EVADARE

În liniștea serii, la capăt de lume,

Când frigul se lasă, iar soarele-apune,

Când vântul adie, și iarba foșnește,

La mijloc de codru, o umbră plutește.

Cuprinsă de zbucium, o pantă coboară,

Se-mpiedică-n tufe, durerea-o doboară,

Si merge-nainte, cu mâinile-n sânge,

Dar nici nu le simte, căci inima-i plânge.

Si tinde să meargă, dar mai că nu poate,

Si tinde să strige, dar limba-i se zbate,

Iar sângele curge, încet, în șiroaie,

Și iarba se-astupă, c-o roșie ploaie.

Si iată, deodată, revine puterea,

Iar sufletul, gol, nu simte durerea

Iar frunzele cântă, o piesă divină…

La capăt de codru, se vede-o lumină…

Autor : Țîrdea Mihail

Profesor Coordonator : Carmen Cupaș

Instituția : Colegiul „Henri Coanda”

Județul : Bacău