Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În Legea nr. 31/1990, a societăţilor – republicată – cu modificările şi completările ulterioare, sunt stipulate
următoarele prevederi privind dividendul:
„Art. 67:
(1) Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.
(2) Dividendele se distribuie asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul
constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaţilor sau, după caz,
stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului
financiar încheiat. ...
(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.
(4) Dividendele plătite contrar dispoziţiilor alin. (2) şi (3) se restituie, dacă societatea dovedeşte că asociaţii au
cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o cunoască.”
În continuare, prezentăm un comentariu privind acordarea unor active din patrimoniul societăţii asociaţilor:
„În mod excepţional, ca efect al retragerii sau al excluderii lor, asociaţii sunt îndreptăţiţi să primească, pe durata
existenţei societăţii, o parte din patrimoniul societăţii sau o sumă de bani echivalentă, ambele corespunzătoare cotei lor
de participare la capitalul societăţii, dacă asociaţii nu au convenit altfel.” (SCHIAU Ioan; PRESCURE Titus, Legea
societăţilor comerciale din 01-nov-2009, Hamangiu)
(2) Cota-parte din profit ce se plăteşte, potrivit legii, fiecărui asociat constituie dividend.”
Din textele de lege prezentate, scoatem în evidenţă faptul că dividendul – ca repartizare, în baza AGA, a profitului
societăţii către asociaţii acesteia –, atât din punct de vedere juridic, cât şi contabil, se achită efectiv asociaţilor (în
numerar, prin casă, sau prin bancă), fără a exista posibilitatea acordării, în schimbul acestuia, a unui activ din
patrimoniul societăţii.
După cum se menţionează şi în textul citat din cei doi specialişti – Schiau Ioan şi Prescure Titus – doar în cazul
retragerii unui asociat, se poate acorda acestuia o parte din patrimoniul societăţii (i se poate acorda un bun fizic).
Din punct de vedere fiscal, însă, avem o definiţie a dividendului care excede definiţia şi prezentarea juridică şi
contabilă.
La art. 7 punctul 12 din vechiul Cod fiscal (art. 7 punctul 11 din noul Cod fiscal) dividendul este definit astfel:
„… o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept
consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică,”respectiv „o distribuire în bani sau în natură,
efectuată de o persoană juridică unui participant, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană
juridică”.
În ambele variante ale Codului fiscal, dividendul, din perspectiva persoanei fizice beneficiare, este considerat venit
din investiţii:
La momentul plății dividendului către asociat (de fapt, la momentul acordării bunului), societatea procedează la
reţinerea impozitului pe dividende în procent de 16% – dacă repartizarea s-a făcut în anul 2015 – sau 5% – dacă
repartizarea se face în anul 2016.
În ceea ce priveşte TVA, noul Cod fiscal a preluat, la art. 270 alin. (5), prevederea de la art. 128 alin. (5) din vechiul
Cod fiscal conform căreia se consideră livrare de bunuri orice distribuire de bunuri din activele societăţii către asociaţii
săi, dacă taxa aferentă activelor distribuite a fost dedusă total sau parţial:
„Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o
distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepţia
transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective
sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.”
Acest fapt presupune faptul că, în condiţiile în care un asociat primeşte un bun din patrimoniul societăţii ca o
consecinţă a deţinerii de părţi sociale (în cazul de faţă, în condiţiile în care asociatul primeşte un bun din societate contra
dividendului cuvenit), operaţiunea este considerată livrare de bunuri, iar societatea are obligaţia de a colecta TVA, dar
numai dacă la achiziţia bunului respectiv a dedus integral sau parţial TVA aferentă acelui bun (achiziţia unui bun în
regim de taxare inversă se consideră deducere a TVA).
atenȚie!
De remarcat că este vorba de o operaţiune considerată livrare de bunuri, care conduce la colectare de TVA, prin
aplicarea cotei în vigoare la data efectuării sale (la data acordării bunului asociatului), respectiv 24% – dacă operaţiunea
se face în 2015 – sau 20% – dacă operaţiunea se face în 2016. Nu se face ajustare de TVA dedusă.
Baza asupra căreia se aplică procentul de TVA este prevăzută la art. 137 alin. (1) lit. c) din vechiul Cod fiscal,
respectiv la art. 286 alin. (1) lit. (c) din noul Cod fiscal:
„preţul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unor astfel de preţuri de
cumpărare, preţul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe ..., baza de
impozitare se stabileşte conform procedurii stabilite prin normele metodologice;”
Până la data de 31 decembrie 2015, la punctul 18 alin. (4) din Normele de aplicare a art. 137 alin. (1) lit. c) se prevedea:
„baza de impozitare pentru active corporale fixe care constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4) şi (5) din
Codul fiscal este constituită din valoarea de înregistrare în contabilitate diminuată cu amortizarea contabilă. Dacă
activele corporale fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero.”
Până la data elaborării prezentului răspuns, Normele de aplicare a noului Cod fiscal nu sunt publicate în Monitorul
Oficial.
Deşi la funcţiunea contului 457 nu este menţionat acest aspect, valoarea la care se consideră acordat activul
asociatului nu poate fi decât valoarea rămasă neamortizată, în cazul activelor amortizabile, sau valoarea de achiziţie, în
cazul activelor neamortizabile (cum este terenul).
‡ Monografie contabilă:
1) în baza AGA (a deciziei asociatului unic din 2016), se înregistrează distribuirea profitului la dividende (în anul
2016):
2) în decizia asociatului unic s-a stabilit acordarea unui autoturism de 80 lei – valoare de înregistrare – cu o valoare
amortizată de 60 lei şi a unui teren în valoare de 70 lei;
3) la data acordării bunurilor către asociat, se scot din evidența contabilă cele două bunuri:
l autoturismul:
% = 2133 80 lei
457 „Mijloace de transport” 20 lei
„Dividende de plată”
2813
„Amortizarea instalaţiilor şi
mijloacelor de transport” 60 lei
l terenul:
4) reţinerea impozitului pe dividende de 5% (am stabilit că decizia de distribuire a profitului la dividende este din
2016, când se aplică cota de impozitare de 5%):
5) plata impozitului la bugetul de stat, în contul unic, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reţi-
nut:
7) după toate operaţiunile de mai sus, rezultă un sold creditor la contul 457 de 5 lei (100 lei – 20 lei – 70 lei – 5 lei);
Astfel, conform art. 286 alin. (1) lit. c) din noul Cod fiscal şi textul din normele-proiect de aplicare a acestui articol,
baza la care se va colecta TVA este reprezentată de valoarea rămasă de amortizat, în cazul bunurilor amortizabile sau
de valoarea de înregistrare, în cazul bunurilor neamortizabile.
În cazul autoturismului, baza de impozitare este de 20 de lei, iar în cazul terenului, baza de impozitare este de
70 de lei.
Cheltuiala este nedeductibilă fiscal, deoarece nu este efectuată în scopul activităţii economice.
TVA se mai poate înregistra ca o creanţă cu asociatul, dacă acesta doreşte să achite societăţii această taxă (puţin
probabil):
La notar, pentru întocmirea contractului privind strămutarea dreptului de proprietate, trebuie prezentate şi alte acte
aferente operaţiunii: extrasul de carte funciară, certificatul de atestare fiscală de la DITL, copii de pe actele societăţii etc.