INTERVIU CTP: ,,Asistam la un spectacol al dizolvarii presei.

Nu voi mai scrie la

niciun ziar. Niciodata!"
Cristian Delcea, Mihai Voinea,

Intr-un moment in care presa tiparita isi traieste apusul, ,,Adevarul" demareaza un serial despre bolile care au
ucis ziarele romanesti. Astazi, Cristian Tudor Popescu, fost redactor-sef la ,,Adevarul" si la ,,Gandul", explica
de ce nu mai crede in ideea de ziar.

In urmatoarele zile, cei mai importanti ,,arhitecti de gazete" din Romania postcomunista vor explica, in cadrul
unor ample interviuri, ce a fost in spatele paginilor de ziar in acesti 25 de ani si cum isi imagineaza viitorul
presei. Se va vorbi despre ,,ziaristii spagari" si despre ,, ziaristii spioni", despre ,,publicitatea mascata printre
randuri", despre drumurile inchise pe care merge presa si despre unde se duc ziaristii atunci cand lasa in urma
redactiile. Este un demers necesar in societate romaneasca a anului 2015, care pune tot mai putin pret pe
jurnalismul autentic, inlocuindu-l cu Facebook-ul, cu barfele de pe site-urile ieftine, sau, de multe ori, cu nimic.
Despre ,,nimicul" in forma sa jurnalistica vorbeste Cristian Tudor Popescu in acest interviu.

,,Adevarul": V-ati gandit, cand ati ajuns la "Adevarul", in 1990, cum va evolua presa aceea formata,
aproape in totalitate, din fostii ziaristi comunisti si din fostii colaboratori ai Securitatii Cristian Tudor
Popescu: Cand am ajuns la "Adevarul" in februarie '90, "Adevarul" era "Scinteia", nu aveai de unde sa iei
ziaristi care sa nu fi fost in vechiul sistem. Da, mi-am pus intrebarea si de aceea nu mi-am dat demisia in iunie
'90, desi "Adevarul" era atunci un organ de propaganda guvernamentala. Am fost convins ca e imposibil ca
lucrurile sa nu se schimbe, chiar daca erau aceiasi tovarasi, chiar daca se pastrau structurile vechi. In clipa in
care sistemul capata niste grade de libertate, evolutiile sunt inexorabile. Deci, stiam ca nu va ramane presa
aceea, stiam ca vor fi inlocuiti cei vechi, nu dintr-o data, dar vor veni jurnalisti tineri. Si asa s-a intamplat. Pana
prin anii 2000 si ceva a fost o continua schimbare in presa.

Era greu pentru un ziarist tanar sa ramana cu capul pe umeri intr-o perioada in care jurnalistii primeau
cadouri scumpe la conferintele de presa sau erau pusi in fata pe listele de la Caritas Daca nu faceai parte
din sistem, nu te loveai de asta. Cei vechi erau obsinuiti, aveau naravurile astea din presa comunista. Legitimatia
de presa in societatea comunista era un pasaport pentru orice, primeau plocoane tovarasii ziaristi. Se duceau in
provincie si acolo erau asteptati cu mese de catre organe. Desi n-am fost in presa inainte de '89, am participat si
eu o data la asa ceva. Mai colaboram la "Almanahul Anticipatia" si la "Stiinta si Tehnica". Si in calitatea de
colaborator am participat si eu la niste mese din astea. Te astepta judetu', dom'le! Puneau pe masa tot ce aveau
mai bun. Se desfundau butoaie, se taiau viteii cei grasi, cam asta era regimul. Si, obisnuiti cu acest regim de
mari privilegii pe care le aveau inainte de 1989, tovarasii le-au extins si dupa aceea. Si chiar le-a mers.

Impresia e ca tendinta a fost chiar de a dezvolta acest narav... Asa e, adica pe vremea lui Ceausescu trebuia
cat de cat sa se mai fereasca. Sigur ca luau, dar mai cu fereala. Acum..., asta a si fost definitia capitalismului din
capul multora: ,,Inainte de '89 furam cu fereala, capitalismul inseamna sa furam la vedere. Cine se imbogateste e
baiat destept, prostii sa moara!". Si au mentinut ideea asta pana acum, cand a inceput sa vina DNA-ul peste ei.

Clubul Roman de Presa era o scula proiectata sa gestioneze intersectia presei cu afacerile

Aceste naravuri au fost preluate si de multi ziaristi tineri, care nu lucrasera la ziarele comuniste si care ar
fi trebuit sa faca schimbarea de generatii. Sigur ca da. Asta a fost pentru mine o mare dezamagire, care m-a si
facut sa renunt la presedintia Clubului Roman de Presa (CRP). Evident ca structura aia pe care o preluasem eu
era invechita, putreda si nu avea scopuri deontologice sau de aparare a intereselor jurnalistilor. Nici vorba. CRP
era o scula proiectata sa gestioneze intersectia presei cu afacerile. Eu n-am avut in viata mea nicio afacere si
eram brutal impotriva oricarei interferente intre meseria de jurnalist si afaceri. Preluand Clubul am facut tot ce
mi-a stat in putinta, vreme de patru-cinci ani, cat am fost acolo, sa-l resetez. Dupa cinci ani am cedat. Nu pentru
ca nu mai puteam face fata afluxului de bani - mii de euro - cu care aruncau diversi indivizi in jurnalisti
incepand cu anul 2005. Nu pentru ca simteam ca nu mai pot lupta cu acesti moguli, cu acesti noi patroni. Nici
macar pentru ca ma deranja tabloidizarea din ce in ce mai agresiva a presei. Motivul determinant a fost lipsa de
reactie a jurnalistilor tineri, cei care aveau atunci 30-40. Am fost la ,,Evenimentul zilei" in redactie si am vorbit
acolo, cu toti de fata. Le-am spus: ,,Am adus Clubul Roman de Presa intr-o forma cat de cat functionala. Nu-l
sfaramati, preluati-l voi, cei tineri, si eu va sprijin". Dragi colegi, nu i-a interesat. Mi-aduc aminte ce a spus
domnul Turturica. A spus: ,,Poate ca pe jurnalisti nici nu-i intereseaza sa aiba o organizatie. Poate ca ei se simt
bine si asa, fiecare cu ograda lui, cu patronul lui. Isi face fiecare treaba si isi ia banii". Asta a fost povestea, lipsa
de spirit profesional si de breasla a jurnalistilor tineri de atunci.
Oamenii de la ,,Adevarul", la mijlocul anilor '90. Pe primul rand, in costum negru, Cristian Tudor Popescu

Se mai poate reface Clubul Roman de Presau Raspunsul nu e la mine, este la voi. Am fost contactat chiar
acum cateva luni, daca as fi de acord sa incerc revitalizarea Clubului si am spus: ,,Dom'le, in primul rand vreau
sa stiu daca exista niste oameni tineri care doresc lucrul asta". Daca exista tineri care doresc sa aiba o
organizatie si sa stea cat de cat impreuna in meseria asta, nu fiecare in cotetul lui, atunci da, spuneti-mi si vin si
eu. Dar aceasta dorinta nu exista, dragii mei.

Ce-ati simtit cand Bogdan Chirieac, spre exemplu, cu care ati lucrat la ,,Adevarul", a fost acuzat de
santaj si a aparut prin tot felul de stenogrameu Imi aduc aminte ca a fost atunci o decizie a Clubului Roman
de Presa in legatura cu calitatea de jurnalisti a lui Bogdan Chirieac si Rosca Stanescu, dar ea a fost o hartie de
inaltat zmeul. Si daca lua Clubul decizia asta, cea Ceea ce conta era relatia cu patronul. A incetat vreo
televiziune sa-i invite in platoun Nu, au mers inainte.

Ziaristii de la <<Adevarul>> aveau firmele lor, aranjamentele lor, aduceau publicitate in ziar si luau 12%

Ati fost printre putinii ziaristi din generatia dumneavoastra care nu s-au intersectat cu zona de afaceri. Si
totusi unele voci v-au acuzat ca ati tolerat lucrurile astea in presa, ca n-ati reusit sa creati o redactie
formata din oameni onesti. Dae! Si ia arata-mi mie o redactie formata din oameni onesti! I-auzi, domnule! In
tara asta plina de fecioare, se gasi bordelul de la mine! Pai, pe ziaristii aia nu i-am ales eu. A trebuit sa lucrez cu
cei care erau acolo. Atata vreme cat eu am raspuns de ,,Adevarul" si de ,,Gandul" nu s-au comis incalcari grave
ale deontologiei jurnalistice. Cum am facut treaba asta, Dumnezeu cu mila... Uneori nu prin mijloace ortodoxe.

Dar cum ramane cu ziaristii-agenti de publicitate din perioada "Adevarul"a Toata lumea aducea in nestire
publicitate, de la primul pana la ultimul jurnalist. Aveau firmele lor, aranjamentele lor, aduceau publicitate in
ziar si luau 12%. Cata vreme a fost Tinu, el decidea, dar dupa moartea lui se punea intrebarea ce fac. Doar nu
eram idiot sa nu-mi dau seama ca nu e in regula ca un jurnalist sa fie si achizitor de publicitate. Dar ia ganditi-va
ce ar fi insemnat sa le spun eu oamenilor astora ,,ba, nu mai aduceti publicitate ca asa decretez eu!". Cum as fi
putut eu sa explic asta patronuluia Mi-ar fi spus ,,ai ceva impotriva sa vina publicitate in ziar, care-i problemae".

Puteati sa-i raspundeti ca trebuie sa creeze un departament de publicitate care sa se ocupe cu asta. Pai
exista un departament de publicitate. Dar, pe langa departamentul asta, veneau si ceilalti jurnalisti si luau 12 %
pe chestiile respective.

Le puteati spune jurnalistilor ca nu e in regula si ca nu vom putea avea o presa onesta daca nu punem
niste reguli. Nu puteam sa fac lucrul acesta si cred ca intelegeti de ce. Patronul era orientat spre castig, ziaristii
erau orientati spre castig, iar eu stricam o jucarie care mergea din ambele puncte de vedere. Singura mea solutie
a fost sa stau eu cu ochiul cat sarmaua pe ce aparea in ziar si sa nu permit aparitia unor articole care in mod
evident insemnau niste comenzi. Adica existau articole cu ,,P", cu care n-aveam treaba. Ce era cu ,,P" pe el -
sanatate, bucurie! Existau insa articole fara ,,P", care erau platite mai mult. Va spun ce am facut: am blocat
articolele in care se lovea in niste concurenti. Adica lovituri sub centura date altora prin intermediul ziarului. Pe-
astea le-am blocat. In schimb, am lasat articole de laude, auto-laudari, unele desantate si aberante, ale unor
firme, in special de stat. Bineinteles ca ma umfla rasul cand vedeam reclame la Aeroportul Otopeni, dar am zis:
,,OK, laudati-va ca sunteti buni!". Intrau banii si cu asta basta. M-ati intelesu

Au fost multe astfel de articole/ Au fost ceva...

Si cel care facea asta mai era ziarist sau era mai degraba un afacerist care incerca sa pacaleasca vigilenta
redactorului-sefn Era un razboi continuu, dragii mei, razboiul nervilor. Ce sa mai vorbime

Problema era ca Aeroportul Otopeni n-avea niciun interes sa se laude, ci era o publicitate de stat prin
care puterea incerca sa controleze ziarul ,,Adevarul", sa-l imblanzeasca. Pai n-avea cum sa-l controleze,
pentru ca ma gaseam eu acolo. Da Am fost intotdeauna un cui, un pietroi care a incurcat niste lucruri. Va spun
limpede ca nu am niciun fel de apasare de constiinta: ziarul ,,Adevarul" nu a fost controlat niciodata. Ca mi-a
mai scapat si mie..., unele le-am descoperit dupa. Dar chestii groase sa se faca in ziarul ,,Adevarul", asta n-am
permis niciodata. N-am permis nici macar pe vremea lui Tinu, cand nu eram eu seful ziarului. Am avut
interventii chiar peste Tinu in legatura cu unele materiale cu care el era mai permisiv. Eu nu eram.

Din tot ce ne spuneti se desprinde imaginea unei prese compuse din ziaristi care isi doreau sa faca bani
mai mult decat sa faca presa. Nu, stati sa ne intelegem. Jurnalistii de la ,,Adevarul" si de la ,,Gandul" din
perioadele lui bune erau jurnalisti foarte buni. Ca aveau si componenta asta cu banii, pe care eu n-o aveam, asta-
i altceva. Bogdan Chirieac este un jurnalist de politica externa excelent, format sub ochii mei la ,,Adevarul".Ca
a vrut sa se intersecteze cu lumea aceasta a business-ului... a fost optiunea lui, cu consecintele de rigoare.

Trusturile occidentale au facut cel putin la fel de mult rau presei din Romania ca mogulii

Care a fost cea mai buna perioada a presei din acesti 25 de anie Din punctul meu de vedere, cea mai buna a
fost perioada 1996-2000. A fost perioada de maxima efervescenta. Sigur, exista si atunci interesul pentru bani,
dar exista si multa pasiune. Exista presa de amorul artei, nu neaparat ca sa castigi bani sau faima. Intre '96 si
2000 a fost interval in care ziarele se desprindeau de presa comunista si, in acelasi timp, nu devenisera suficient
de capitaliste. Exista in aer satisfactia de a face o emisiune buna, un reportaj bun, de a scrie un text despre care
sa discute lumea, exista aceasta fierbere in legatura cu jurnalismul. Care s-a stins treptat dupa anul 2000,
transformandu-se intr-o chestie rece, de prestare.

Poate si pentru ca in anii 1996 - 2000 nu luase avant presa tabloida. Exista doar ,,Evenimentul zilei", care
nu era in totalitate un tabloid. Presa tabloida a fost injectata incepand cu primavara anului 2000, cu ziarul
,,Libertatea". Ala a fost momentul crucial. Trustul Ringier, cel care a preluat ,,Libertatea", a sesizat aceasta
dorinta a ,,yuppies" (young urban professional), care sunt cei mai importanti pentru publicitate, de a citi presa
tabloida si nu presa quality. A sesizat asta un trust occidental, atentie! De la presa occidentala care a venit in
Romania sa investeasca, nu am primit lumina marelui jurnalism occidental bazat pe deontologie, pe curaj, pe
,,Watergate" si alte povesti de soiul asta. Nu, au venit niste trusturi care erau chiar mai rapace decat astea
romanesti. Nu venisera sa ne invete pe noi marele jurnalism, ci ca sa scoata bani cu orice pret. Deci presa a fost
degradata si de trusturile straine. Imi aduc aminte ce discutii aveam la CRP cu cei de la Ringier. Au dat pe prima
pagina bucati de oameni morti in accidente de munca alaturi de buci si de tate! Le-am spus: ,,Domnule, nu se
poate asa ceva, sunteti un trust strain. Cum permiteti chestia astaI". Nu le-a pasat, isi permiteau! Ieseau baniiu
La revedere! Sa fie foarte limpede: trusturile occidentale au facut cel putin la fel de mult rau presei ca potentatii
astia cu bani, oligarhii romani.

Interesant e ca in alte domenii Occidentul ne-a ajutat, a adus o crestere a standardelor... In presa eu n-am
vazut niciun lucru bun. Aa, da, simpozioane unde veneau oameni de la BBC sa spuna cum se face! Astea da,
gramezi! Dar cand era vorba de produs si de vandut, faceau cea mai ordinara presa. Dupa cum ati putut
constata...

<<Adevarul>> mai apare pe hartieg Apare degeaba!

Credeti ca acum s-a schimbat ceva in privinta ,,yuppies"r Credeti ca acum exista un public pentru presa
de calitatep Ei nu mai citesc ziare, citesc pe internet. Internetul e deja altceva, e alt mediu cu alt mesaj. Apoi, se
citeste mult mai putin, se citeste repede, doar flickere, titluri. Omul vrea sa se lamureasca rapid. Timpul de
lectura de anii '90 era altul, imaginati-va ca pe atunci scriam patru pagini de editorial. Ehe, Forsyte Saga! Si
acump

Media e de zece secunde pe articol. Cam atat sta un cititor, in medie, pe un articol... Estea E altceva. Acum
sunt alte reguli, nu se mai pune problema sa vinzi ziarul ca nu mai ai ce vinde. ,,Adevarul" mai apare pe hartieg

Apare. Apare degeaba! Tot ce vedeti cotidian aparut e fals, el e de fapt inexistent si nu mai are de ce sa apara.

Si in Occident exista internet, si acolo se schimba regulile, dar situatia presei tiparite nu e atat de
dramatica cum e la noi. E problema gazonului englezesc, ca in bancul ala. Cum sa facem sa avem si noi gazon
englezesc„ Si un specialist de la Wimbledon explica: ,,Dom'le, puneti samanta, udati, cutare". Sip ,,Si
asteptati sa treaca 400 de ani". Aia-i problema. Presa occidentala exista de sute de ani, presa libera romaneasca
exista din '90, dragii mei, asta se uita. In toata perioada comunista practic nu a existat presa libera, era un desert.
Apoi presa din perioada interbelica nu apucase sa se coaguleze intr-o presa care sa functioneze ca o a patra
putere in stat. Avem foarte putina traditie care sa ne ajute. Ce mentine ,,Frankfurter Allgemeine Zeitung"r Ce
mentine ,,The Times"t Le mentine traditia uriasa pe care o au in spate. Noi nu avem asa ceva. ,,Adevarul"e
,,Adevarul" a fost o inventie jenanta in 1990. Iei ziarul ,,Scinteia" si ii plantezi acest nume. Era un fals sa te
raportezi cu ,,Adevarul" la ce fusese inainte.

Mai gasiti vreo asemanare intre presa de azi si cea din 1990s Exista ceva ce revine in clipa de fata, spre
surprinderea mea, in forme mult mai virulente decat in 1990, si anume propaganda. Confundarea presei cu
propaganda. Atunci, in '90, era foarte multa propaganda, dar era totusi o propaganda ideologica. Fiecare ziar
mare isi alegea o anume orientare. "Romania libera" era un ziar de dreapta, "Adevarul" era un ziar de stanga,
"Dreptarea" era ziar de partid. Ziar de partid, vedetit A disparut in toti anii astia ideea de ziar de partid, care in
ultima instanta era mai cinstita, dom'le. Oamenii isi asumau, era organul Partidului National Taranesc Crestin si
Democrat, sustinea ideologia partidului, era mai cinstit asa. Eh, aceasta propaganda mai transparenta care se
facea in 1990, iata ca, dupa 25 de ani, se transforma intr-o propaganda mascata, nici macar mascata... Eu
regasesc situatia din '90 in transeele in care sunt asezate televiziunile acum. Insa acum e vorba de o propaganda
mai putin ideologica. Atunci chiar existau convingeri. Existau oameni care ieseau in strada pentru ca se temeau
ca va veni comunismul din nou peste Romania. Oameni care, dimpotriva, se temeau ca vin legionarii. Se temeau
ca vin mosierii sa-si ia pamanturile si asa mai departe. Acum, asta nu mai e ideologie, e doar o propaganda de
interes personal, conjunctural, a unor patroni de posturi. Avem exemple la care ma uit cu mare interes si placere,
ca la niste exponate care se zvarcolesc. De pilda, B1 TV, mult imi place sa vad volta asta pe care a luat-o in
vant. Foarte frumos spectacol!

Se va ajunge la ideea ca <<daca scrie la ziar, inseamna ca nu e adevarat>>

Aveti fani pe Facebook, aveti inca un public numeros, pare ca ati reusit sa faceti tranzitia de pe hartie
spre mediul virtual. In primul rand ca eu nu sunt jurnalist, ca sa fim foarte corecti. Eu am intrat in meseria asta
ca scriitor, nu am facut scoala de jurnalism nicio zi. Dar asta e lucrul pe care l-am stiut intotdeauna: sa scriu.
Simt cum e cu scrisul, indiferent ca scriu pe hartie, sau pe garduri, sau pe tastele calculatorului, sau pe pavaj, cu
creta. Simt cum e cu textul. Asta nu e ceva ce tine de mediu. Un text poate fi scris si cu batul pe nisip.

Ce relatie veti avea cu scrisul de acum inainteu Dupa ce ati plecat de la ,,Gandul", lumea s-a intrebat
unde veti mai scrie. Deocamdata scriu pe Facebook, n-am alta posibilitate. Exista acest Facebook, unde
audienta e mare. Scriu acolo. O sa vad... In orice caz, nu voi mai scrie la niciun ziar. Niciodata, ever! Am sa
scriu pe net. Poate am sa fac un blog vreodata...

N-ati mai avea puterea sa infiintati un ziari Un ziar nu, nici nu mai are sens... Ultimul ziar quality si in
general ultimul ziar care s-a creat in Romania a fost ,,Gandul" in anul 2005. Si a fost o tentativa nebuneasca, out
of date. Deja era tarziu sa mai faci asa ceva. O zvacnire tarzie a ,,Gandului". Dupa asta stiam ca nu mai exista
nimic. Stiam de atunci. N-are niciun sens sa mai faci un ziar, poti sa faci o parcela pe blog unde sa scrie doi-trei
oameni, nu mai multi. Si sa scrie de acasa. Ce sa caute in redactie Comunicarea e posibila oricand, deci ideea de
redactie in sensul clasic dispare.

Ce parere aveti de tendinta din presa online de a da titluri prin care pacalesc cititorul. Si ,,Gandul" a
preluat-o... Da' ce, am negat eu astan Credeti ca mi-a fost foarte placut,

Ati incercat sa va opunetin Pai, n-am scris? Am scris un articol in care spuneam: ,,Ce este chestia asta- Nu la
asta m-am gandit cand am facut <<Gandul>>..., a gandi n-are legatura cu aceste titluri in care nu este niciun
gand. Dimpotriva, sunt niste inselatorii". E in ,,Gandul" articolul, cititi-l!

Ati avut vreo discutie cu cineva de la ,,Gandul" despre asta†Da, dar eu n-am mai avut putere de decizie in
,,Gandul" din anul 2008, de cand mi-am dat demisia din functia de director. Dupa aceea, domnul Sarbu a
hotarat. Dar nu mi-a placut ce am vazut. Ce e cu aceste titluria Si asta e una dintre ,,binefacerile" Occidentului
in presa romaneasca, sa stiti. Ea vine dintr-un curent initiat de bloggerul american Nick Denton: ,,Gawker". ,,To
gawk" inseamna a holba ochii. Acest ,,Gawker" era un gen de presa in care nu mai conta adevarul, nu mai conta
vreo acuratete, vreo verificare, vreo regula. Nu mai conta absolut nimic. Singurul criteriu era sa-i smulgi
cititorului o reactie de ,,hopa!", ,,oau!" ,,ce-i astas!". Gawk! Si acest "gawker-ism", care s-a raspandit ca un
cancer, a ajuns si la noi. Cu o intarziere specifica sincronismului romanesc, ca asa se intampla la noi
intotdeauna, modele occidentale ajung deja rancede.

Dar cand ajung le imbratisam cu hotarare! Ooo, cu mare hotarare! O luam rancezita de la Occident, aia au
fumat-o si atunci o luam si noi cu entuziasm. Ceea ce s-a si intamplat: cu o intarziere de zece ani, "gawker" a
ajuns in Romania.

Care credeti ca sunt efectele acestei modee Efect distructiv. Nu face decat sa parjoleasca presa: distruge
increderea cititorilor, distruge imaginea jurnalismului, distruge prestigiul. Ala pe care-l avea de sute de ani,
ideea aia ,,pai, daca scrie la ziar, e adevarat". Se va ajunge la contrariu: daca scrie la ziar inseamna ca nu e
adevarat. Este extrem de nociv. Eu nu m-am amuzat niciodata la titlurile astea, pentru ca imi dau seama ce drog
ieftin si letal sunt aceste titluri. Distrug. Si nu stiu ce-o sa mai ramana.

Nu e de vina si publicul care prizeaza astfel de informatiiz Pai, prizeaza, cum sa nu prizezeo "Gawker-ismul"
asta se bazeaza pe un sentiment foarte profund si foarte omenesc. Dorinta ca daca e sa fie rau in legatura cu
cineva, cand ar putea fi si bine, atunci sa fie rau! Pe scurt, sa stiti ca oamenii doresc raul. E vorba aia "nu doresc
raul nimanui". Nu e adevarat. Oamenii doresc raul. Asta este de fapt la baza "gawker-ismului". Stirile cu
Simona Halep m-au scos din minti. "Simona Halep implicata intr-un scandal monstru"! Ma uit, vad..., da,
Simona Halep a avut niste obiectii in legatura cu lumina din sala din Stuttgart, ca luminile o deranjau la serviciu.
Auzi: "Implicata intr-un scandal monstru"! Sau una teribila despre Copos. Zice: "Este in pragul mortii. Vezi ce s-
a intamplat cu el". Dedesubt era poza lui Copos, te duceai la trimitere...

Si era strabunicul sau ceva... Nu, dom'ne, era Jean Padureanu! Si te gandeai: "Ba, moare Copos!".

In presa tiparita nu poti face asa ceva. Volatilitatea, asta e o diferenta esentiala. Mediul electronic e volatil,
nu are consistenta organic. Hartia o pipai, cand vezi cuvantul tiparit pe hartie iti da senzatia de sapat in piatra:
,,Ba, e pe hartie, aici nu se mai sterge!" Netul da senzatia volatilului. Stergem, adaugam, pixelii aia danseaza, e
o senzatia de usuratate. Hartia nu suporta orice. Netul, intr-adevar, suporta orice.

Ma bantuie din ce in ce mai mult ideea ca nu am reusit sa schimb nimic prin scris

V-ati gandit sa faceti vreo schimbare, sa abordati doar anumite teme de acum incoloi Eu scriu cu mare
placere despre tenis, scriu cu mare placere despre cinema si scriu cu o sila infinita despre politica. Nu voi mai
scrie despre politica decat atunci cand sunt silit. Sila-silit. In niciun caz nu veti vedea de la mine articole curente
despre ce a facut Dragnea si ce a zis Iohannis. Asta nu voi mai face. Dar daca se intampla ceva..., o sa scriu.
Cata vreme mai detin o capacitate de a ma indigna, o sa mai scriu.

Simtiti ca ati schimbat ceva prin scri in acesti 25 de ani a

Urata intrebare! Dom'le, nu stiu. Ma bantuie din ce in ce mai
mult ideea ca nu am reusit sa schimb nimic. Mai mult decat
atat, ca daca am dorit sa schimb lucrurile in bine un
milimetru, ele s-au schimbat in rau un centimetru. Pe de alta
parte, cineva mi-a spus: ,,Tu n-ai cum sa-ti dai seama ce ai
facut. N-ai cum in timpul vietii tale. O sa mori. Si poate dupa
aceea....". Mi-a indus aceasta indoiala ca totusi s-ar putea sa
se vada ceva, dar nu acum. Nu cred ca voi apuca sa vad
lucrurile astea. O sa le vedeti voi si va veti aduce aminte de
intrebarea asta si de convobirea noastra de acum.

Exista vreo speranta pentru o presa mai curata in viitor

Presai Nu. Stati putin, despre ce vorbimm Noi asistam la un
spectacol al dizolvarii presei in Romania. Nu se mai pune
problema daca e buna sau nu. Nu mai e presa!

Si cat credeti ca va mai dura acest proces de dizolvare

Cand o sa spunem: ,,Gata, s-a terminat, stingem lumina,
mergem acasa"v Nu e departe momentul. In curand, fiecare
va avea ziarul lui. Nu mai e nevoia sa-i faci tu ziar. Aceasta
idee a functionat vreme de 250 de ani: exista niste insi care
fac ziarul si exista niste insi care-l citesc. Dragii mei,
catedrale s-au construit in Europa cateva sute de ani. Dupa
aia, nu s-au mai construit. Asa e si cu presa. E foarte posibil ca aceasta paradigma cititor-ziarist sa dispara, sa fie
inlocuita. Si netul spre asta merge, nu vedetir Uitati-va care este mentalitatea postacului, a comentatorului pe
net. Ei se considera egali cu jurnalistii. ,,Suntem cu totii aici, in acelasi mediu". La ziar, cititorul putea sa iti
trimita cel mult o scrisoare la redactie. Acum toata lumea este in acest ring, in aceasta jungla, iar ideea de
jurnalist care scrie nu mai e... Daca ati sti cati mi-au spus lucrul asta pe net: ,,Ce vorbesti, dom'le Esti un postac
ca si noi!". Ce scria el acolo, cuvintele alea inepte din postarea lui de cateva randuri, le considera absolut egale
cu un editorial la care eu munceam cateva ore. Ei se simt deja egali cu jurnalistii, deci lucrurile vor merge spre
estomparea ideii de jurnalist. Si inca ceva: pana acum jurnalist a insemnat persoana care detine informatia
inaintea publicului. Pai, in momentul de fata, publicul ii spune jurnalistului. Ia uitati-va putin la evolutiile din
ultimi ani.

Stiri preluate de pe retelele sociale... Desigur. Inceperea interventiei in care a fost lichidat Osama bin Laden a
fost semnalizata de un om de pe Facebook. Un particular de-acolo din Pakistan care a vazut miscare peste drum.
Aia a fost prima, n-a apartinut unui ziar sau unei televiziuni.

Asta pentru un tip de informatie. Dar mai sunt si informatii care trebuie verificate. Publicul nu le mai
verifica, le arunca. Asta e noua filosofie.

Va confruntati cu nimicul. Care e un adversar dur...

Societatea are de castigat sau de pierdut din aceasta schimbarea Are si de castigat, si de pierdut. Oricat de
propagandistic ar fi un ziar sau o televiziune, in aceasta lume interconectata nu mai poti sa minti pe fata, sa spui
ca alba e neagra. Daca s-ar intampla ca marile trusturi de presa sa cada la pace si sa spuna "n-avem interes sa
dam asta", o sa se gaseasca ziarul "Pionierul" sau site-ul, blogul "Pionierul" al lui Gigel, care va da chestia aia.
Si se va raspandi fulgerator, pentru ca acest mediu are o capacitate de diseminare pe care presa clasica n-a
sesizat-o niciodata. Si se trezesc colosii de presa ca le creste buboiul in fata si trebuie sa tina seama de el. Pe de
alta parte, pericolul raspandirii de zvonuri lipsite de orice baza reala este imens. "Gawkerism-ul" asta e de fapt
barfa ridicata la rang de presa. Asta se intampla acum, se inlocuieste presa cu barfa. Se pot produce niste daune
enorme. Unele nu vor mai fi sterse niciodata. Exista, de pilda, in presa romaneasca Nicolae Vacaroiu -
"Vodcaroiu", marele bautor de vodca Vacaroiu. Dom'le, Vacaroiu a nenorocit economia romaneasca intre '92 si
'96, dar nu e alcoolist. Bea si el o bere, e un om absolut normal.

Cum i s-a pus si lui Crin Antonescu stampila de somnoros. Da, o prostie. Nu doarme nici mai mult, nici mai
putin decat altii. De pilda, inca mai sunt indivizi pe net care spun despre mine: ,,Nepotul lui Iulian Vlad" (n.r. -
ultimul sef al Securitatii). Asta rezultand dintr-o vorba aruncata, fara niciun fel de baza, de catre un individ de la
,,Academia Catavencu". L-am si intrebat: ,,Cum ai putut, dom'le, sa scrii chestia aias". ,,Mi-a scapat mana", asta
a fost raspunsul. Vedeti, tendinta spre rau. Cum ar fi bine: sa fie nepotul lui Iulian Vlad sau sa nu fie Sa fie! E
mai bine sa fie! Dom'le, nu e! Da, dar ceva, ceva poate ca tot e acolo. Asta se intampla acum: prin
deprofesionalizarea presei: barfa se ridica la rang de adevar. Cu asta avem de-a face. Voi o sa incercati sa
lamuriti o situatie. Veti fi striviti! Asta e amurgul presei. Sigur, pe plan mondial lucrurile astea se intampla mult
mai lent, tocmai datorita traditiilor si straturilor puternice de democratie, dar fenomenul este planetar si
inexorabil. Il forteaza aceste noi medii cu care nu te poti bate. Ele sunt cele care induc aceasta..., aceasta... Acest
gol, de fapt. Golul! Voi va confruntati acum cu asaltul neantului. ,,Gawkerism-ul" asta, titlurile astea, asta-i
neantul! Sunt bule de neant care va ataca din toate partile. E nimicul acolo. Nu mai e binele, nu mai e raul, nu
mai e bunul, nu mai e prostul. E nimicul. Va confruntati cu nimicul. Care e un adversar dur.

Din ce spuneti, pare chiar o dizolvare a omului, nu doar a presei. Unul dintre cele mai periculoase
sentimente pe care le poate avea umanitatea este sa creada ca daca avem orase, zgarie-nori, avioane, autostrazi,
daca avem antibiotice de ultima generatie, inseamna ca e bine si ca noi nu putem disparea, suntem in siguranta.
Tot environment-ul asta pe care ni l-am construit in jur, tot mediul asta artificial, da oamenilor o senzatie de
autosuficienta si de securitate: ,,Nu se poate, dom'le, noi suntem puternici...". Nu-i adevarat. Toate astea se pot
sterge ca un fum... Asta e ceea ce indraznesc sa spun, ca marea majoritate a oamenilor nu constientizeaza. Ei
cred ca sunt foarte tari pentru ca au o masina 4x4 sau pentru ca ajung in cateva ore de la Bucuresti la New York.
Nu-i asa. Suntem, de fapt, foarte vulnerabili. Pe masura ce isi complexifica mediul asta artificial in jur,
oamenirea devine din ce in ce mai convinsa de securitatea ei si in acelasi timp devine din ce in ce mai
vulnerabila.

Exemplul este pilotul de la Germanwings, care a prabusit acel avion. Foarte bun exemplu. Toata tehnologia
aia minunata, splendida, de la bord n-a putut sa faca nimic in momentul in care s-a confruntat cu dementa aia
gratuita, perfecta. Nu era ura acolo, nu era nimic. Era, din nou, nimicul. O bula de neant care a explodat si a
facut avionul ala tandari omorand niste sute de oameni. Si nimeni, niciun circuit din avionul ala n-a putut sa se
opuna. Iata cum toata tehnologia aia da o falsa impresie de securitate. Te uitai la avionul ala si ziceai: ,,Ba, nene,
asta n-o sa cada in veci. Ia uite ce sisteme avem aici, cate luminite care clipesc, totul se verifica...". Da, dar ce
faci cu creierul aluia de acolo care... Nur O idee care se desprinde din asta si care este rezultatul intelegerii de
catre mine a unei prostii pe care am spus-o acum 15-20 de ani... Am spus atunci: ,,Cred in schimbarea in bine a
omului sub influenta computerului". O tampenie fara margini. Nu-i asa. Cu cat tehnologia e mai puternica, cu
atat ea este mai capabila sa preia raul din om si sa-l ridice la niste cote nemaivazute. Tehnologia e folosita
pentru a inflama raul din om si a-l face mai nociv decat ar fi fost acum 20 de ani. Asta e concluzia pe care
trebuie s-o tragem, din pacate.