Istoricul Eusebiu din Cezareea Palestinei despre Origen

Despre Origen s-au scris multe studii şi lucrări, dar personalitatea lui rămâne controversată, din timpul
disputelor origeniste şi până astăzi. Studiile româneşti competente dedicate marelui alexandrin nu sunt
foarte numeroase. Un teolog contemporan observa cu justeţe faptul că studiile româneşti despre Origen
sunt „precare şi dezamăgitoare, doar câteva sunt solide” [1]).

Cel care era denumit campion al ortodoxiei în timpul vieţii, fiind chemat să aplaneze dispute privind
dreapta credinţă acolo unde era cazul, a fost condamnat ca şi eretic, la câteva secole după moartea sa.
Creştin zelos, marele alexandrin a abordat aproape toate genurile teologice, conştient de riscul unor
formulări dogmatice greşite, care i-ar fi putut aduce neplăceri chiar după moarte.

Inteligenţa sa excepţională şi capacitatea de a intui formulări teologice care vor fi adâncite în secolele
următoare au făcut ca admiraţia contemporanilor săi pentru el să fie uriaşă. Pe de altă parte, a avut
duşmani care i-au făcut greutăţi chiar în timpul vieţii. Datorită propriilor erori dogmatice şi exagerărilor
aduse de ucenicii săi, Origen a devenit subiectul unei dispute nefericite, după trecerea sa la cele veşnice,
în urma unor suferinţe îndurate precum un martir, pentru credinţa în Hristos. Însă, un istoric al
antichităţii precum Eusebiu din Cezareea Palestinei, admirator al lui Origen, vorbeşte în termeni
laudativi despre sfârşitul acestuia:

„Care şi cât de mari au fost suferinţele îndurate de Origen în timpul acestei persecuţii [2]), cum şi-a găsit
el sfârşitul într-o vreme când din pricina invidiei vicleanul diavol împreună cu toată armata lui a pornit
luptă împotriva lui, urzind contra lui toate vicleniile şi aruncându-se asupra lui mai mult decât împotriva
altora; care şi cât de mari au fost chinurile pe care le-a îndurat acest bărbat din pricina propovăduirii
cuvântului lui Hristos, închisori şi cazne trupeşti, răni pe tot trupul, chinuri din pricina lanţurilor de fier şi
alte torturi în ascunzişurile temniţelor; în ce chip vreme de foarte multe zile i-au fost strânse picioarele
în butuci până la cea de-a patra gaură şi, la urmă, fiind ameninţat că va fi omorât pe rug, precum şi
suferirea celorlalte patimi cu care l-au chinuit vrăjmaşii, cu ce curaj a răbdat el toate acestea, cum s-au
sfârşit apoi pentru el toate într-o vreme când judecătorul se străduia din toată puterea şi cu toată râvna
să nu-i ia viaţa, în sfârşit, câte cărţi a compus şi a lăsat pentru cei care aveau lipsă de îmbărbătare, toate
acestea se păstrează în chip foarte amănunţit şi exact în multele epistole rămase de la acest bărbat” [3]).

_________________

[1] ) Diac. Prof. dr. Ioan I. Ică jr., Origen, contemporanul nostru, în vol. Origen, trad. de Cr. Pop, ed.
Deisis, Sibiu, 1999, pag. 6.
[2] ) Este vorba de persecuţia violentă declanşată de împăratul roman Decius în anul 251.

[3] ) Eusebiu din Cezareea Palestinei, Istoria bisericească, VI, XXXIX, 5, în vol. 13 al colecţiei P.S.B. (Părinţi
şi scriitori bisericeşti), trad. de Pr. Prof. T. Bodogae, ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1987, pag. 257.