II.2.

3 CALCULUL CIRCUITELOR DE LUMINĂ

Proiectantul dimensionează circuitele electrice de lumină sau priză, conform metodologiei de calcul,
respectând standardele și normativele în vigoare. Prin dimensionarea acestora se înțelege alegerea și
stabilirea caracteristicilor tehnice ale tuturor elementelor componente ale circuitului electric:
conductoare electrice sau cablu electric, tuburi de protecție, aparate de protecție contra curenților de
defect, dimensionare aparate de acționare corpuri de iluminat.

3 3'
1/2 1/2

a) b)

3"
1/2

c)

Figura 2.9 Circuit de lumină a) protejat cu siguranţă fuzibilă, b) protejat cu întreruptor automat
(disjunctor), c) protejat cu întreruptor automat diferențial (disjunctor diferenţial)
1 – conductoare de fază, neutru, conductor de protecţie; 2 – tub de protecţie;
3 – aparat de protecţie contra curenţilor de scurt circuit şi suprasarcină: siguranţă fuzibilă;
3 - întreruptor automat (disjunctor); 3 - întreruptor automat diferențial (disjunctor diferenţial).
A. ALEGEREA ŞI DIMENSIONAREA CONDUCTOARELOR ELECTRICE

Circuitele electrice sunt realizate în conductoare din cupru (FY) sau aluminiu (AFY)
introduse în tuburi de protecție sau în cabluri. În capitolul “Conductoare și cabluri electrice”
se face o descriere detaliată a acestor echipamente electrice utilizate în intalațiile electrice
aferente consumatorului.
În instalațiile electrice din interiorul clădirilor se recomandă utilizarea conductoarelor
electrice sau a cablurilor electrice cu conductoare din cupru, datorită proprietăților acestui
material: conductivitate bună, rezistență mecanică mare. Dezavantajul acestei soluții constă în
faptul că soluția este mai costisitoare decât în cazul utilizării conductoarelor din aluminiu.
Calculul secţiunii conductorului de fază se face în funcţie de curentul electric care îl parcurge.
Deci, pentru a stabili secţiunea condutorului de fază, se calculează:

1
 Pi [W ]
IC  [ A] (2.1)
U f  cos
unde:
I C – curentul de calcul, [A];
Pi – puterea instalată a receptorului electric sau a grupului de receptoare, [W];
U f  230V , tensiunea de fază;
cos - factorul de putere.
Alegerea secțiunii conductorului electric se face luând în considerație curentul maxim admis
I z [A] suportat de conductorul sau cablu electric, în condiții normale de funcționare.
Curentul maxim admis al conductorului sau al cablului electric este valoarea maximă
suportată de acestea, astfel încât, funcționarea la parametrii nominali, în regim de lungă
durată, să fie posibilă pe toată durata de viață specificată de producător.
Valoarea intensității curentului maxim admis pentru conductoare și cabluri electrice depinde
de modul de pozare în aer sau în pământ, de tipul elementului conductor (cupru sau aluminiu),
tipul izolației acestora (PVC –policlorură de vinil, XLPE- polietilenă reticulară, minerală, fără
armătură sau armate), temperatura mediului ambiant (temperatura ambiantă).
Există 80 de moduri de pozare a circuitelor electrice, acestea fiind grupate în 9 sisteme de
referință: A1 , A2 , B1 , B2 , C , D, E , F , G .
În anexa 5.6 din I7-2011 sunt descrise aceste sisteme de referință, în scopul încadrării
modului de pozare al circuitului într-unul din aceste sisteme de pozare.

SISTEME DE POZARE ÎN AER

Pentru stabilirea secțiunii conductorului de fază, se pune condiția:

I z  IC
Pentru stabilirea curentului maxim admisibil I z [A] suportat de conductorul unui circuit
electric pozat în aer, se parcurg următoarele etape:
1. se stabilește modul de pozare a circuitului electric, încadrându-se totodată într-un
sistem de referință. Descrierea modului de pozare se face în anexele 5.5 și 5.6 a
normativului I7/2011;
2. se alege un curent maxim admis suportat de un conductor electric în condiții
normale de funcționare (temperatura mediului ambiant denumită temperatură de
referință ( 30 0 C ), temperatura conductorului 70 0 C - pentru izolație din PVC și
90 0 C pentru izolație XLPE - anexele 5.10 -5.17 din I7/2011), I z [A] , superior
valorii curentului de calcul în funcție de:
 sistemul de referință în care a fost încadrat;
 materialul elementului conductor;
 numărul conductoarelor active (încărcate);
 tip izolație.

Cunoscând I z [A] , din aceleași anexe, se stabilește secțiunea conductorului de fază s f .

Secțiunea minimă admisă pentru conductoarele de fază este de 1,5mm2 . Pentru circuitele de
iluminat nu se folosesc conductoare din aluminiu. Această dimensiune este impusă din
considerente de ordin mecanic. Conductorul electric trebuie să fie rezistent la tragerea prin
tub.

2
Pentru conductoare și cabluri electrice pozate în aer, montate în alte condiții decât cele
prezentate in anexe, valoarea intensității curentului maxim admis corectat se stabilește cu
relația:
I z  I z  K1  K2 , [ A] (2.2)
unde:
- I z reprezintă curentul maxim admis pentru conductor sau cablu electric pentru condiții
normale de funcționare;
- K1 - factor de corecție pentru conductoare și cabluri pentru care temperatura mediului
ambiant este diferită de temperatura de referință;
- K 2 - factor de corecție pentru pozarea în grup a mai multor circuite.
Se determină și se aplică factorul de corecție K1 (anexa 5.18 din I7-2011), dacă temperatura
mediului în care se află pozat circuitul electric diferă de temperatura de referință de 30 0 C ;
Se determină și se aplică factorul de corecție K 2 (anexele 5.19-5.21 din I7-2011), dacă se
apreciază că circuitele sunt grupate (distanța dintre acestea este mai mică decât dublul
diametrului celui mai mare ).
În cazul în care este necesar să se determine curentul maxim admis corectat I z , se va avea în
vedere dimensionarea elementelor circuitului considerând această mărime.

SISTEME DE POZARE ÎN PĂMÂNT

Pentru stabilirea secțiunii conductorului de fază, se pune condiția:

I z  IC
Pentru stabilirea curentului maxim admisibil I z [A] suportat de conductorul unui circuit
electric pozat în pământ, se parcurg următoarele etape:
1. se stabilește modul de pozare a circuitului electric, încadrându-se în același timp
într-un sistem de pozare de referință. Descrierea modului de pozare se face în
anexele 5.5 și 5.6-1..5.6-8 a normativului I7/2011;
2. se alege curentul maxim admis I z [A] suportat de un conductor electric în condiții
O
normale de funcționare (temperatura solului 20 C , grad de încărcare 0,7,
K m
rezistență termică specifică a solului de RT  1 , adâncimea de montaj de
W
0,7-1m ) ( anexa 5.22, I7/2011), I z [A] superior valorii curentului de calcul în
funcție de:
 materialul elementului conductor;
 numărul conductoarelor active (încărcate);
 tip izolație;
 dispunere conductoare;
 temperatura conductorului.

Pentru cabluri electrice pozate în pământ, montate în alte condiții decât cele pentru care a fost
calculată valoarea intensității curentului maxim admis, valoarea intensității curentului maxim
admis corectat se stabilește cu relația:
I z  I z  f1  f 2  f x , [ A] (2.3)
unde:

3
- I z reprezintă curentul maxim admis pentru cablu electric montat în pământ având o
K m
rezistență termică specifică de 1 , o temperatură a solului de 20 0 C și un grad de
W
încărcare de 0,7.
Gradul de încărcare reprezintă durata de funcționare a cablului electric la încărcare maximă,
pe durata unei zile. Acesta poate fi determinat din curba de sarcină a normativului NP
007/2008.
- f1 - factor de corecție luând în considerație: gradul de încărcare al cablului, temperatura
solului, rezistența termică a solului, tipul izolației (anexa 5.23, I7-2011);
- f 2 - factor de corecție în funcție de numărul de cabluri electrice pozate alăturat, tipul
cablurilor, distanța dintre cabluri, rezistența termică a solului, gradul de încărcare, tipul
izolației (anexa 5.24...5.28, I7-2011);
- f x - factor de corecție pentru modul de pozare a cablului: 0,85 pentru cabluri pozate în
tub de protecție și 0,9 dacă cablul este acoperit cu plăci curbate ce nu permit eliminarea
incluziunilor de aer după acoperire.

În cazul în care este necesar să se determine curentul maxim admis corectat I z , se va avea în
vedere dimensionarea elementelor circuitului considerând această mărime.
Din anexele care conțin intensitățile curenților maxim admisibili, în funcție de tip
conductor/cablu electric, mod pozare, număr conductoare încărcate, temperatura mediului
ambiant, temperatura maximă a conductorului, se alege secțiunea corespunzătoare a
conductorului de fază s f .

ALEGEREA SECȚIUNII NEUTRULUI [2]

Secțiunea neutrului este stabilită pornind de la secțiunea conductorului de fază, cu
respectarea unor reguli, impuse pentru diferite cazuri:
1. secțiunea neutrului este egală cu secțiunea fazei în cazul circuitelor sau coloanelor
monofazate, indiferent de secțiunea acesteia;
2. secțiunea neutrului este egală cu secțiunea conductoarelor de fază ale circuitelor sau
coloanelor trifazate, în cazul în care secțiunea conductoarelor de fază este s f  16mm ;
2

3. secțiunea neutrului este egală cu secțiunea fazelor în cazul circuitelor trifazate care ar
putea fi parcurse de curenți având armonici de rangul 3 și multiplu de 3, cu nivelul cuprins
între 15% și 33% (este cazul circuitelor trifazate care alimentează surse de lumină
tubulare fluorescente, cu descărcări);
4. secțiunea neutrului este egală cu secțiunea fazei în cazul coloanelor electrice care
alimentează tablouri electrice unde, în funcționare normală există un dezechilibru pe cele
trei faze (cazul coloanelor secundare de lumină și prize, tablouri secundare de forță ce
alimentează și receptoare monofazate, tabloul general de lumină și prize etc.);
5. secțiunea neutrului este mai mică decât secțiunea conductoarelor de fază, în cazul
circuitelor sau coloanelor trifazate care au o secțiune a conductorului de fază din cupru
mai mare s f  16mm și a conductorului de fază din aluminiu s f  25mm în cazul
2 2

conductoarelor din aluminiu, iar nivelul armonicelor de rang 3 și multiplu de trei este
mai mic de 15% (a se vedea tabel nr. 2.1) . În acest caz, conductorul de neutru trebuie
protejat contra supracurenților (se va prevedea în mod obligatoriu întreruptor automat
tetrapolar, cu protecție pe neutru.)
6. secțiunea neutrului este mai mare decât secțiunea conductorului de fază, în cazul
circuitelor și coloanelor trifazate acolo unde nivelul armonicelor de rang 3 și multiplu de 3

4
 este mai mare de 33% . Această posibilitate poate să apară în cazul alimentării cu energie
electrică a calculatoarelor, a motoarelor cu turație variabilă etc.

Tabel nr. 2.1

Secțiunea conductoarelor de fază din cupru sau aluminiu Secțiuni minime ale Secțiuni minime ale
în circuite și coloane trifazate, cu armonici de ordinul 3 și neutrului realizat neutrului realizat
multiplu de 3 sub 15% din cupru din aluminiu
25 16 25
35 16 25
50 25 25
70 35 35
95 50 50
120 70 70
150 70 70
185 95 95
240 120 120
300 150 150
400 185 185
>400 50% din secțiunea 50% din secțiunea
conductorului de conductorului de
fază fază

– ALEGEREA SECŢIUNII CONDUCTORULUI DE PROTECŢIE PE [2]

În cazul circuitelor electrice de lumină, conform noului normativ I7 2011, este obligatorie folosirea
conductorului de protecţie. Pentru alegerea secţiunii conductorului de protecţie, dacă conductoarele de
fază şi neutrul sunt din cupru, secţiunea conductorului de protecţie se alege respectând următoarele
reguli, prezentate în tabelul nr. 2.2 .

Tabel nr. 2.2

Secțiunea conductorului de Secțiune minimă corespunzătoare conductorului de
fază protecție, când este realizat din același material ca și
s mm
f 
2
 conductorul de fază

s f  16mm2 sf
16  s f  35mm2 16mm 2
s f  35mm2 Sf
2

B. ALEGEREA TIPUL TUBULUI DE PROTECŢIE ŞI A DIAMETRULUI

ACESTUIA.

În interiorul clădirilor, conductoarele electrice din componența circuitelor electrice sunt

introduse, în tuburi de protecție, având diverse caracteristici tehnice. Aceste caracteristici
tehnice sunt simbolizate cu ajutorul cifrelor în număr de 12, primele patru fiind obligatoriu a
fi marcate pe tubul de protecție. Semnificația celor 12 cifre este prezentată în cele ce urmează:
Prima cifră reprezintă clasa de rezistență a tubului de protecție la compresiune (N):
1. 125 N -rezistență foarte scăzută;
2. 320N- rezistență scăzută;
3. 750N- rezistență medie;
4. 1250N- rezistență ridicată;
5. 4000N- rezistență foarte ridicată.

5
A două cifră reprezintă clasa de rezistența la energia de impact (J) a tubului de protecție:
1. 0,5 J- rezistență foarte scăzută;
2. 1J – rezistență scăzută;
3. 2J – rezistență medie;
4. 6J – rezistență ridicată;
5. 20,4 J- rezistență foarte ridicată.
A treia cifră reprezintă temperatura minimă la care poate fi montat tubul de protecție:
1. +50C;
2. -50C;
3. -150C;
4. -250C;
5. -450C.
A patra cifră reprezintă temperatura maximă la care poate fi montat tubul de protecție:
1. +60C;
2. +90C;
3. +105C;
4. +120C;
5. +150C.
6. +250C.
7. +400C.
A cincea cifră reprezintă rezistența la înconvoiere;
1. tub rigid;
2. tub pliabil;
3. tub pliabil/elastic;
4. tub flexibil.
A șasea cifră reprezintă proprietățile electrice;
0. tub cu proprietăți nedeclarate;
1. cu caracteristici de continuitate electrică;
2. cu caracteristici de izolație electrică;
3. cu caracteristicile atât de continuitate cât și de izolație electrică.
A șaptea cifră reprezintă rezistența la pătrunderea corpurilor solide și praf;
3. protejat contra corpurilor solide cu diametrul d  2,5mm ;
4. protejat contra corpurilor solide cu diametrul d  1mm ;
5. protejat contra prafului;
6. etanțe la praf.

A opta cifră reprezintă rezistența la pătrunderea apei

0. tub cu proprietăți nedeclarate;
1. protejat contra căderilor verticale ale stropilor de apă;
2. protejat împotriva stropilor de apă care cad la un unghi de maxim 15O;
3. protejat împotriva apei pluviale;
4. protejat împotriva apei pulverizate;
5. protejat împotriva jeturilor de apă;
6. protejat împotriva jeturilor puternice de apă;
7. protejat împotriva scufundării temporare.

A noua cifră reprezintă protecția împotriva coroziunii;

1. Protecție interioară și exterioară scăzută;
2. Protecție interioară și exterioară medie;
3. Protecție compozită medie/ridicată (interior clasă 2/exterior clasă 4);
4. Protecție interioară și exterioară ridicată .
A zecea cifră reprezintă rezistența la tracțiune
0. Nedeclarată;
1. Foarte scăzută;

6
 2. Scăzută;
3. Medie;
4. Ridicată;
5. Foarte ridicată.
A unsprezecea cifră reprezintă rezistența la propagarea flăcării
1. Nu propagă flacăra;
2. Propagă facăra.
A douăsprezecea cifră reprezintă rezistența la sarcina suspendată
0. Nedeclarată;
1. Foarte scăzută;
2. Scăzută;
3. Medie;
4. Ridicată;
5. Foarte ridicată.
Marcarea tuburilor de protecție este obligatorie, marcajul conținând cel puțin primele patru
cifre. În cazul tuburilor rigide marcarea se face pe tub, în cazul tuburilor pliante marcarea se
face cu ajutorul etichetelor prevăzute la capetele tuburilor.

Tabel nr. 2.3

Condiții minime privind alegerea tuburilor de protecție
Locul de Mod pozare Rezistența la Rezistența la Rezistența la Rezistența la
montaj compresiune impact temperatura temperatura
minimă maximă
În exteriorul Pozare aparentă 3 3 4 1
clădirilor
În interiorul Pozare aparentă 2 2 2 1
clădirilor Pozare sub pardoseală 2 3 2 1
Ingropat în beton 3 3 2 1
Ingropat Pozat în 2 2 2 1
goluri în
pereți
Îngropat
în zidărie
Pozat în
ghene
sau
canale
Pozate în
plafon
fals
Pozate suspendat în 4 3 3 1
aer

Pentru alegerea tuburilor de protecție, proiectantul trebuie să ia în considerație modul de

pozare al tuburilor de protecție, interior, exterior, ingropat în elementele de construcție,
aparent etc.
În tabelul nr. 2.3 sunt prezentate caracteristicile tubului conform clasificării și marcării făcute
anterior, pe care proiectantul trebuie să le ia în considerație atunci când alege tubul de
protecție.

7
 Diametrele standardizate ale tuburilor de protecție pentru conductoare FY și AFY, în funcție de
numărul de conductoare din tub și de secțiunea conductorului:
Tabel nr. 2.4
Nr. Secțiunea unui Nr. conductoare în Diametru interior Diametru exterior
Crt. conductor (mm2) tub (mm) (mm)
1 2 3 4 5
1 1,5 2 7,8 (8,1) 12
3 9,6 (9,9) 12
4 11 (11,4) 16
5 12,3 (12,8) 16
2 2,5 2 9,6 (9,8) 12
3 11,7 (12) 16
4 13,5 (13,9) 20
5 15,1 (15,5) 20
3 4 2 10,8 (11.3) 16
3 13,2 (13,8) 16
4 15,2 (15,9) 20
5 17 (17,8) 25
4 6 2 12,2 (12,7) 16
3 15 (15,6) 20
4 17,3 (18) 25
5 19,4 (20,1) 25
5 10 2 15,7 (16,4) 20
3 19,2 (20,1) 25
4 22,2 (23,2) 32
5 24,8 (26) 32
6 16 2 19,1 25
3 23,4 32
4 27 32
5 30,2 40
7 25 2 23,7 32
3 29,1 40
4 33,6 40
5 37,6 50
8 35 2 26,7 32
3 32,7 40
4 37,8 50
5 42,2 50
9 50 2 31,3 40
3 38,4 50
4 44,3 50
5 49,6 63
10 70 2 7,8 (8,1) 50
3 9,6 (9,9) 50
4 11 (11,4) 63
5 12,3 (12,8) 63
11 95 2 9,6 (9,8) 50
3 11,7 (12) 63
4 13,5 (13,9) 63
5 75
Tuburile care propagă flacăra trebuie să fie de culoare portocalie și se vor monta numai în
beton. În toate celelalte moduri de pozare, tuburile vor fi alese din categoria celor care nu
propagă incendiul.
Pentru alegerea tubului de protecție, inginerul proiectant trebuie să aleagă nu numai tipul
tubului de protecție dar și diametrul acestuia. Alegerea diametrului tubului se face în funcție
de: tipul conductorului electric, numărul de conductoare din tub, secțiunea cea mai mare din
tub (tabel nr.2.4).

8
ALEGEREA APARATULUI DE PROTECŢIE

După alegerea conductoarelor electrice (tipul conductorului, secțiune), alegerea tubului de

protecție (tip tub de protecție, diametru exterior), este necesară alegerea aparatului de
protecţie contra curenților de defect. Proiectantul, în funcţie de cerinţele beneficiarului privind
costul investiţiei şi/sau costurile întreţinerii, al exploatării, alege și dimensionează aparatele
de protecție cu respectarea prevederilor normativului în vigoare. Avantajele și dezavantajele
utilizării fiecărui aparat de protecție a fost descrisă anterior.
Deși alegerea secțiunii conductorului se face în funcție de curentul maxim admis, I z ,
dimensionarea aparatelor de protecție se va face în funcție de curentul maxim admis corectat

Iz .
Aceste aparate electrice au rolul de a asigura protecția la curenți de defect și declanșează
întrerupând alimentarea cu energie electrică a receptoarelor electrice astfel încât, prin

conductoarele de alimentare cu energie electrică să nu treacă un curent mai mare decât I z ,
curentul maxim admis corectat.
În cazul în care circuitul electric este utilizat în condiții normale de funcționare și nu este

necesar să se calculeze I z dimensionarea aparatelor de protecție se va face în funcție de I z .

A. Alegerea siguranţei fuzibile

În cazul circuitelor de lumină, siguranţa fuzibilă are rolul de a proteja elementele componente
ale circuitului de lumină precum şi receptoarele electrice atât contra contra curenţilor de
scurt circuit cât și contra curenților de suprasarcină.
Gama siguranţelor fuzibile este :
I F → 6A, 10A, 16A, 20A, 25A, 32A, 40A, 50A, 63A, 80A;
Începând cu IF=100A, siguranţele sunt de tipul MRP ( cu mare putere de rupere)
I F → 125A, 250A, ......
I F – curentul fuzibil reprezintă curentul minim pentru care fuzibilul nu se topeşte.
Alegerea siguranţei fuzibile se face respectând condiţiile următoare:
I F  IC ;
I F  k  I z ,
unde k este un coeficient care ia în considerație riscul apariției curentului de suprasarcină în
circuitul de lumină considerat;
- k  1 , în cazul circuitelor de lumină unde nu există riscul apariției unui curent de
suprasarcină (sursele de lumină prevăzute de proiectant nu pot fi înlocuite, în timpul
exploatării, cu surse de lumină de putere mai mare);
- k  0,8 , în cazul circuitelor de lumină unde există riscul apariției unui curent de
suprasarcină (sursele de lumină prevăzute de proiectant nu pot fi înlocuite, în timpul
exploatării, cu surse de lumină de putere mai mare);
În general, atunci când se face dimensionarea aparatelor de protecție, dacă în urma condițiilor
impuse rezultă mai multe trepte ale acestuia care îndeplinesc cerințele impuse simultan, se
alege treapta cea mai mică. În cazul circuitelor de lumină, se recomandă alegerea unui fuzibil
de 10A, astfel încât, pe circuit să existe o mică rezervă de putere pentru legarea unor alte
corpuri de iluminat, pentru eventuale mici extinderi.

B. Alegerea întreruptorului automat sau a întreruptorului automat diferențial

În circuitul de lumină, întreruptorul automat are rolul de a proteja circuitul electric contra
curenţilor de scurt-circuit şi de suprasarcină. Acesta este echipat cu un releu electromagnetic

9
(protejează contra curenţilor de scurt-circuit) şi un releu termic (protejează la curent de
suprasarcină). Întreruptorul automat diferenţial este echipat în plus cu releu diferenţial ce
protejează la şocuri electrice şi la incendiu.
Protecţia diferenţială reprezintă o metodă suplimentară de protecţie contra şocurilor electrice
directe și indirecte, fiind obligatorie conform noului normativ I7 - 2011. Metoda de bază este
legarea carcasei receptorului la conductorul de protecţie.

IA 10A
3FY1.5 /IPEY12

a.

IA 10A
3FY1.5 /IPEY12

b.

IA 10A, 30mA
3FY1.5 /IPEY12

c.

Figura 2.10 Notarea circuitelor de lumină în urma dimensionării elementelor componente ale acestora
Gama întreruptoarelor automate și a întreruptoarelor automate diferenţiale este:

I nD = 6A, 10A, 16A, 20A, 25A, 32A, 40A, 50A, 63A, 80A, 100A, 125A, ...;
Alegerea acestor aparate se face respectând condiţiile următoare:
I nD  I C ;
I nD  I z

10
Unde I nD repezintă curentul nominal al aparatului suportat de acesta în regim de lungă
durată.

In cazul realizării protecţiei cu întreruptor automat diferenţial, se respectă aceleaşi condiţii de

alegere a aparatului.
Pentru întreruptorul automat diferenţial se precizează şi valoarea curentului rezidual I  care
poate fi de 10mA, 30mA, 100mA, 300mA, 500mA, 1A. Pentru circuite de lumină şi priză se
vor utiliza întreruptoarele automate diferențiale având un curent rezidual de I   10mA ,
I   30mA .

În figura figura 2.10 sunt prezentate modurile de notare ale circuitelor de lumină în schemele
monofilare ale tablourilor, după dimensionarea acestora, asfel încât, însușirea documentației
tehnice de către executant să fie ușor de urmărit.

EXEMPLU DE LUCRU 1:

Să se dimensioneze un circuit de lumină monofazat montat îngropat în perete izolat

termic. Circuitul alimentează 10 corpuri de iluminat tip FIRA 03 2 36/840. Protecția la
curenții de defect se poate realiza cu unul din cele trei aparate de protecţie: siguranţă
fuzibilă, întreruptor automat, întreruptor automat diferențial. Conductoarele electrice
ale circuitului sunt montate în condiții standard de funcționare, iar circuitul se află la
distanță de alte circuite electrice.

Rezolvare:
I. Se determină curentul de calcul I C , care parcurge conductoarele electrice în
regim de lungă durată (regim permanent de funcționare).
Pentru aceasta se va aplica relația 2.1.
Puterea electrică instalată Pi a celor 10 corpuri de iluminat alimentate pe circuitul de lumină
se determină în felul următor:
10 FIRA 03 2 36/840 => Pi = [(36W+14W) x 2] x 10 = 1000W
Se cunoaşte :
U f – tensiunea de fază egală cu 230V;
cos  – factorul de putere:
1 - pentru corpuri de iluminat echipate cu surse cu halogen;
0,95 – pentru corpuri de iluminat echipate cu surse fluorescente
Intensitatea curentului de calcul este:
1000[W ]
IC   4,57[ A]
230  0,95
II. Se determină curentul maxim admis al conductorului, I z ;
Deoarece circuitul electric este format din conductoare introduse în tub de protecție pozat în
perete izolat termic, încadrarea acestuia se face în sistem de pozare tip A1 (anexa A 5.6 - I7
2011).
Conductoarele electrice (fază și neutru) au următoarele caracteristici: sunt realizate din
cupru, izolația este din PVC, pozarea în sistem A1, iar temperatura ambiantă este de 30oC.

Având aceste date tehnice, din anexa 5.10, se alege un curent maxim admis imediat superior
valorii curentului de calcul, I z  I c , pentru două conductoare active (încărcate) din cupru, tip
FY, cu izolație din PVC, o temperatură a mediului în care sunt montate conductoarele de
30OC și o temperatură a conductorului de 70OC.

11
 I z 4,57 A → I z  14,5 A ;
Se alege I z  14,5 A .
Deoarece condițiile de funcționare sunt cele standard, nu este nevoie să se calculeze
curentul maxim admis corectat.
III. Se stabilește secțiunea conductorului de fază.
Corespunzător acestui curent maxim admis, se citește din același tabel valoarea
secțiunii conductorului de fază, respectiv s f  1,5mm .
2

IV. Se stabilește secțiunea neutrului.

Deoarece este vorba despre un circuit electric monofazat, se aplică regula 1 de la
subcapitolul „ALEGEREA SECȚIUNII NEUTRULUI”.
În consecință, secțiunea conductorului neutru este egală cu secțiunea conductorului de
fază: s f  sN  1,5mm .
2

V. Se stabilește secțiunea conductorului de protecție.

Deoarece, conductoarele de fază și neutru sunt realizate din același material ca și
conductorul de protecție, secțiunea acestuia este egală cu secțiunea fazei, respectându-
se condițiile din tabelul 2.2.
sPE  s f  1,5mm2

Soluția finală privind conductoarele electrice ale circuitului este:

3FY1,5 - trei conductoare de cupru cu secțiunea de 1,5mm 2 .
VI. Se alege tipul și diametrul tubului de protecție.
Se cunoaște că montajul se face în interiorul clădirii, îngropat în perete izolat termic,
deci este necesar să se aleagă un tub de protecție având marcajul minim 2221 (a se
vedea tabelul 2.3).
Din tabelul 2.4, pentru trei conductoare din cupru în tub (F, N, PE) având o secțiune
de 1,5mm 2 , se stabilește diametrul exterior al tubului de protecție ca fiind
De  12mm .
Pentru circuitul de lumină (F, N, PE) din exemplul considerat, cu trei conductoare
3FY1,5 se alege tubul cu marcaj 2221, cu diametru de 12mm.
În practică, se folosesc, în general, tuburi tip IPEY, PEL, COPEX din PVC, COPEX
metalic, etc.
Soluția aleasă: tub IPEY12 având marcajul 2221, fără propagarea flăcării.

VII. Se alege aparatul de protecție

A. Alegerea siguranței fuzibile

Dacă se dorește utilizarea siguranței fuzibile ca aparat de protecție contra curenților de
defect, se aplică condițiile explicate anterior:

I C  4,57 A ;
I F  I C  4,57 A .
I F  k  I z  k  I z  1 14,5 A

Luând în considerație treptele standardizate ale siguranțelor fuzibile și condițiile de mi

sus, I F poate fi: 6A, 10A. Se optează, în general, pentru un aparat de protecţie de

12
10A, deoarece, în timp, mai pot fi făcute anumite îmbunătăţiri ale sistemului de
iluminat şi este bine să existe o mică rezervă de putere pe circuit.

Soluția aleasă: siguranță fuzibilă de 10A.

B. Alegerea întreruptorului automat sau a întreruptorului automat

diferenţial.

În cazul în care se dorește realizarea protecției contra curenților de defect cu

întreruptor automat sau întreruptor automat diferențial (nu cu siguranță fuzibilă), se va
dimensiona acest aparat de protecție, ca în exemplu următor:
I nD  I C ;
I nD  I z  I z .
Deoarece
I C  4,57 A ,
I nD  4,57 A ;
I nD  14,5 A .
Respectând condiţiile anterioare, rezultă că întreruptorul automat poate avea un
curent nominal de 6A sau de 10A. Din motive explicate anterior, se alege un
întreruptor automat de 10A.
Pentru a alege un întreruptor automat diferențial se precizează în plus și valoarea
curentului rezidual I  care poate fi de 30mA (figura 2.10).

13
II.2.4 CALCULUL CIRCUITELOR DE PRIZĂ

Dimensionarea unui circuit de priză se face în mod asemănător dimensionării unui circuit de
lumină, cu următoarele deosebiri:
1. puterea instalată a unui circuit de priză este de 2000W, indiferent de numărul locurilor
de priză alimentate prin intermediul acelui circuit (un circuit de prize poate alimenta mai
multe receptoare electrice uzuale (televizoare, frigidere, aspiratoare etc.) a căror putere
absorbită din reţeaua electrică, însumată, să nu depăşească 2000W. Această putere electrică a
circuitului de prize uzuale este impusă de normativul în vigoare.

3 3'
1 / 2 sau 1' 1 / 2 sau 1'

a) b)

3"
1 / 2 sau 1'

c)

Figura 2.11 Circuite electrice de prize:

Circuit de priză a) protejat cu siguranţă fuzibilă, b) protejat cu întreruptor automat, c) protejat
cu întreruptor automat diferenţial
1 – conductor de fază, neutru, conductor de protecţie în tub de protecţie 2 sau 1 - cablu
electric; 3 – siguranţă fuzibilă, 3 - întreruptor automat sau 3 - întreruptor automat
diferenţial.

Un circuit de prize poate alimenta, de asemenea, un singur receptor electric specificat pe

plan și în schemele monofilare ale tabloului (ex: maşina de spălat vase sau maşina de spălat
rufe, cuptor electric etc.), caz în care circuitul respectiv va alimenta numai acel receptor
electric, puterea acestuia fiind de 2000W-3000W. În acest caz, circuitul electric se
dimensionează luând în considerare puterea acelui receptorului electric;
2. în cazul receptoarelor electrice alimentate din rețeaua electrică prin
intermediul prizelor se consideră un factor de putere cos   0.8 ;
3. secțiunea minimă a conductorului de fază este s f  2,5mm .
2

EXEMPLU DE LUCRU 2:

Să se dimensioneze un circuit de priză monofazat montat aparent pe perete. Circuitul

alimentează 8 locuri de priză, puterea instalată a acestuia fiind de 2000W. Protecția la
curenții de defect se poate realiza cu unul din cele trei aparate de protecţie: siguranţă
fuzibilă, întreruptor automat sau întreruptor automat diferențial. Circuitul se

14
realizează în cablu tip CYY –F, cu izolație din PVC, temperatura mediului ambiental
este de 35OC și este amplasat la distanță de alte circuite electrice.

Rezolvare:
I. Se determină curentul de calcul I C , care parcurge conductoarele electrice
în regim de lungă durată (regim permanent de funcționare).
Pentru aceasta se va aplica relația 2.1.
Puterea electrică instalată pe circuitul de prize este Pi = 2000W
Se cunoaşte :
U f – tensiunea de fază egală cu 230V;
cos   0,8 – factorul de putere:
2000[W ]
IC   10,86[ A]
230  0,8
II. Se determină curentul maxim admis al conductorului, I z , I z ;
Deoarece circuitul electric este format din cablu pozat aparent pe perete, încadrarea
acestuia se face în sistem de pozare tip C (anexa A 5.6 - I7 2011).
Cablul cu conductoarele electrice din cupru are următoarele caracteristici: temperatura
conductorului de 70OC, izolația este din PVC, pozarea în sistem C, iar temperatura ambiantă
este de 35oC.
Având aceste date tehnice, din anexa 5.10, se alege un curent maxim admis imediat
superior valorii curentului de calcul, I z  I c , pentru cablu cu izolație din PVC, cu două
conductoare active (încărcate) din cupru, în condiții standard, la o temperatură a mediului de
30OC, pentru o secțiune minimă admisă a conductorului de fază, s f  2,5mm .
2

I z 10,86 A → I z  27 A ;

Se alege I z  27 A . Deoarece cablul este amplasat la o temperatură de 35OC, diferită de

temperatura ambiantă de referință, se face o corecție a acestui curent maxim admis cu factorul
K1 . Cunoscând că temperatura de montaj este de 35OC și că izolația este din PVC, din anexa
5.18 din I7-2011, se determină factorul de corecție corespunzător K1  0,94 .
Circuitul de priză nu se găsește în apropierea altor circuite, deci nu trebuie să se facă corecția
în funcție de factorul K 2 .
Pentru determinarea curentului maxim admis corectat se aplică relația de calcul:
I z  I z  K1  K2 , [ A]
Adică
I z  27  0,94 1  25,38 A
Curentul maxim admis corectat I z  25,38 A se va utiliza pentru dimensionarea aparatelor de
protecție contra curenților de defect.

III. Se stabilește secțiunea conductorului de fază.

Anterior, din condiția de rezistență mecanică a conductorului electric, s-a impus o
secțiune a conductorului de fază s f  2,5mm .
2

IV. Se stabilește secțiunea neutrului.

Deoarece este vorba despre un circuit electric monofazat, se aplică regula 1 de la
subcapitolul „ALEGEREA SECȚIUNII NEUTRULUI”.

15
În consecință, secțiunea conductorului neutru este egală cu secțiunea conductorului de
fază: s f  sN  2,5mm .
2

V. Se stabilește secțiunea conductorului de protecție.

Deoarece, conductoarele de fază și neutru sunt realizate din același material ca și
conductorul de protecție, secțiunea acestuia este egală cu secțiunea fazei, respectându-
se condițiile din tabelul 2.2.
sPE  s f  2,5mm2

Soluția finală privind conductoarele electrice ale circuitului este:

CYY  F 3x 2,5 - cablu cu întârziere la propagarea flăcării, cu trei conductoare de
cupru cu secțiunea de 2,5mm2 .

VI. Se alege tipul și diametrul tubului de protecție.

Cablu tip CYY-F se montează aparent pe perete, nefiind nevoie să fie protejat prin
tub de protecție.

VIII. Se alege aparatul de protecție

A. Alegerea siguranței fuzibile

Dacă se dorește utilizarea siguranței fuzibile ca aparat de protecție contra curenților de
defect, se aplică condițiile explicate anterior:

I C  10,86 A ;
I F  I C  10,86 A .
I F  k  I z  0,8  25,38 A  20,34 A .
Luând în considerație treptele standardizate ale siguranțelor fuzibile și condițiile de
mai sus, I F poate fi: 16A, 20A. Se optează, în general, pentru un aparat de protecţie
de 16A, considerând cea mai mică treaptă a aparatului de protecție care îndeplinește
condițiile de mai sus.

Soluția aleasă: siguranță fuzibilă de 16A.

B. Alegerea întreruptorului automat sau a întreruptorului automat

diferenţial.

În cazul în care se dorește realizarea protecției contra curenților de defect cu

întreruptor automat sau întreruptor automat diferențial (nu cu siguranță fuzibilă), se va
dimensiona acest aparat de protecție, punând conițiile:
I nD  I C ;
I nD  I z , condiții ce trebuie îndeplinite simultan.
Cunoscând I C  10,86 A ,
Se obține:
I nD  10,86 A .
I nD  25,38 A

16
Respectând condiţiile anterioare, rezultă că întreruptorul automat ales are un curent
nominal de 16A, 20A, 25A. Se alege valoarea cea mai mică a lui I nD  16 A .
În cazul întreruptorului automat diferenţial, trebuie precizat, în plus, curentul rezidual
care poate fi de 10mA (de exemplu, în cazul unui circuit de priză care alimentează o
cadă cu hidromasaj) sau de 30mA (cazul unui circuit de prize care alimentează
calculatoare).

IA 16A IA 16A
CYY-F 3x2.5
CYY-F 3x2.5

a) b)

IA 16A, 30mA
CYY-F 3x2.5

c)

Figura 2.12 Notarea circuitelor de priză în urma dimensionării elementelor

componente ale acestora

17