Sunteți pe pagina 1din 16

TEMA 1

Fonetică şi ortografie .
Formule de salut.Formule de prezentare

I. Fonetică şi ortografie

1.ALFABETUL(L'alfabeto)

Alfabetul italian este compus din 21 de litere.


Gasiti intre paranteze denumirea fiecărei litere:

A a (a)
B b (bi)
C c (ci)
D d (di)
E e (e)
F f (effe)
G g (gi)
H h (acca)
I i (i)
L l (elle)
M m (emme)
N n (enne)
O o (o)
P p (pi)
Q q (qu)
R r (erre)
S s (esse)
T t (ti)

Page 2 of 17
U u (u)
V v (vu sau vi)
Z z (zeta)

In afară de acestea, pentru transcrierea unor litere de origine străină se mai folosesc:

-J j (i lung) pronunţat ca i sau ca in limbile de origine:

Ojetti,pronunţat [Oietti]-nume propriu

jazz, pronunţat [gezz]-jazz

-W w (vu doppia sau doppia vu):

wolframio, pronunţat [volframio]-wolfram


walzer, pronunţat [valtser]-vals

-X x (ics):

xenofobia, xilọgrafo, pronunţate ca in romaneşte

-Y y (ipsilon sau i grecesc)

pronunţat ca i: yogurt, yoga

Page 3 of 17
2.VOCALELE(Le vocali)

Dintre cele 5 vocale, a, e, i, o, u (cărora le corespund 5 litere), a, i, u se pronunţă identic


ca in limba romană.
Vocala e la inceputul unui cuvant nu se pronunţă diftongată in ie ca in limba romană in
cuvinte ca el, este. In italiană se pronunţă ca e iniţial din neologismele examen,
excursie: esame,egli.
E si o in silabă accentuată se pronunţă fie deschis, ceea ce se notează cu accent grav è,
fie inchis ceea ce se notează cu accent ascuţit é, ó. In silabă neaccentuată e şi o se
pronunţă numai cu sunet inchis. Se poate spune deci că limba italiană prezintă 7 vocale
in poziţie accentuată: a, è, é, i ,ò, ó, u şi 5 vocale in poziţie neaccentuată a, e, i, o, u:
pètto (piept), gèlso (dud), fièvole (slab), létto (pat); céra (ceară), réte (plasă), séme
(sămanţă), séga (fierăstrău); s.glia (prag), stórto (stramb, răsucit),pióggia (ploaie);
sógno (vis), pólvere (praf), piovóso (ploios), nón (nu).

In afară de cazul in care vocala accentuată este şi vocala finală a cuvantului, cand este
notat intotdeauna grafic, pronunţarea deschisă sau inchisă a vocalelor se notează numai
in dicţionare, gramatici, ghiduri etc.

Pronunţarea deschisă sau inchisă a vocalelor e sau o distinge sensul unor cuvinte, in rest
identice:

Se pronunţă è Se pronunţă é
accètta (acceptă, de la accettare) accétta (secure)
affètto (afecţiune) affétto (tai felii, affettare)
collèga (coleg, -ă) colléga (leagă, collegare)
vènti (vanturi) vénti (douăzeci)

Pronunţarea deschisă sau inchisă a lui e şi o nu se incadrează in reguli precise. Dăm mai
jos cateva norme practice care acoperă numai o parte din lexicul limbii italiene.

Se pronunţă è in:

a) diftongul ie: piede (picior)


b) terminaţiile (de cele mai multe ori sufixe) următoare:
––ello, -a: fratello (frate), cervello (creier), sorella (soră),rivoltella (revolver)

Page 4 of 17
––ente: potente (puternic), seguente (următor)
––enza: benevolenza (bunăvoinţă), partenza (plecare)
––ento, -a: attento (atent), violento (violent), contento (mulţumit)
—ense: estense (din familia Este)
—enso: dissenso (neinţelegere), intenso (intens)
—ema: problema (problemă), teorema (teoremă)
—eo, -a: liceo (liceu), Matteo (Matei), idea (idee), assemblea (adunare)
—estre, -o, -a: terrestre (terestru), maestro (maestru, invăţător), finestra (fereastră)
—ezio, -a: trapezio (trapez), inezia (inepţie)
—etico, -a: estetico (estetic), poetica (poetică)
—eca: discoteca (discotecă)
—enico, -a: ellenico (elenic), scenico (scenic)
––etto (cand nu este diminutiv): diretto (direct) oggetto (obiect)
—esimo, -a (cand formează numerale ordinale): ventesimo (al douăzecilea).

Se pronunţă é in următoarele terminaţii:

—mento, -mente: avvenimento (eveniment), chiaramente (clar)


––etto, -a (cand este diminutiv): giovinetto (tinerel), motocicletta (motocicletă)
—ezza: bellezza (frumuseţe), altezza (inălţime)
—ese: svedese (suedez), mese (lună)
—eso, -a: acceso (aprins), difesa (apărare)
—eccio, -a: boschereccio (de pădure), freccia (săgeată)
—esimo (cand nu formează numerale ordinale): feudalesimo (feudalism)
—esco, -a: tedesco (german), affresco (frescă), scolaresca (şcolărime)
—egno, -a: regno (regat), rassegna (revistă)
—eto, -a: oliveto (pădure de măslini), pineta (pădure de pini)
—essa: professoressa (profesoară), promessa (promisiune)
—evole: piacevole (plăcut)
—etice: artefice (meşter), orefice (giuvaergiu).

Se pronunţă ò:

a) in diftongul uo: cuore (inimă)


b) in următoarele terminaţii (in general sufixe):
-orio, -a: laboratorio (laborator), contraddittorio (contradictoriu),vittoria (victorie)
-otto, -a: giovanotto (tanăr), grassotta (grasă)
-occio, -a: grassoccio (grăsuţ)
-occo: balocco (jucărie)
-occhio: ginocchio (genunchi), occhio (ochi)

Page 5 of 17
-(il)olo, -a: figli(u)olo (fiu), spagn(u)ola (spaniolă)
-orico, -a: teorico (teoretician; teoretic)
-onico: sinfonico (simfonic)
-ogico, -a: analogico (analogic)
-otico, -a: caotico (haotic)
-ologo: filọlogo (filolog), psicọlogo (psiholog)
-ometro: chilọmetro (kilometru), termọmetro (termometru)
-odromo: ippọdromo (hipodrom)
-ografo: autografo (autograf), cinematografo (cinematograf).

Se pronunţă ó in următoarele terminaţii:

-one, -a sau -ano, -a: padrone (stăpan), leone (leu), poltrona (fotoliu), perdono (iertare),
persona (persoană)
-ione: azione (acţiune), opposizione (opoziţie), passione (pasiune), ragione (raţiune, motiv)
-ore, -a: signore (domn), dolore (durere)
-oso, -a: coraggioso (curajos), noioso (plictisitor)
-ondo, -a: rotondo (rotund), gioconda (veselă)
-onte, -onto: ponte (pod), racconto (povestire)
-ognolo, -a: amarógnolo (amărui).

3.SEMIVOCALE, DIFTONGI ŞI TRIFTONGI (Semivocali, dittonghi, trittonghi)

I şi u se numesc semivocale atunci cand formează impreună cu o altă vocală diftongi.


Diftongii caracteristici limbii italiene sunt:

1. ia, ie, io, iu; ua, ue, uo (in care semivocala are primul loc):
piano (incet), siedo (şed), chiosco (chioşc), chiudi (inchizi), guardia (pază), consueto
(obişnuit), ruolo (rol).

2. ai, ei, oi, ui; au, eu (in care semivocala are al doilea loc): mai (niciodată), Lei
(dumneavoastră), lui (el), noi (noi), austriaco (austriac), europeo (european), neutro
(neutru).

Diftongii ie şi uo sunt consideraţi mobili atunci cand in timpul flexiunii cuvintelor sunt
inlocuiţi cu vocalele simple e şi o: vieni (vii), veniamo (venim), mi muovo (mă mişc), ci
moviamo (ne mişcăm).

Page 6 of 17
Grupurile ea, eo, ae, oe nu constituie niciodată diftongi: teatro (teatru) pronunţat te-a-
tro, idea (idee), pronunţat i-de-a, Matteo (Matei), pronunţat Mat-te-o, paese (ţară; sat),
pronunţat pa-e-se, poema (poem), pronunţat po-e-ma. In acest caz vocalele sunt in hiat.
Se mai intalneşte hiatul cand vocalele i sau u accentuate stau langă alte vocale: bugia
(minciună), pronunţat bu-gi-a.

Triftongii sunt formaţi din două semivocale şi o vocală: iuo, uoi, iei, uai, iai: giuoco
(joc), suoi (săi), miei (mei), guai (vai), studiai (am studiat). Triftongul iuo se evită in
limba modernă, inlocuindu-se cu io: gioco in loc de giuoco.

4.CONSOANELE(Le consonanti)

Consoanele pot fi simple (amico -


prieten) sau duble (letto - pat) şi in acest
caz pronunţarea este mai puternică şi
mai lungă.

Dublele pot diferenţia sensul unor


cuvinte: penna (pană; toc), pena
(pedeapsă; chin), leggo (citesc), lego
(leg). Cu unele excepţii, toate
consoanele limbii italiene pot fi duble.
Consoanele duble apar numai in
mijlocul cuvintelor, precedate de vocale
şi urmate fie de vocale, fie de l sau r:
quattro (patru), repubblica (republică).
Consoanele b, d, f, l, m, n, p, r, t, v se pronunţă ca in limba romană. Ne vom opri numai
asupra acelor consoane care prezintă diferenţe:

Consoanele c şi g se pronunţă gutural [k], [g] inainte de vocalele a, o, u şi de consoanele


r şi l: cuore (inimă), incanto (farmec), raccontare (a povesti), classe (clasă), crusca
(tăraţe); riga (rand), gomito (cot), guarire (a se vindeca), grande (mare), gleba (brazdă,
pămant). Pentru pronunţarea guturală a lui c şi g inainte de e sau i, se intercalează intre
ele un h (ca in limba romană): chiave (cheie), che (ce), chiedere (a cere), ghiaccio
(gheaţă), ghepardo (ghepard). In ambele poziţii cele două consoane pot fi duble:
accanito (inverşunat), agganciare (a agăţa cu un carlig), acchiappare (a inşfăca),
agghiacciare (a ingheţa).

Page 7 of 17
Inainte de e şi i, c şi g se pronunţă palatal [č] sau [tş], [ğ] sau [dj] (ca in limba romană):
cena (cină), ciliegia (cireaşă), ginnastica (gimnastică), genere (gen). In această poziţie,
prin dublare, ambele consoane se pronunţă palatal, spre deosebire de limba romană in
care prima consoană se citeşte gutural şi a doua palatal: eccellente (excelent), pronunţat
[eccellente], aggettivo (adjectiv), pronunţat[aggettivo].

In limba italiană h nu este o consoană, ci numai un semn grafic, o literă. El se foloseşte


pentru pronunţarea guturală a lui c şi g inainte de e sau i (v. mai sus); in unele
interjecţii: ah!, oh!, ohi!, ahi!,ohime!, ahime! şi la formele de indicativ prezent ale
verbului avere: io ho, tu hai, egli ha, essi hanno.

Consoana q este urmată intotdeauna de u şi o altă vocală in diftong: quando (cand),


pronunţat [kuando], questo (acesta), pronunţat [kuesto], liquido (lichid), pronunţat
[likuido], quotidiano (cotidian), pronunţat [kuotidiano]. Q se pronunţă dublu in –cq-:
acqua (apă), pronunţat [akkua], acquistare (a cumpăra), pronunţat [akkuistare], nacque
(s-a născut), pronunţat [nakkue]. Există o singură excepţie: soqquadro din expresia
mettere a soqquadro (a răvăşi).

S se pronunţă surd (ca s in limba romană):

— la inceputul cuvantului, inainte de vocală: sale (sare), seta (mătase), simile


(asemănător), sosta (oprire), superfluo (inutil). Se pronunţă in general surd şi in
cuvintele compuse sau derivate in care al doilea element incepe cu s + vocală: girasole
(floarea-soarelui), risolvere (a rezolva);

— inainte de consoanele surde p, t, c, f, q: spendere (a cheltui), stanco (obosit),


aspirapolvere (aspirator), sforzo (efort), scarso (redus), squadra (echipă);

— după o consoană: mensa (cantină), borsetta (geantă), polso (incheietura mainii);

— uneori in poziţie intervocalică (pentru aceasta trebuie consultat insă un dicţionar care
indică pronunţarea): casa (casă), cosa (lucru), desiderare (a dori), naso (nas), riposarsi
(a se odihni), inglese (englez), goloso (lacom), difesa
(apărare). Trebuie să se ţină cont de faptul că dicţionarele
indică pronunţarea din dialectul toscan, care stă la baza limbii
literare, in multe regiuni s intervocalic se pronunţă sonor, ca z
in limba romană. Tendinţa de sonorizare este puternică mai
ales in regiunile nordice ale Italiei.
— cand este dublu in poziţie intervocalică: spesso (deseori),
fracasso (gălăgie, zgomot)

Page 8 of 17
S se pronunţă sonor (ca z in limba romană) :

—inaintea consoanelor sonore b, d, g, m, n, l, r, v: sbrigarsi (a se grăbi), sdentato (fără


dinţi), sgonfiare (a dezumfla), smarrire (a pierde, a rătăci), snello (svelt; sprinten),
slancio (elan), sradicare (a dezrădăcina), svenire (a leşina);

— de cele mai multe ori in poziţie intervocalică: esame (examen), isola (insulă),
esaurire (a epuiza), paese (ţară; sat), dodicesimo (al doisprezecelea), tesi (teză).
S sonor nu este niciodată dublu.

Z se pronunţă surd [ts] (ca ţ in limba romană),


simplu sau dublu in sufixele:

—anza, -enza: danza (dans, joc), coincidenza


(coincidenţă)
—zione: azione (acţiune), eruzione (erupţie)
—izia, -izio: giustizia (justiţie), comizio (miting)
—ziare: pronunziare (a pronunţa)
—onzolo: poetonzolo (poet prost)
—ezza: sicurezza (siguranţă), fattezze (trăsături ale
chipului)
—ozzo, -a: carrozza (căruţă).

Z se pronunţă sonor, [dz] in sufixul verbal -izzare: organizzare (a organiza) şi in


derivatele sale: organizzatore (organizator), organizzazione (organizaţie) etc.

Pentru celelalte cazuri nu se pot indica reguli. Astfel:

— se citesc cu z surd [ts] cuvinte ca: zampa (labă), zappa (sapă),zeppo (arhiplin), zinco
(zinc), zingaro (ţigan), zio (unchi), zia (mătuşă), zitella (domnişoară bătrană), zolfo
(sulf), zoppo (şchiop), zucca (dovleac), zucchero (zahăr), zuffa (incăierare, păruială),
zuppa (supă) şi derivatele lor; attrezzo (unealtă), pezzo (bucată), pazzo (nebun), pozzo
(puţ), prezzo (preţ), abbozzo (schiţă), dazio (vamă), fazzoletto (batistă, batic), grazia
(graţie), mazzo (buchet), sazio (sătul), sbalzo (salt), scherzo (glumă), stizza (manie),
stuzzicare (a zgandări);

Page 9 of 17
— se citesc cu z sonor [dz] cuvinte ca: zaino (traistă), zanzara (ţânţar), zebra (zebră),
zefiro (zefir), zelo (zel), zero (zero), zoologia (zoologie), azienda (administraţie,
intreprindere), azzurro (albastru deschis),gazzetta (ziar, gazetă), mezzo (mijloc;
jumătate), razzo (rachetă), pranzo (pranz), ribrezzo (repulsie), romanzo (roman), rozzo
(grosolan), scorza (scoarţă). Pentru toate cazurile se recomandă să se recurgă la un
dicţionar care indică pronunţarea. Trebuie să se aibă insă in vedere că dicţionarele
indică pronunţarea toscană. Foarte multe cuvinte pronunţate cu z surd se pronunţă in alte
regiuni (mai ales in nord) cu z sonor.

In afară de consoanele prezentate mai sus limba italiană mai are


trei consoane:

[Š] care corespunde lui ş din limba romană şi pe care grafia


italiană il reprezintă prin sc + e sau i: scena (scenă), pronunţat
[şena], scendere (a cobori), pronunţat [şendere], scimmia
(maimuţă), pronunţat [şimmia], sciare (a schia), pronunţat [şiare].
In aceste
cazuri e sau i care urmează după sc formează centrul silabei.
Atunci cand centrul silabei este o altă vocală, sc este urmat numai
de i (şi nu şi de e), acest i fiind un semn grafic pentru pronunţarea palatală a grupului de
litere sc: sciopero (grevă), pronunţat [şopero], scienza (ştiinţă), pronunţat [şentsa],
lasciare (a lăsa), pronunţat [laşare],coscienza (conştiinţă), pronunţat [coşentsa], sciocco
(prost), pronunţat [şocco], sciupare (a deteriora), pronunţat [şupare].
[Š] nu se dublează niciodată dar se pronunţă totdeauna puternic.

[λ], căruia nu-i corespunde un sunet identic din limba romană, se pronunţă ca un l
muiat, palatal, ca in spaniolă llamar.

Grafia italiană il reprezintă prin gl + i: figlio (fiu), pronunţat [fiλo], moglie (soţie),
pronunţat [moλe], sbagliare (a greşi), pronunţat [zbaλare]. Atunci cand nu urmează i, gl
se citeşte ca in romană: globo (glob), inglese (englez). In cateva cuvinte culte gli se
citeşte totuşi nepalatalizat, ca in limba romană: glicerina (glicerina), glicine (glicină),
glittica (gliptică), geroglifico (hieroglific), negligenza (neglijenţă), negligere (a neglija),
ganglio (ganglion), anglicana (anglican).
[λ] nu se dublează niciodată dar se pronunţă intotdeauna puternic.

[η], care nu are un corespondent in limba romană, se pronunţă ca un n muiat urmat de i


(ca in franceză Bretagne sau in spaniolă niño). Grafia italiană il reprezintă prin gn:
bagno (baie), pronunţat (baηo), signore (domn), pronunţat (siηore], Bologna,pronunţat

Page 10 of 17
[Boloηa], sogno (vis), pronunţat [soηo], ingegnere(inginer), pronunţat [ingeηere],
Spagna, pronunţat [Spaηa], compagno (tovarăş; coleg), pronunţat [compaηo].
[η] nu se dublează niciodată dar se pronunţă puternic.

[η] poate fi urmat de i numai cand acesta reprezintă sau face parte dintr-o desinenţă
gramaticală: noi sogniamo (noi visăm), unde desinenţa pentru pers. I pl. prezent
indicativ este -iamo; grugnire (a grohăi); de asemenea in cuvantul compagnia
(tovărăşie), unde i este accentuat.

5.DESPĂRŢIREA IN SILABE

La despărţirea in silabe se respectă următoarele reguli:

—O singură consoană formează silabă impreună cu vocala următoare: ti-ra-re (a trage),


ca-te-na (lanţ), pa-ro-la (cuvant). In cuvintele compuse şi derivate se poate uneori să se
despartă elementele componente atunci cand pot forma silabă: dis-a-gio (neplăcere) in
loc de di-sa-gio,

—Grupul format din consoană + l sau r face parte din silaba următoare dacă ar putea sta
şi la inceput de cuvant: a-pri-re (a deschide), re-pli-ca (replică), in-gle-se (englez).

—Consoanele l, m, n, r, urmate de alte consoane intră in aceeaşi silabă cu vocala


precedentă: al-tro (altul), em-po-rio (magazin comercial), pun-tu-ra (inţepătură), tor-bi-
do (tulbure).

—Grupul s + consoană nu se desparte, intrand in silaba următoare: o-stel-lo (adăpost,


cămin), fe-sti-vo (festiv), a-scol-ta-re (a asculta).

—Consoanele duble (aici se incadrează şi -cq-) stau in silabe diferite: cam-mi-no


(drum), not-te (noapte), rat-tri-sta-re (a intrista), sus-su-ro (murmur), cap-pel-lo
(pălărie), fac-cia (faţă), ac-qui-sta-re (a cumpăra).

—Nu se despart grupurile de litere care reprezintă un singur sunet: fi-glia (fiică), o-gnu-
no (fiecare), mon-ta-gna (munte), la-scia-re (a lăsa).

—Apostroful nu poate sta la sfarşitul randului: del-la-mi-co (al prietenului), l'an-no


(anul).

Page 11 of 17
6.ACCENTUL(L'accento)

Accentul tonic, care indică silaba pronunţată mai intens dintr-un cuvant, nu se notează
grafic decat atunci cand el cade pe ultima silabă şi in alte cateva cazuri .In funcţie de
accentul tonic cuvintele limbii italiene se impart in:

—cuvinte oxitone (parole tronche) in care accentul cade pe ultima silabă şi se notează
grafic: virtù (virtute), città (oraş), gioventù (tineret), perchè (de ce; pentru că; pentru ca)

—cuvinte paroxitone (parole piane) in care accentul cade pe penultima silabă şi nu se


notează grafic.

Majoritatea cuvintelor limbii italiene sunt paroxitone: matita (creion), padre (tată),
accanto (alături), paragone (comparaţie);

—cuvinte proparoxitone (parole sdrucciole) in care accentul cade pe antepenultima


silabă şi nu se notează grafic: gọmito (cot), satẹllite (satelit), pạlpebra (pleoapă), ạlbero
(copac), ipọcrita (ipocrit), apọstrofa (apostrof), telẹfono (telefon), cịnema (cinema),
anẹddoto (anecdotă);

—un număr redus de cuvinte au accentul pe a patra silabă de la sfarşit (parole


bisdrucciole), care de asemenea nu se notează: essi desịderano (ei doresc), essi ạbitano
(ei locuiesc).

Accentul grafic. Limba italiană foloseşte două accente grafice: grav (`) şi ascuţit (').

Accentul grav se foloseşte pentru vocalele a, i, u şi e, o cand acestea sunt deschise;


accentul ascuţit pentru vocalele e şi o cand sunt inchise.

Unele tipografii italiene folosesc accentul ascuţit pentru i şi u.

Accentul grafic se foloseşte:


—in cuvinte oxitone (parole tronche): felicità (fericire), benchè (deşi), caffè (cafea;
cafenea), tribù (trib);

—in cateva cuvinte monosilabice terminate in diftong: più (mai), già (deja). Qui şi qua
se scriu insă fără accent;

—in cateva cuvinte monosilabice pentru a le distinge de omonimele respective:

Page 12 of 17
se (dacă) sé (sine)
dà (dă, de la dare) da (de la; de pe)
e (şi) è (este)
la (articol fem. sg.) là (acolo)
né (nici) ne (particulă pronominală);

— in unele cuvinte plurisilabice, pentru a le distinge de altele diferite numai prin accent:
ambìto (dorit, de la ambire) — àmbito (mediu);
ancòra (incă) — àncora (ancoră),
balìa (putere, autoritate)— bàlia (doică),
capitàno (căpitan) — càpitano (se intamplă, de la capitare),
compìto (indeplinit) — còmpito (temă; sarcină);
Cupìdo (Cupidon) — cùpido (lacom),
intìmo (somez, de la intimare) — ìntimo (intim),
nettàre (a curăţi) — nèttare (nectar),
nocciòlo (alun)— nòcciolo (sambure),
predìco (predic, de la predicare) — prèdico (prezic, de la predire),
prìncipi (principi, prinţi) — princìpi (principii, idei),
subìto (suferit, suportat de la subire) — sùbito (imediat, indată).

7.ELIZIUNEA(L'elisione)

Fenomenul de eliziune are loc atunci cand se intalnesc un cuvant care sfarşeşte cu o
vocală şi un cuvant care incepe cu o vocală, cele două cuvinte făcand parte din acelaşi
grup sintactic şi semantic; in acest caz vocala finală a primului cuvant cade şi este
inlocuită prin apostrof: la amica -> l'amica (prietena).

Eliziunea este obligatorie la articolele lo, la, una şi la respectivele prepoziţii articulate
,la adjectivele bello, grande, santo,buono, questo, quello, la prepoziţia di: il clima
d'Italia (clima Italiei). Prepoziţia da. nu se elidează decat in unele locuţiuni adverbiale
pentru a nu se confunda cu di: d'ora in poi (de acum inainte), d'altra parte (pe de altă
parte).

Eliziunea se face uneori la pronumele şi particulele pronominale şi adverbiale. Adesea,


in scris, eliziunea nu se face atunci cand se trece de pe un rand pe altul: lo / amico; la /
avevo vista.

Page 13 of 17
8.APOCOPAREA (Il troncamento)

Apocoparea este fenomenul prin care o vocală sau o silabă finală a unui cuvant cade
inaintea altui cuvant. Apocoparea poate avea loc numai in cuvinte din mai multe silabe,
in care ultima silabă nu este accentuată şi care, prin căderea acestei vocale sau silabe se
termină in l, m, n, r: bel ragazzo (băiat frumos), gran che (mare lucru), amor patria
(dragoste de patrie), esser giovane (a fi tanăr).
Apocoparea nu este obligatorie .

9.SUNETE DE LEGĂTURĂ

––d eufonic final se adaugă conjuncţiilor e (şi), o (sau) şi prepoziţiei a (la) atunci cand
urmează un cuvant care incepe cu vocală, pentru a evita intalnirea acestora. Se foloseşte
frecvent atunci cand cuvantul următor incepe cu aceeaşi vocală: ed essi (şi ei), ed
allora (şi atunci), io ed altri (eu şi alţii); tu od io (tu sau eu); penso ad altro (mă gandesc
la altceva), ad ambedue (la amandoi).

—i eufonic iniţial se adaugă cuvintelor care incep cu s + consoană, şi sunt precedate de


cuvinte monosilabice terminate in n sau r: Io scherzo (gluma) — per ischerzo (in
glumă); Svizzera (Elveţia) — in Isvizzera (in Elveţia).

II.Formule de salut.Formule de prezentare

Page 14 of 17
1.Formule de salut I saluti

Buna dimineata! Buon matino!

-doamna -signora

-domnisoara -signorina

-domnule -signore

Buna ziua! Buon giorno!

Buna seara! Buona sera!

Noapte buna! Buona notte!

Buna..Pa! Ciao!

La revedere! Arrivederci!

Pe maine! A domani!

Pe curand! A presto!a fra poco!

Siate i benvenuti! Fiti bineveniti!

Ma bucur sa va revad! Son contento di rivederti.

Sper ca ne vom mai vedea. Spero che ci rivedremo.

Ce mai faceti?-Foarte bine,multumesc. Come sta?-Molto bene,grazie.

Toate cele bune. Auguri.

Calatorie placuta. Buon viaggio.

Multe salutari. Tanti saluti.

Page 15 of 17
2.Formule de prezentare Le presentazioni

Ma numesc.. Mi chiamo..

Scuzati Scusi

Cum va numiti? Qual è il Suo nome?

Incantat! Molto lieto!

Cine este acesta? Chie è questo?

Este prietenul (a) meu (a). E il mio amico (la mia amica).

Complimente din partea mea. I miei complimenti.

Unde locuiti dumneavoastra? Dove abita Lei?

Locuiesc la.. Abito a...

Salutari familiei/tuturor. Saluti alla famiglia/a tutti.

Page 16 of 17
3.Expressioni comuni Expresii uzuale

Prego!

Per favore! Va rog!

Per cortesia!Permesso!

Per piacere!

S`accomodi! Luati loc!

Avanti! Poftiti,intrati!

Pronto! Alo!,prezent!

Volentieri! Cu placere!,Bucuros!

Buon lavoro! Spor la treaba!

Buon divertimento! Distractie placuta!

Buon appetito! Pofta buna!

Grazie,altrettanto! Multumesc,la fel!

Tanti Auguri! La multi ani!

In sanatatea dumneavoastra! Alla Sua salute!

Buon Natale! Sarbatori fericite cu ocazia Craciunului!

Buon Anno! La multi ani de Anul Nou!

Buona Pasqua! Hristos a inviat/Paste Fericit!

Di nulla/niente! Pentru putin,cu placere!

Page 17 of 17