoda Huffman valorifică ideea că într-un cod optimal la pi > pj corespunde ni < nj, şi adaugă
0,3 x2
0,5 0 cerinţa ca cele mai puţin probabile două mesaje să aibă aceeaşi lungime. Tehnica codării constă în
1 rescrierea tabelei de probabilitaţi intercalând în ordine descrescătoare suma ultimelor două mesaje
0,2 x3
(cele mai puţin probabile), iteraţia oprindu-se când rămân în tabel două mesaje. Combinaţia de cod se
citeşte urmând traseul săgeţilor de la dreapta la stânga (figura 5.4):
Fig. 2.3 Arbore de codare pentru alfabetul X
Mesaj pi ni si*
Log(1/pI Huffman
yI pI ci
)
Y 1 =x 1 x 1 0,25 00 s1 0,4 1,32 2 1
Y 2 =x 1 x 2 0,15 010 s2 0,18 2,47 3 001
Y 3 =x 1 x 3 0,1 100 s3 0,10 3,32 4 011
Y 4 =x 2 x 1 0,15 011 s4 0,10 3,32 4 0000
Y 5 =x 2 x 2 0,09 1100 s5 0,07 3,83 4 0100
Y 6 =x 2 x 3 0,06 1101 s6 0,06 4,06 5 0101
Y 7 =x 3 x 1 0,1 101 s7 0,05 4,32 5 00010
Y 8 =x 3 x 2 0,06 1110 s8 0,04 4,64 5 00011
Y 9 =x 3 x 3 0,04 1111 2,61
n
Tab. 2.6 Tabelul de codare pentru sursa Y η 97,8%

0,4 0,4 0,4 0,4

0,4 0,4 (0)
0,18
0,1
0,18 0,18 0,19 0,23
0,19 (0)
0,37 (0)
}
0,23 (1)
0,6
0,4 } (1)
0,1
0,1
0,1
0,13
0,1
0,18

}(0) }
0,18 (1)
0,07
0.06
0,05 (0)
0,09 (0)
0,07
} }
0,1 (0)
0,09 (1)
0,1 (1)

}
0,04 (1)
0,06 (1)

Fig 5.4
2.2.2 Algoritmul Shannon-Fano Cuvântul de cod c 1 se obţine din F 1 =∆= 0. În concluzie c1 = 000. Pentru x2 se determină n2
1
Se presupune că cele M simboluri ale alfabetului sursei sunt ordonate în ordine = 3 biţi şi F2 = ∑ pi = p 1 = 27/128. Reprezentarea binară a lui 27/128 este 0011011. Prin
descrescătoare a probabilităţii: p 1 ≥ p 2 ≥ ... ≥p M i =1
i −1 trunchierea acestei reprezentări la 3 biţi se obţine cuvântul de cod 001.
- Se notează cu F i = ∑ pk , unde i =1, 2, ..., M şi F 1 =0
k =1
xi pi ni Fi Reprezentare cod c i
- Se determină un întreg n i astfel încât binară
x1 27/128 3 0 .0000000 000
log 2 (1/p i ) ≤ n i < 1+log 2 (1/p i ) (2.10) x2 27/128 3 27/128 .0011011 001
x3 9/128 4 54/128 .0110110 0110
pentru fiecare i = 1, 2, ..., M x4 9/128 4 63/128 .0111111 0111
- Cuvântul de cod asociat simbolului x i este reprezentarea binară a fracţiei F i pe n i biţi x5 9/128 4 72/128 .1001000 1001
Observaţie: x6 9/128 4 81/128 .1001001 1010
Prin reprezentarea binară a unei fracţii se înţelege x7 9/128 4 90/128 .1011010 1011
b 1 b 2 ...b k = b 1 ⋅2 -1 + b 2 ⋅2 -2 +...+ b k ⋅2 -k , unde b i ∈ {0, 1}, i = 1, ..., k x8 9/128 4 99/128 .1100011 1100
x9 3/128 6 108/128 .1101100 110110
Se remarcă următoarele proprietăţi ale algoritmului: x 10 3/128 6 111/128 .1101111 110111
(i) Mesajele cu probabilitate mare de apariţie sunt reprezentate prin cuvinte cod scurte x 11 3/128 6 114/128 .1110010 111001
(ii) Cuvântul de cod pentru x i va diferi de toate celelalte cuvinte de cod prin unul sau x 12 3/128 6 117/128 .1110101 11010
mai mulţi biţi. Prin aceasta se asigură decodarea unică. Pentru a demonstra această x 13 3/128 6 120/128 .1111000 111100
afirmaţie, se rescrie relaţia (2.10) sub forma x 14 3/128 6 123/128 .1111011 111101
x 15 2/128 6 126/128 .1111110 111111
ni ni +1
1/ 2 ≤ pi < 1 / 2 Tab. 2.7 Tabelul de codare Shannon-Fano

Reprezentarea binară a lui F i va fi diferită de toate celelalte prin unul sau mai mulţi biţi.
Spre exemplu F i va fi diferită faţă de F i+1 prin cel puţin bitul n i deoarece p i ≥ 1/ 2n i . Prin
aceasta cuvântul de cod pentru x i+1 va diferi de cel pentru x i prin cel puţin un bit.
EXEMPLUL 2.6
Fiind dată o sursă care generează simboluri cu probabilităţile p i specificate în
coloana a doua a tabelului prezentat în continuare, să se aplice algoritmul de compresie
Shannon-Fano.
Soluţie:
Se remarcă ordonarea simbolurilor în sensul descreşterii probabilităţilor de apariţie
(coloanele 1 şi 2). Se determină numărul de biţi ai lungimii de reprezentare, completându-
se astfel coloana 3 a tabelului.
Pentru simbolul x 1 numărul de biţi se determină pe baza relaţiei:
log 2 (128/27) ≤ n 1 < 1+log 2 (128/27)
sau
2,245 ≤ n 1 < 3,245
deducându-se că n 1 = 3 biţi.
Se constată că numărul de biţi per simbol este n ν = 3,89 biţi / simbol şi se obţine o
eficienţă ε = 62,4%, entropia fiind de 2,433 biţi / simbol.
Codarea unei secvenţe x 8 , x 5 , x 7 , x 2 este făcută, conform tabelului, în şirul de biţi
110010011011001.
Pentru decodare, decodorul va examina mai întâi primii 3 biţi 110 (lungimea minimă
a acestui cod), va concluziona că nu este cuvânt de cod şi va încerca un grup de 4 biţi 1100
şi în acest moment se va decoda simbolul x 8 şi procedura va fi reluată începând cu cel de al
cincilea bit.
O formulare alternativă a algoritmului Shannon-Fano este:
Pas 1: O listă de simboluri cu probabilităţi date se sortează în ordine descrescătoare a probabilităţilor;
Pas 2: Se divide lista în două părţi, astfel încât probabilitatea cumulată a porţiunii superioare să fie
cât mai apropiată de probabilitatea cumulată a părţii inferioare;
Pas 3: Părţii superioare i se asignează o cifră binară 0, iar părţii inferioare cifra binară 1;
Pas 4: Se aplică recursiv paşii 2 şi 3 acestor două jumătăţi divizându-se şi analizând biţii codului până
când fiecare simbol a devenit o frunză a arborelui
In exemplul următor este ilustrată aplicarea algoritmului Shannon-Fano în această formulare
alternativă.
0,4 S0 00
0,18 } (0,58) 01
0,1 S10 100
0,1 } (0,20) 101
0,07
0,06
S1
(0,42) S11 } S110
(0,13)
1100
1101
0,05 (0,22) 1110
0,04 } (0,09)
S111
1111

Fig 5.3