UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ENERGETICĂ

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL MEDIULUI ŞI DEZVOLTAREA

DURABILĂ (MB1)

Efectele asupra sănătăţii populaţiei

generate de emisiile de poluanţi
determinate de instalaţiile de producere a energiei
(Centrale termoelectrice)

MASTERANZI:

ŞERBAN (BUCEA) RAMONA

HOAGHEA (ILINCA) IULIA ANCA
PĂRUŞ (MOŢOI) RELI FLORENTINA
ILINCA LUCIAN IRINEL
 DESPRE POLUARE

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente

străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii,
creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.
Poluarea poate fi de natură chimică (determinată de o multitudine de substanţe chimice),
fizică (radioactivitatea, radiaţiile calorice şi ultraviolete, zgomotul, vibraţiile) şi biologică
(cauzată de către germenii patogeni răspandiţi în aer având ca sursă oamenii – bolnavi sau
purtători, şi animalele).
Sursele de poluare, naturale şi artificiale (tehnologice – combustii în instalaţii fixe,
transporturi, diverse procese industriale) elimină în atmosferă o multitudine de poluanţi iritanţi
(pulberi netoxice, gaze şi vapori ca oxizi de sulf, oxizi de azot, clor, amoniac, etc.), fibrozanţi
(bioxidul de siliciu, oxizi de fier, bariu, cobalt, etc.), asfixianţi (monoxidul de carbon şi
hidrogenul sulfurat), toxici-sistemici (plumb, mercur, cadmiu, mangan, vanadiu, seleniu, fluor,
fosfor, pesticide organofosforice şi organoclorurate), alergizanţi, cancerigeni (hidrocarburi
policiclice aromatice, nitrozamine, azbest, crom,etc.).
Poluarea atmosferică este generată,
în mare parte, de sectorul energetic
(termocentrale), încălzirea locuințelor,
sectoarele industriei grele, cum ar fi
siderurgia și rafinăriile, transport,
agricultură și activitățile de tratare a
deșeurilor. Poluanţii din atmosferă variază
în funcţie de natura lor, concentraţie, cît şi
de durata acţiunii lor asupra organismului uman, provocînd astfel consecinţe grave.
 RELAŢIA DINTRE POLUARE ŞI SĂNĂTATEA OAMENILOR

Organismul uman este într-o permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, mai precis
cu factorii de mediu fizici, chimici, biologici şi psiho-sociali, existenţi la nivelul celor patru mari
entităţi ce constituie mediul de viaţă şi muncă al omului: apa, aerul, solul şi habitatul. Această
interacţiune permanentă se realizează fie direct, fie indirect, influenţând starea de sănătate a
omului într-un sens sau altul (pozitiv-factorii sanogeni de mediu sau negativ-factorii patogeni),
în funcţie de o serie de variabile ce ţin de caracterul nociv sau nenociv al acţiunii factorului de
mediu, timpul şi rata de expunere, intensitatea expunerii, susceptibilitatea organismului de a
interacţiona cu factorii de mediu respectivi, statusul imun al organismului, etc.
Aerul influenţează sănătatea atât prin compoziţia sa chimică, cât şi prin proprietăţile sale
fizice (temperatură, umiditate, curenţi de aer, radiaţii, presiune). La niveluri mai reduse ale
concentraţiei agenţilor iritanţi din aer decât cele care provoacă intoxicaţiile acute, apare o
creştere a morbidităţii şi mortalităţii populaţiei prin boli pulmonare şi cardio-vasculare în special
la grupele de vârstă vulnerabile (vârstele extreme – copii şi bătrâni), precum şi la persoanele
bolnave (cu afecţiuni pulmonare şi cardiovasculare). De asemenea s-a observat ca efect imediat
al poluării iritante, agravarea bronşitei cronice la persoanele care suferă de această afecţiune.
Dintre efectele expunerii cronice observate amintim creşterea incidenţei şi gravităţii infecţiilor
respiratorii acute (bacteriene şi virotice), (bronho-pneumonii, gripă etc.) precum şi a bronho-
pneumoniei cronice nespecifice care grupează un număr de boli şi anume bronşita cronică,
astmul şi enfizemul pulmonar.
Un aspect important care trebuie subliniat îl constituie influenţa poluării aerului asupra
patologiei respiratorii infantile (creşterea morbidităţii prin bronho-pneumopatii acute în cursul
primei sau celei de a doua copilării prin infecţii repetate şi prelungite ale aparatului respirator cu
creşterea consecutivă a sensibilităţii şi susceptibilităţii acestora la acţiunea factorilor de mediu şi
de formare a „terenului bronşitic” care determină receptivitatea crescută la bronşita cronică a
adultului).
Influenţa benefică sau nocivă a factorilor de mediu asupra organismului uman interesează
specialiştii din domeniul medicinei preventive şi curative, un accent deosebit punându-se pe
acţiunea factorilor nocivi de mediu, care acţionează asupra organismului şi care pot determina,
prin diferite mecanisme fiziopatologice, modificări ce pot instaura starea de boală, care se poate
manifesta timpuriu, fie prin efecte acute la expuneri intense la factorii amintiţi, fie tardiv, în urma
unei expuneri cronice la niveluri scăzute sau medii ale factorilor nocivi din mediul de viaţă sau
chiar şi la o singură expunere în cazul factorilor cancerigeni, când boala poate apărea la distanţă
faţă de momentul expunerii.
Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind
influenţa poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei; ele sunt efectul unor concentraţii deosebit
de mari ale poluanţilor din mediu care au repercusiuni puternice şi brutale asupra organismului
uman. Marile epidemii de la Hamburg şi Petersburg de la sfârşitul secolului trecut, ca urmare a
poluării apei cu vibrionul holerei, iar mai recent, Londra – în anul 1952, când, din cauza poluării
cu pulberi şi dioxid de sulf, au înregistrat peste 4 000 de decese. Deşi rare, aceste episoade acute
au avut meritul de a fi atras atenţia specialiştilor asupra sănătăţii populaţiei expuse, declanşând
primele cercetări sistematice în domeniul relaţiei „sănătate – poluare”.
Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării
mediului asupra sănătăţii umane. În mod obişnuit, diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating
nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor continuă, chiar în
concentraţii mai scăzute, nu este lipsită de efecte nedorite.
Acţiunea mediului poluat asupra organismului uman este foarte variată şi complexă; ea
poate merge de la simple incomodităţi în activitatea omului, aşa-zisul disconfort, până la
perturbări puternice ale stării de sănătate. O bază considerabilă de dovezi ştiinţifice confirmă
diversele efecte ale poluării aerului asupra sănătăţii, atât în ceea ce priveşte mortalitatea
prematură cât şi în cazul bolilor acute şi cronice. Expunerea la poluarea din aerul înconjurător
este asociată cu o serie de efecte asupra sănătăţii ce includ incidența mai ridicată a bolilor
respiratorii şi cardiovasculare.
Deşi calitatea aerului înconjurător în Europa s-a îmbunătăţit în ultimii ani, poluarea
aerului continuă să reprezinte un pericol major pentru sănătatea publică. Agenţia Europeană de
Mediu (AEM) estimează că 80-90% din populaţia urbană din Europa este în prezent expusă la
concentraţii de pulberi în suspensie şi de ozon mai ridicate decât valorile recomandate de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
Specialiştii în medicină şi ecologie au stabilit o legătură directă între degradarea mediului
şi creşterea numărului de persoane care suferă de alergii, astm, cancer şi alte boli.
 Poluanţii principali care acţionează negativ asupra oragnismului uman sunt: oxizii de
azot, dioxidul de sulf, ozonul troposferic, monoxidul de carbon, aldehida formică, fenolii,
pulberile în suspensie.
Impactul negativ al poluării aerului asupra sănătăţii cardiovasculare este recunoscut din
ce în ce mai mult în literatura de specialitate. Per ansamblu, există o corelaţie clară între poluarea
aerului şi incidența afecţiunilor cardiovasculare grave, precum şi mortalitatea de cauză
cardiovasculară. Corelaţiile cele mai clare se fac cu pulberile în suspensie. O analiză sistematică
arată că mortalitatea de cauză cardiovasculară creşte cu 12 până la 14% la fiecare creştere cu 10
micrograme a concentraţiilor de pulberi fine.
Noi dovezi arată că problemele asociate Tulburării Hiperkinetice cu Deficit de Atenţie
(ADHD) sunt de trei până la cinci ori mai probabile la copiii expuşi la mercur sau plumb, chiar
dacă expunerea are loc înainte de a se naşte.

POLUAREA PRODUSĂ DE TERMOCENTRALE

O centrală termoelectrică sau termocentrală, este o centrală electrică care produce curent
electric pe baza conversiei energiei termice obţinută prin arderea combustibillilor. Curentul
electric este produs de generatoare
electrice antrenate de turbine cu abur,
turbine cu gaze, sau, mai rar, cu
motoare cu ardere internă. Drept
combustibili se folosesc combustibilii
solizi (cărbune, deşeuri sau biomasă),
lichizi (păcură) sau gazoşi (gaz natural).
Uneori sunt considerate
termocentrale şi cele care transformă energia termică provenită din alte surse, cum ar fi energia
nucleară, solară sau geotermală, însă constructia acestora diferă întrucâtva de cea a centralelor
care se bazează pe ardere.
Clasificare
După destinaţie, termocentralele se clasifică în:
  Centrale termoelectrice (CTE), care produc în special curent electric, căldura fiind un
produs secundar. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt echipate în special
cu turbine cu abur cu condensaţie sau cu turbine cu gaze. Mai nou, aceste centrale se
construiesc având la bază un ciclu combinat abur-gaz.
 Centrale electrice de termoficare (CET), care produc în cogenerare atât curent electric,
cât şi căldură, care iarna predomină. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt
echipate în special cu turbine cu abur cu contrapresiune.

Principalii factori poluanţi la termocentralele alimentate cu carbune sunt:

- Zgura şi cenuşa zburătoare, denumite generic praf,
- NOX,
- SO2
- CO2,
- Metale grele – în concentraţii foarte mici,
- Poluare termică a apelor,
- Poluarea fonică,
- Poluarea radioactivă.

Poluarea cu zgură şi cenuşă

Cenuşa depozitată în aer liber poate fi antrenată de curentul de aer, având efect de
poluare a aerului şi a solului cu pulberi, în timpul verii, în perioadele cu umiditate redusă şi
cu vânturi puternice. Poluarea este mai mare în cazul cenuşei de huilă deoarece are granulaţia
şi greutatea specifică mult mai mică faţă de cenuşa de lignit. Cenuşa şi zgura afectează
sănătatea populaţiei din aşezările omeneşti limitrofe, vegetaţia, fauna şi apele.

Poluarea cu oxizi de azot (inclusiv dioxidul de azot)

Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive care conţin azot şi oxigen în cantităţi
variabile şi care se formează în procesul de combustie atunci cînd combustibilii sunt arşi la
temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor industriale,
producerii energiei electrice. Afectează atât activitatea terestră, cât şi ecosistemul acvatic fiind
responsabili pentru formarea smogului, ploilor acide, deteriorarea calitatii apei, efectului de seră
şi reducerea vizibilităţii în zonele urbane.
Oxizii de azot produc la nivelul căilor respiratorii blocarea mişcării cililor epiteliilor
bronhice şi traheale. La nivel sanguin, se combină cu hemoglobina rezultând methemoglobina
care împiedică transportul oxigenului către ţesuturi.
Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atît pentru oameni, cât şi
pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de patru ori mai mare decît cel al
monoxidului de azot). Expunerea la concentraţii ridicate poate fi fatală, iar la concentraţii reduse,
dar pe termen lung, poate distruge ţesuturile pulmonare ducînd la emfizem pulmonar. Populaţia
expusă la acest tip de poluanţi poate avea dificultăţi respiratorii, iritaţii ale căilor, disfuncţii ale
plamânilor. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.

Poluarea cu oxizi ai sulfului

Aceştia apar în aer prin arderea combustibililor fosili sau din diferite procese industriale
precum rafinarea petrolului. Au un grad mare de solubilitate.
În funcţie de concentraţie şi perioada de expunere oxizii sulfului produc iritaţii ale căilor
respiratorii ce se traduc prin salivaţie, expectoraţie, spasme şi dificultăţi de respiraţie, care
permanentizate duc la apariţia bronşitei cronice.
Dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătăţii umane. Este un gaz incolor, amărui,
neinflamabil, cu un miros pătrunzător, care provine atât din surse naturale (erupţiile vulcanice,
fitoplanctonul marin, fermentaţia bacteriană în zonele mlăştinoase, oxidarea gazului cu conţinut
de sulf rezultat din descompunerea biomasei), cât şi din surse antropice (sistemele de încălzire a
populaţiei care nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale
(siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei şi hîrtiei şi, în măsură mai
mică, emisiile provenite de la motoarele diesel. Expunerea la o concentraţie mare de dioxid de
sulf, pe o perioadă scurtă de timp, poate provoca dificultăţi respiratorii severe. Sunt afectate în
special persoanele cu astm, copiii, vîrstnicii şi persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii.
Expunerea la o concentraţie redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infecţii
ale tractului respirator. La concentraţii deosebit de ridicate se produc intoxicaţiile acute,
caracterizate prin leziuni conjunctivale şi corneene, sindrom traheo-bronşic caracteristic, iar în
cazurile cele mai grave edem pulmonar toxic.
 Poluarea cu monoxid de carbon
Se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili. Provine din
surse naturale (arderea pădurilor, emisiile vulcanice şi descărcările electrice) şi din surse
antropice (arderea combustibililor fosili, producerea oţelului şi a fontei, rafinarea petrolului,
traficul rutier, aerian şi feroviar).
Monoxidul de carbon este un gaz toxic, în concentraţii mari fiind letal prin reducerea
capacităţii de transport a oxigenului în sânge, cu consecinţe asupra sistemului respirator şi a
sistemului cardiovascular. Afectează sistemul nervos central, slăbeşte pulsul inimii, micşorând
astfel volumul de sânge distribuit în organism, reduce acuitatea vizuală şi capacitatea fizică,
produce dificultăţi respiratorii şi dureri în piept persoanelor cu boli cardiovasculare, determină
iritabilitate, migrene, respiraţie rapidă, lipsă de coordonare, greaţă, ameţeală. Cei mai afectaţi de
expunerea la monoxid de carbon sunt: copiii, vîrstnicii, persoanele cu boli respiratorii şi
cardiovasculare, persoanele anemice. Monoxidul de carbon complexează hemoglobina formând
nitroze, respectiv carboxihemoglobina, cu afectarea consecutivă a transportului oxigenului la
ţesuturi.

Poluarea cu ozon troposferic (O3)

Ozonul troposferic este un gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecacios. Cel din
stratosferă asigură protecţia împotriva radiaţiei UV dăunătoare vieţii. Ozonul prezent la nivelul
solului se comportă ca o componentă a smogului fotochimic. Se formează prin intermediul unei
reacţii care implică în particular oxizi de azot şi compuşi organici volatili. Expunerea la ozon
duce la dificultăţi respiratorii acute, agravează afecţiuni precum astmul şi boala pulmonară
obstructivă cronică sau pot provoca iritarea ochilor.

Poluarea cu pulberi în suspensie

Pulberile în suspensie reprezintă un amestec complex de particule foarte mici şi picături
de lichid. Provin din surse naturale (erupţii vulcanice, eroziunea rocilor, furtuni de nisip şi
dispersia polenului) şi din surse antropice (activitatea industrială, sistemul de încălzire a
populaţiei, centralele termoelectrice). Traficul rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsă de
pneurile maşinilor atît la oprirea acestora, cât şi din cauza arderilor incomplete.
 Dimensiunea particulelor este direct legată de potenţialul de a cauza efecte. O problemă
importantă o reprezintă particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care trec
prin nas şi gît şi pătrund în alveolele pulmonare, provocînd inflamaţii şi intoxicări. Sunt afectate
în special persoanele cu boli cardiovasculare şi respiratorii, copiii, vîrstnicii şi astmaticii.
Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept şi dificultăţi
respiratorii. Expunerea pe termen lung la o concentraţie scăzută de pulberi poate cauza cancer şi
moartea prematură.
Pulberile (sedimentabile sau în suspensie) ce acţionează la nivelul căilor respiratorii care,
deşi prezintă mecanisme de protecţie faţă de efectele nocive ale poluanţilor (mucus, epitelii
ciliate etc.), pot fi afectate de
inflamaţii, rinite, faringite,
laringite, bronşite sau alveolite.
O expunere mai îndelungată la
anumite concentraţii de pulberi
fine poate conduce la boala
pulmonară obstructivă cronică
(BPOC), un grup de afecţiuni
pulmonare ce include bronşita
cronică şi emfizemul, care se
caracterizează prin îngustarea
căilor respiratorii, dispnee şi
scăderea constantă a funcţiei
plămânilor. Pulberile fine sunt
asociate chiar şi cu o creştere a
ratei mortalităţii din cauza
cancerului pulmonar. În plus, şi
BPOC diagnosticată reprezintă
un factor de risc pentru mortalitatea din cauza cancerului pulmonar.
 Poluarea fonică
Instalaţiile şi echipamentele din depozitul de cărbune care produc poluare fonică sunt
staţia de sortare-concasare, benzile transportoare, maşinile cu roţi cu cupe. Poluarea fonică
afectează în primul rând personalul care lucrează într-o termocentrală. Aceasta poate fi redusă
prin purtarea unui echipament adecvat (căşti, doape de urechi etc.) sau modernizarea utilajelor.

Poluarea radioactivă
Se ştie că prin ardere, combustibilii solizi şi, cu precădere, cărbunele energetic prezintă
un anumit grad de radioactivitate, care însă nu reprezintă un pericol radiologic pentru personalul
de exploatare din cadrul termocentralei. Se poate vorbi despre poluare radioactivă ridicată în
cazul centralelor nucleare şi al depozitelor cu deşeuri radioactive.

Poluarea cu metale grele

Acestea sunt eliberate de procesele industriale cum ar fi purificarea metalelor și
galvanoplastia, incinerarea deșeurilor și arderea cărbunelui în centralele electrice. Printre
metalele (care sunt adesea incluse în terminologia „metale grele” în context medical) emise de
termocentralele pe cărbune se numără: mercurul, plumbul, agenţii cancerigeni arsen, beriliu şi
cromul.

Mercurul
O preocupare specială apare în legătură cu emisiile mari de mercur de la termocentralele
pe cărbune deoarece mercurul poate afecta dezvoltarea cognitivă a copiilor şi poate cauza daune
ireversibile organelor vitale ale fătului. Termocentralele pe cărbune sunt cea mai importantă
sursă de mercur din Europa.
Mercurul organic asimilat prin alimente este bine cunoscut ca element toxic pentru
sistemul nervos şi poate cauza malformaţii congenitale. Are un impact major asupra dezvoltării
creierului la copii. Această problemă este ireversibilă din punct de vedere neurologic, şi cel mai
adesea apare din cauza expunerii din prima perioadă a dezvoltării fătului. Creierul este afectat de
doze mult mai scăzute decât cele admise anterior şi nu există un nivel sigur de mercur în corpul
femeilor însărcinate.
 În cadrul unui nou tratat al Naţiunilor Unite care vizează oprirea treptată a emisiilor
antropice de mercur, UE s-a angajat să implementeze măsuri tehnice pentru scăderea emisiilor de
mercur de la termocentralele pe cărbune.

Plumbul
Metal greu, plumbul este de asemenea emis de unele termocentrale pe cărbune. Acţiunea
toxică a plumbului se manifestă în funcţie de nivelul plumbemiei prin anemie, encefalopatie
saturnina (tremurături, delir, convulsii, paralizii, comă şi chiar deces) disfuncţie cerebrală la copii
(scăderea randamentului la învăţătură, modificări psihologice, scăderi ale inteligenţei), afectarea
sistemului nervos periferic (parestezii, analgezii, anestezii), afectare renală ce merge, în formele
cronice, până la atrofie glomerulară, scleroză interstiţială peritubulară cu insuficienţă renală
consecutivă, afectarea tractului gastro-intestinal (colica saturnină) şi a aparatului cardio-vascular
(arterioscleroză, hipertensiune, cardiopatii), afectarea glandelor endocrine (hipofiza şi gonadele);
nu în ultimul rând trebuie amintite posibilele efecte teratogene (aberaţii cromozomiale) şi
cancerigene (tumori renale) ca şi de potenţare a acţiunii cancerigene a hidrocarburilor aromatice
policiclice. La adulţi, poate perturba funcţionarea sistemului cardiovascular, poate cauza
hipertensiune sau anemie. Afectează aproape fiecare sistem al corpului, iar în concentraţii
ridicate este otrăvitor. Asemenea mercurului, plumbul afectează sistemul nervos în curs de
dezvoltare la copii.
 TERMOCENTRALELE
Dublu impact asupra sănătății oamenilor: poluarea aerului şi schimbările climatice

Poluarea cauzată de cărbune și impactul pe care aceasta îl are asupra sănătății populației
nu țin cont de granițe. Înlăturarea cărbunelui din mixul energetic al țărilor Uniunii Europene ar
aduce beneficii enorme asupra sănătății cetățenilor întregului continent. Acest lucru este
dezvăluit de un nou raport publicat de către Health and Environment Alliance (HEAL), Climate
Action Network (CAN) Europe, WWF European Policy Office (Biroul de politici europene al
WWF) și Sandbag.
Raportul intitulat Europe’s Dark Cloud:
How coal-burning countries make their neighbours
sick (Norul negru al Europei: Cum își îmbolnăvesc
vecinii țările producătoare de energie din cărbune)
analizează impactul asupra sănătății pe care îl are
poluarea cauzată de către toate termocentralele din
țările UE pentru care există date (257 din 280 de termocentrale). Raportul arată că, în 2013,
emisiile acestor termocentrale au fost responsabile de peste 22 900 de morți premature, zeci de
mii de persoane au fost afectate de boli de inimă și plămâni, iar costurile de sănătate cauzate au
fost de până la 62,3 miliarde de euro. Raportul analizează în premieră traseul transfrontalier al
emisiilor cauzate de către termocentrale și efectele pe care aceste emisii le au.
Cele cinci țări ale căror termocentrale provoacă cele mai multe morți premature peste
granițe sunt:
• Polonia (4.690)
• Germania (2.490)
• România (1.660)
• Bulgaria (1.390)
• Marea Britanie (1.350)
În ceea ce privește România, 5 din cele 11 termocentrale ale țării figurează în top 30
termocentrale cu cel mai mare impact asupra sănătății: Oradea II (cu un număr de 240 de morți
premature), Rovinari (250), Drobeta (430), Mintia (340) și Govora (230).
 După o evoluție descendentă timp de câteva decenii, utilizarea cărbunelui pentru
producerea energiei este din nou în creştere. Deşi termocentralele pe cărbune sunt responsabile
doar pentru o mică parte din poluarea totală a aerului înconjurător, acestea reprezintă sursa cea
mai importantă de poluare industrială a aerului.
O termocentrală pe cărbune de mari dimensiuni emite câteva mii de tone de poluanţi
periculoşi ai aerului anual şi are o durată medie de viaţă de minim 40 de ani. Construirea de noi
termocentrale pe cărbune ar însemna că emisiile periculoase şi efectele acestora asupra sănătăţii
s-ar menţine pentru mulţi ani. De asemenea, ar anula reducerea pe termen scurt a poluării aerului
realizată în alte sectoare. Cărbunele este încă o sursă importantă de energie în Europa, acoperind
aproximativ o pătrime din producţia de energie electrică. Sunt planificate în jur de 50 de noi
termocentrale pe cărbune. Dar folosirea în continuare a cărbunelui are şi un preţ pe care factorii
de decizie îl conştientizează foarte puţin: factura de sănătate neplătită. Această factură de
sănătate este achitată de cetățeni, de bugetele naţionale de asigurări de sănătate şi de economie în
general, din cauza pierderilor de productivitate. Cum ne îmbolnăveşte poluarea generată de
utilizarea cărbunelui? Termocentralele pe cărbune contribuie semnificativ la poluarea aerului în
Europa, pneumologii denumindu-le ucigaşul nevăzut şi una dintre cele mai mari ameninţări la
adresa sănătăţii publice din zilele noastre. Emisiile de la termocentralele pe cărbune din Europa
contribuie în mod semnificativ la ponderea îmbolnăvirilor cauzate de poluarea mediului. Cele
mai recente date arată că impactul la nivelul Uniunii Europene se ridică la peste 18 351 de
decese premature, aproximativ 8 628 de cazuri noi de bronşită cronică şi peste 4 milioane de zile
de lucru pierdute anual. Costurile economice ale impactului termocentralelor pe cărbune asupra
sănătăţii în Europa sunt estimate la aproximativ 43,1 miliarde de euro pe an. Dacă adăugăm
emisiile de la termocentralele pe cărbune din Serbia şi Turcia, cifrele privind mortalitatea cresc
la 23 300 decese premature, sau 250 600 ani de viaţă pierduţi, iar costurile totale se ridică la 54,7
miliarde de euro anual. Aceste costuri sunt asociate în principal cu afecţiuni respiratorii şi
cardiovasculare, cele mai importante grupe de boli cronice în Europa. Împreună, termocentralele
de cărbune din Polonia, România şi Germania sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din
efectele asupra sănătăţii. Alte efecte importante sunt atribuite arderii cărbunelui în Bulgaria,
Republica Cehă, Franţa, Grecia, Serbia, Turcia şi Marea Britanie. România ocupă locul 2 în
topul poluării generate de termocentralele pe cărbune, pe aceeași poziție cu Germania. Impactul
acestei poluări în România se ridică la 2 731 de decese premature, aproximativ 1 284 de cazuri
noi de bronşită cronică şi peste 619 660 de zile de lucru pierdute anual. Costurile impactului
termocentralelor pe cărbune asupra sănătății în Romania sunt estimate la aproximativ 6,4
miliarde de euro pe an.
Producerea de energie pe bază de cărbune contribuie, în plus, în mod semnificativ la
schimbările climatice, identificate de către Directorul General al OMS ca principala provocare a
secolului XXI pentru sănătatea publică. Cărbunele este sursa de energie cu cel mai ridicat nivel
de emisii de carbon din UE, contribuind cu aproximativ 20% din totalul emisiilor de gaze cu
efect de seră. Există tot mai multe dovezi că Europa se confruntă deja cu efecte asupra sănătăţii
cauzate de schimbările climatice, iar modelele ştiinţifice preconizează creşteri alarmante ale ratei
morbidităţii şi a mortalităţii în următoarele decenii. O oprire treptată a folosirii cărbunelui în
producerea de energie electrică şi termică în Europa este o condiţie obligatorie pentru a
împiedica efectele pe termen lung asupra sănătăţii cauzate de schimbările climatice, în acelaşi
timp aducând beneficii sănătăţii oamenilor pe termen scurt prin reducerea poluării aerului.
Producerea de energie pe bază de cărbune înrăutățește calitatea deja proastă a aerului în
Europa – cauzată în principal de sectorul transporturilor, de procesele industriale, de sistemele de
încălzire rezidenţială şi de agricultură. Termocentralele pe cărbune emit cantităţi semnificative
de pulberi în suspensie, dioxid de sulf şi oxizi de azot – aceştia din urmă contribuind indirect la
formarea ozonului. Dintre acestea, cele mai îngrijorătoare pentru sănătate sunt pulberile în
suspensie (PM2.5) şi ozonul. Deoarece poluanţii pot parcurge distanţe lungi, inclusiv dincolo de
graniţe, întreaga populaţie europeană este afectată de poluarea aerului cauzată de utilizarea
cărbunelui.
Din perspectiva sănătății, construirea de noi termocentrale pe cărbune ar afecta eforturile
de a preveni afecţiunile cronice, ar genera costuri substanţiale pentru sănătatea publică şi ar
garanta emisii periculoase pentru câteva decenii. Costurile externe de sănătate cauzate de
producerea de energie din cărbune nu au fost incluse în dezbaterea privind viitorul sectorului
energetic european. Aceste costuri ar trebui luate în considerare în toate deciziile viitoare privind
investiţiile în energie. De asemenea, trebuie revizuite de urgenţă afirmaţiile conform cărora
cărbunele exploatat intern reprezintă o sursă ieftină de energie. Având în vedere nevoia urgentă
de a combate schimbările climatice şi riscurile însemnate pentru sănătate asociate poluării
aerului, o reducere treptată a producerii de energie din cărbune este imperativă din perspectiva
sănătății, primul pas fiind un moratoriu cu privire la noi termocentrale pe cărbune. Multe state
membre UE fac eforturi să respecte standardele de calitate a aerului, iar planurile privind
construirea de noi termocentrale pe cărbune ar pune în pericol progresul acestora în reducerea
poluării aerului. În schimb, ar trebui acordată prioritate investiţiilor în surse regenerabile de
energie şi în economisirea energiei. Acestea au potenţialul de a asigura multe beneficii indirecte
pentru sănătate pe termen scurt şi lung.

Cum pot susţine eliminarea treptată a cărbunelui profesioniştii din domeniul medical şi
experţii din domeniul sănătăţii publice

Experţii din domeniul sănătății sunt tot mai preocupaţi de poluarea aerului şi de rolul
jucat de arderea cărbunelui în cadrul acesteia şi subliniază permanent riscurile enorme pentru
sănătate asociate schimbărilor climatice. În octombrie 2011, peste 500 de experţi în sănătate şi
siguranţă, inclusiv asociaţii medicale, renumite institute de cercetare medicală şi organizaţii de
sănătate publică, au cerut guvernelor să interzică construirea de noi termocentrale pe cărbune
fără tehnologia de Captare şi Stocare a Cărbunelui (CSC), şi să oprească treptat funcţionarea
centralelor pe cărbune existente, începând cu centralele pe lignit, acestea având cele mai grave
efecte asupra sănătății. Experţii în sănătate publică şi medicii pot juca un rol vital, în special la
nivel naţional şi local, în concretizarea eliminării treptate a cărbunelui. Aceştia pot face apel la
dovezile ştiinţifice prezentate în acest raport pentru a sublinia rolul cărbunelui în discuţiile
despre calitatea aerului şi schimbările climatice. În plus, trei dintre anexele prezentului raport
conţin informaţii specifice care pot fi utilizate pentru a susţine nevoia unei mai bune protecţii a
sănătăţii: un raport tehnic, metoda de evaluare a impactului; o prezentare generală a celor mai
periculoşi poluanţi care provin de la termocentralele pe cărbune şi riscurile pentru sănătate
asociate acestora; şi un set de instrumente despre cum se poate aplica legislaţia UE în cazul
poluării generate de utilizarea cărbunelui. Implicarea experţilor în sănătate publică va fi crucială
pentru a asigura că factura de sănătate neachitată este luată în considerare în cadrul deciziilor
viitoare din domeniul energetic.
Din 10 000 de unități industriale din Europa, primele 20 de unități care aduc cele mai
mari prejudicii sănătății oamenilor și mediului sunt termocentrale pe cărbune. În topul celor mai
poluatoare 20 de unități industriale din Europa, la nivelul anului 2009, România deținea 5 poziții,
cu termocentralele de la Turceni (locul 2), Rovinari, Drobeta Turnu-Severin, Craiova-Ișalnița și
Mintia-Deva. Emisiile de la termocentralele pe cărbune din Europa cauzează peste 18 000 de
decese premature, aproximativ 8 600 de cazuri noi de bronșită cronică și peste 4 milioane de zile
de lucru pierdute anual. Impactul asupra sănătății în Europa este estimat la aproximativ 43
miliarde de euro pe an. Împreună, termocentralele pe cărbune din Polonia, România și Germania
sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din efectele negative asupra sănătății populației.
Principalele grupe de boli asociate acestor factori de risc de mediu sunt afecțiunile
sistemului cardiovascular, respirator şi nervos. Aici sunt incluse bolile respiratorii cronice, cum
ar fi bronşita cronică, emfizemul şi cancerul pulmonar, şi boli cardiovasculare, cum ar fi infarctul
miocardic, insuficienţa cardiacă congestivă, boala cardiacă ischemică şi aritmii cardiace. Efectele
acute includ simptome respiratorii, precum dureri toracice, tuse, şi chiar atacuri violente de astm.
Copiii, persoanele în vârstă şi pacienţii cu afecţiuni subiacente sunt mai susceptibili la aceste
efecte.
Studii recente realizate de Organizația Mondială a Sănătății arată că poluarea aerului
poate provoca o greutate mică la naştere şi naşteri premature ca urmare a expunerii din perioada
sarcinii. Alte substanţe periculoase emise în aer de termocentralele pe cărbune sunt metale grele,
cum ar fi mercurul, şi poluanţi organici persistenţi (POP), cum ar fi dioxinele şi hidrocarburile
aromatice policiclice. Acestea pot fi inhalate sau absorbite indirect prin alimente şi apă.

POLUANȚII ORGANICI PERSISTENȚI – DIOXINA

Dioxinele sunt cele mai periculoase POP-uri şi apar involuntar ca produse secundare la
arderea cărbunelui, dar sunt eliberate în cantităţi foarte mici. Nu se descompun şi pot rămâne în
mediu mulţi ani. Dioxinele se pot propaga pe distanţe mari şi pot provoca daune semnificative
chiar şi în concentraţii foarte mici. Unele dioxine pot fi cancerigene, mutagene (modifică
genele); sunt cunoscute ca fiind perturbator endocrin (intervine în sistemele hormonale umane).
Alte POP-uri provenite din arderea cărbunelui fac parte din grupul hidrocarburilor
aromatice policiclice, dintre care unele sunt cancerigene.
 Bibliografie

Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român (DER), Editura Politică,
București, 1962-1964
Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român (LTR), Editura Tehnică, București, 1957-1966.
Bazil Popa și colab. Manualul inginerului termotehnician (MIT), vol. 2, Editura Tehnică, 1986
Bazil Popa și colab. Manualul inginerului termotehnician (MIT), vol. 3, Editura Tehnică, 1986
Karl Schröder Centrale termice de mare putere (traducere din l. germană), vol. 2, Editura
Tehnică, București, 1965
Karl Schröder Centrale termice de mare putere (traducere din l. germană), vol. 3, Editura
Tehnică, București, 1971
C. Moțoiu Centrale termo și hidroelectrice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974
Cornel Ungureanu Generatoare de abur pentru instalații energetice, clasice și nucleare, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1978
Constantin C. Neaga Tratat de generatoare de abur, vol I, Editura AGIR, București, 2001, ISBN
973-8130-67- Ioan Laza ș.a. Echipamente și instalații termoenergetice, Editura Orizonturi
Universitare, Timișoara, 2004, ISBN 973-638-175-70
Ioan Laza ș.a. Echipamente și instalații termoenergetice, Editura Orizonturi Universitare,
Timișoara, 2004, ISBN 973-638-175-7
http://www.env-health.org/IMG/pdf/romanian_coal_report_summary.pdf
HTTP://WWW.CHIMIAMEDIULUI.RO/2009/09/22/TERMOCENTRALA/
http://faracarbune.ro/cum-ne-imbolnavesc-termocentralele/
http://stiintasitehnica.com/impactul-transfronalier-termocentrale-sanatate/
http://newsallert.ro/poluarea-mediului-si-sanatatea-umana
http://www.anpm.ro/documents/25675/2282349/CAPITOLUL+8-
+Mediul,+sanatatea+si+calitatea+vietii-PRAHOVA-2013.pdf/6e8f501b-516c-4cad-8a0d-
a8f4637c234d