Pînă în sec XIX, Basarabia Ţaristă nu a format niciodată o entitate geografică, administrativă sau

istorică deosebită în cadrul Principatului Moldovei. Ea a fost locuită de acelaşi popor român care se
întîlneşte atît în Moldova, Transilvania, Dobrogea sau Banat. Acest popor nu are nici o asemnănare
cu ruşii. Moldovenii sunt un popor paşnic, care nu pot uita anii îndelungaţi de robie, trecutul lor trist
fiind reflectat în legengele populare, credinţă, cîntecele pline de durere adunată în veacuri lungi de
suferinţă. Viitoarea Basarabie Ţaristă se afla în componenţa Principatului Moldovei încă din sec XIV.

Harta Moldovei, 1483, domnia lui Ştefan cel Mare

În timpul lui Bogdan al III-lea (1511) Moldova devine vasală turcilor în următoarele condiţii: 1.
Păstrează autonomia; 2. Turcii nu aveau drept să procure pămîntul ori să se stabilească în Moldova;
3. Domnitorul moldovean trebuia confirmat de Poartă; 4. Plata unui tribut de 4000 ducaţi, 40 şoimi şi
la neesitate 40 ostaşi. Cu timpul Tributul a fost mărit. Conform acordului de vasalitate Turcia se obliga
să păstreze intacte frontierile Moldovei pe întreaga lor întindere încă din 1634, fapt de care nu s-a
ţinut cont la 1812. În 1699 după Pacea de la Karlowitz polonezii ceruseră de asenemea Moldova de
la Turci (ţară învinsă) dar aceasta nu a cedat-o invocînd că Moldova s-a supus Porţii de bună voie ne
fiind cucerită cu sabie.
 Harta principatelor româneşti, 1600, domnia Harta Moldovei 1793-1812
lui Mihai Viteazul

Turcii şi-au fortificat poziţiile în Principatul Moldovei prin preluare sub control militar a cîtorva regiuni
ale acesteia transformîndu-le în raiale şi anume: Chilia şi Cetatea Albă (1484), Bugeacul şi Tighina
(1538), Hotinul (1713-1715). S-a încercat transformarea şi Sorocii în raia în 1712 dar nu s-a reuşit
din străduinţa domnului Moldovei - Nicolae Mavrocordat. În cursul celor trei secole de suveranitate
Otomană, Moldova a reuşit să-şi păstreze organizarea politică şi religia proprie.

Pe data de 16/28 mai 1812, în articolele IV şi V ale Tratatului de Pace de la Bucureşti se consfinţeşte
sfîşierea în două a Moldovei şi răpirea de către Imperiul Rus a largii regiuni dintre Prut şi Nistru
denumite de atunci în colo Basarabia (Basarabia Ţaristă). Tratatul încalcă practica internaţională şi
normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda ţinuturi care nu-i aparţineau
şi care făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, cu care imperiul avea un tratat garantînd
frontierele de atunci. Pacea de la Bucureşti face ca Moldova să piardă pentru totdeauna mai mult de
jumătate din teritoriul său.

Organizarea provizorie a Basarabiei avea drept scop asigurarea pentru Rusia a simpatiei populaţiei
creştine băştinaşe şi iniţial i s-au creat condiţii prielnice pentru conservarea caracterului ei naţional
românesc. La 2 august 1812, ţarul acordă Basarabiei un regim autonom. Provincia avea în frunte un
guvernator român, limba română era folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau
respectate pe teritoriul Basarabiei. Primul Guvernator civil al Basarabiei Ţariste a fost boierul
moldovean Scarlat Sturdza (7 august 1812 - 17 iulie 1813). Prin ucazurile (oridinele) ţarului în anii
1812-1813, în Basarabia s-a constituit guvernămîntul în frunte cu Guvernatorul civil aflat în
subordinea Guvernatorului militar. Toate problemele administrative interne stăteau în grija
Guvernatorului civil, iar ispravnicii judeţeni puteau fi numai români care au jurat credinţă Rusiei, nu şi
colonişti. Guvernul avea două departamente: 1-compus din secţia civilă, secţia penală şi poliţia şi al
2-lea - compus din secţia de statistică, secţia financiară şi secţia comercială. Departamentele erau
compuse din proprietari autohtoni şi cinovnici (funcţionari) ruşi în proporţia de 7:5. Dezbaterile se
ţineau în limbile română şi rusă. Tot din acest motiv era nevoie şi cîte două cancelarii: una pentru
rusă şi alta pentru română. În fruntea judeţelor erau ispravnicii (numiţi pîrcălabi la Hotin şi serari la
Orhei, etc.) cu compentenţă administrativă şi judiciară. Judeţele se compuneau din ocoluri conduse
de ocolaşi. Oraşele aveau primari. Armata era sub un comandament special al unui şef deosebit -
Guvernatorul militar. Biserica avea în frunte un mitropolit şi se subordona Patriarhiei Ruse. În 1816 se
înfiinţează 8 judeţe: Hotin, Orhei, Soroca, Iaşi, Tighina, Codreni, Ismail şi Greceni.

Secretul rezistenţei românilor la rusificare nu poate fi găsit decît în credinţa lor absolută, biserica fiind
dintotdeauna temelia şi sprijinul vieţii poporului nostru. Pînă la anexare, viitoarea Basarabie Ţaristă
ţinea de Mitropolia Moldovei. Teritoriul Basrabiei Ţariste nu forma o provincie administrativă aparte în
sînul Principatului Moldovei şi de asemenea nici în plan religios, teritoriul ei fiind împărţit în mai multe
episcopii.

De gradul de instruire a populaţiei depindea şi rezistenţa în faţa rusificării, de aceea ruşii au suprimat
prin toate metodele şcoala românească din Basarabia Ţaristă. Pînă la anexare pe acest teritoriu
existau şcolile de pe lîngă mănăstiri şi cele deschise de către domnii luminaţi. Şcoala domnească la
Chişinău 1766, precum şi alte 22 de şcoli (la Greceni, Lăpuşna, Orhei, Soroca, etc) erau deschise
încă în cadrul Principatului Moldovei.

Bibliografie (surse):

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarabia
2. Articolele Dr. istorie, Mircea Rusnac
3. Zamfir C.Arbure, Basarabia în secolul XIX, Bucureşti 1898

16