ŞI FLORILE SE ROAGĂ – Tatăl nostru

- Scenetă

Copiii vor fi costumaţi în flori

Povestitor:
- Din slava cea nemăsurată
Atotputernice părinte,
Cu mila Ta la noi Te uită
Şi-ascultă cum îţi mulţumim în cântec.

(în scenă intră cântând ghiocelul) - GLASUL FLORILOR-cântec

Ghiocel:

Sunt micuţ şi frumuşel

Şi mă cheamă ghiocel.
Eu alung iarna din ţară
Şi-aduc dulcea primăvară.

Lăcrimioara:

Mama mea e primăvara

Şi mă cheamă lăcrimioara.
Sunt sora lui ghiocel
Şi-s mai mică decât el.

Busuioc:

Al meu nume-i busuioc,

Eu împart la toţi noroc.
Răspândesc parfumul meu,
Până sus la Dumnezeu. - (intră în scena povestitorul şi celelalte flori)

Toţi:
- Şi-mpreună, noi, vom spune
- Domnului o rugăciune.

Povestitor: - plăpând, un ghiocel, ieşind din zăpadă, striga:

Ghiocel: - Tarăl nostu!

Povestitor: - Ca lumea să îl vadă.

Floarea-soarelui: - Care eşti în ceruri!

Povestitor. – şopti floarea-soare. Şi-un val de lumină căzu pe răzoare.
Smerit, busuiocul, când vântul îl mână şi-i scutură roua,

Busuioc: - sfinţească-se!
Povestitor: îngână.
 Când…
Ochiul de bou: - Numele Tău…
Povestitor: - spune ochiul de bou,
Nu ştii dacă e şoaptă, sau…numai ecou.
Albastră ca cerul, o nu-mă-uita, spune:

Nu-mă-uita: - Împărăţia să fie a Ta!

Camee: - Facă-se voia Ta !

Povestitor: - suspină o camee călcată-n picioare pe alba alee…
- Când nuferii-n lacuri văd stele că sunt, şoptesc:

Nufăr: - Cum e în ceruri, aşa şi pe pământ!

Povestitor:- Şi grâul, când moare, vesteşte într-una, zicând:

Grâul: - Pâinea noastră cea de totdeauna!

Povestitor: - iar nalba şi gura de leu, amândouă la fel de rugătoare, răspund:

Nalba: - Dă-ne-o nouă.

Povestitor: - Cu gândul la fluturi, stau rozele-n glastre şi spun:

Roze: - Iartă nouă păcatele noastre!

Garoafa: - Precum şi noi iertăm greşiţii.

Povestitor: - încet, răspunde aroafa uscată-n buchet.

Şi crinii – podoaba Fecioarei cinstite, şoptesc:
Crinul: - Nu ne ducepenoiîn ispite!

Povestitor: - iar spinii, ce odatămartiri-i purtară,

Spinii: - Şi ne izbăveşte de rele.
Povestitor: - oftară.
Şi văntul porneşte ocolul divin
Şi-n freamăt, cu toţii, răspundem:
Toţi: - AMIN!
(Toţi rămân aplecaţi)
Povestitor:
- Când totul: pom şi floare şi pasăre şi râu, slăvesc pe Domnul, pot eu să-mi pun în limbă frâu?....