17.11.

2017

Cand si cum spunem „NU” copilului?!

 Nu ceda in fata copilului!

 Rolul restrictiilor si al regulilor impuse de parinti
 Pedeapsa – cand copilul nu accepta limitele trasate de parinti
 Procesul de elaborare a regulilor in familie
 Autoritatea parintelui nu inseamna frica, ci respect!
 Tonul cu care isi refuza in mod corect un parinte autoritar copilul
 Cand spunem „NU” copilului?!
 Ce simte parintele cand il refuza pe copil
 Cum ii spunem „NU” copilului?

Majoritatea oamenilor, inca de dinainte de a deveni ei insasi parinti, ajung sa fie

foarte constienti de faptul ca, in mare parte, viitorul unui copil depinde, in primul
rand, de educatia pe care o primeste, de „cei sapte ani de acasa”. Bazele unei
educatii corespunzatoare se pun inca de la varste timpurii, cand copilul e maleabil
si deschis la a asimila orice noua povata venita din partea formatorilor sai, cu
precadere parintii, cei ce il pregatesc pe micut pentru intrarea lui in „lumea buna”,
societatea in care traim, cea careia ii va reveni sarcina de a aprecia calitatea muncii
depuse de parinti in acest sens.

Nu ceda in fata copilului, oricat de fierbinti i-ar fi rugamintile!

Mici santajisti emotionali, cei mici stiu ce manevre sa faca si cum e mai favorabil
pentru ei a se purta pentru a isi sensibiliza parintii, totul din dorinta de a le fi
rugamintile nu doar ascultate, dar si duse la indeplinire de indata. Cand vine vorba
de copil (al sau, dar nu neaparat), orice adult se inmoaie, se lasa induplecat de
fetisoara mica si draguta care il face sa fie mai receptiv la cerintele pe care copilul i
le aduce la cunostinta.

In mod evident, exista un set de nevoi de baza de care copilul nu poate fi privat,
indiferent de comportamentul sau, adecvat sau nu. Aceste necesitati sunt deja bine
cunoscute de parinti, cei ce realizeaza care le este rolul in viata micutului lor, cel

1
care nu se poate descurca de unul singur in procesul de formare personala pe care
tocmai l-a inceput. Pe langa asigurarea acestora, parintii se vad constransi de
situatie sa dezvolte si anumite atitudini care ii dor cel mai adesea. Este vorba de
limitele si restrictiile pe care cei doi parinti trebuie sa i le impuna copilului, pentru
ca acesta sa nu ajunga un razgaiat si un neobrazat ce nu ar mai putea fi, astfel,
controlat.

Rolul restrictiilor si al regulilor impuse de parinti

Sunt cazuri in care cei mici, in inconstienta lor, deschisi fiind la nou, dornici de a
si-l explica pe cat pot ei intelege, nu realizeaza ca se expun la tot felul de pericole.
Din cauza varstei si a experientei putine pe care au reusit sa o acumuleze, nu
inteleg semnificatia pericolului sau a obiectelor/situatiilor ce ii pot determina sa se
raneasca fara sa vrea.
Aici intervine „Nu e voie!”, acea voce care rasuna in urechile copilului, automat
declansandu-se un instinct de retragere, caci el stie prea bine ca, atunci cand
parintle rosteste acele vorbe, inseamna ca el face ceva ce ii e interzis.

Pedeapsa – cand copilul nu accepta limitele trasate de parinti

Cu siguranta ca au existat momente in care, parinte fiind, ati fost in totalitate
ignorat de copil, acesta nesocotind sfaturile pe care i le-ati acordat. Desi v-ati
ingrijit sa il instruiti, sa il preveniti si sa il faceti sa inteleaga cu adevarat
eventualele consecinte ale purtarii lui necorespunzatoare, el tot a facut doar ce si
cum a vrut, in pofida amenintarilor dumneavoastra. Sfidandu-va, copilul a reusit sa
treaca cu o mare naturalete de „Nu”-ul acela raspicat pe care l-ati cam spus
degeaba, doar pentru propriile urechi, caci cele ale micutului oricum nu va bagau
in seama.

In cazul in care nu va regasiti in modelul descris anterior, sunteti fericitul parinte

ce are o relatie de comunicare eficienta cu pruncul sau, respect reciproc vizibil,
premisa de la care a pornit intelegerea dumneavoastra cu cel mic in urma careia el
a ajuns sa priceapa care e locul si rolul fiecarei persoane din familie, inclusiv a
animalelor de companie care va infrumuseteaza existenta, caci si ele pot reprezenta
factori de risc pentru copil daca el le deranjeaza sau le raneste, bietele
necuvantatoare aparandu-se in mod agresiv, care v-ar putea rani copilul. ("Noi
metode de a imbunatati comunicarea dintre tine si copiii tai").

2
Copilul dumneavoastra nu va asculta? Va ignora sfaturile si va sfideaza ori de cate
ori are ocazia? Vi se pare ca a ajuns de nestapanit? Nu il puteti controla? Nu mai
reusiti a va intelege cu el? Vi se pare ca nu puteti comunica eficient?

Daca ati raspuns pozitiv la macar una dintre aceste intrebari, inseamna ca relatia
dumneavoastra cu copilul este una mult prea permisiva, deoarece, pana in prezent,
ca autoritate in familie, nu ati avut suficienta grija pentru a va consolida cu
adevarat in fata copilului rolul de parinte si autoritatea care vine odata cu
dobandirea acestui statut.

Un climat familial favorabil unei dezvoltari calitative a copilului depinde in primul

rand de securitatea si de armonia din familie, mediul in care copilul incepe a se
cunoaste pe sine si pe cei din jur. Siguranta pe care in primul rand parintii sunt
datori a i-o oferi copilului ii confera acestuia acea stare de bine care-l ajuta copil sa
faca si sa cunoasca lucruri noi, avand impresia ca, indiferent de rezultat, parintii
vor fi intotdeauna plasa lui de siguranta, acele brate in care se va putea intoarce
orice lucru rau ar fi facut, chiar fara a fi judecat prea aspru pentru purtarea sa.

Procesul de elaborare a regulilor in familie

A iti iubi copilul nu inseamna doar a ii face toate mofturile, a te conforma
dorintelor lui. Daca tot e vorba de sentimentele pe care e normal sa le nutresti vis-
a-vis de propriul copil, atunci trebuie avuta in discutie si protectia lui, de cele mai
multe ori chiar de el insusi. Aici intervin limitele si regulile pe care parintii, inainte
de a le comunica si a le discuta cu copilul, trebuie sa le gandeasca indelung inainte
de a le elabora, tocmai pentru a eficientiza cat mai bine acest proces de controlare
sanatoasa a copilului si a activitatilor pe care el le intreprinde in sau in afara
familiei.

Aceasta autoritate parentala are rolul de a ghida, de a il orienta pe copil in vederea

diferentierii intre ce este permis si ce nu, intre ceea ce e bine si ce e mai putin bine,
valentele raului conturandu-se cu ocazia explicarii de catre parinti copilului de ce
este nevoie a se trasa anumite reguli. Pe langa ele, trebuie sa se mentioneze si
consecintele incalcarii lor, precum si pedepsele la care parintii vor recurge. Rolul
punitiv, sanctionator al autoritatii parintesti, desi adesea e resimtit de catre cel mic
ca fiind abuziv, nu lasa haosul sa se intaleze in sanul familiei, fiecare membru in
parte cunoscandu-si astfel pozitia si indatoririle la care toti trebuie sa conlucreze
pentru a se simti bine in mediul in care isi petrec cel mai mult timp din viata lor.
3
 Autoritatea parintelui nu inseamna frica, ci respect!
Autoritatea pe care parintele o manifesta in legatura cu copilul sau presupune
disciplinarea si responsabilizarea acestuia, dar nu e de mirare ca in mintea copilului
apare teama/ frica si nicidecum respectul, asa cum ar fi dorit parintele. De aceea,
trebuie avut mare grija de modul in care ii explicam copilului acest intreg sistem de
reguli si sanctiuni, caci nu vrem sa il indepartam de noi sau sa ii cream impresia ca
ii suntem dusmani.

Plin de impulsuri, care mai de care mai spontane, cu adrenalina pompandu-i in

vene, copilul nu are capacitatea de a rationa, de a analiza toate aspectele riscurilor
la care se supune atunci cand, in nesabuinta-i copilareasca, alege sa faca ce ii trece
lui prin cap, in pofida a ceea ce stie ca parintii pretind de la el. Astfel, copilul
devine confuz; nu stie ce sa aleaga: sa faca ce simte si ce vrea el sau sa asculte de
parinti? Deoarece, in mintea lui, el este intotdeauna cel care are dreptate, mai mult
ca sigur ca se va condamna singur la a trai unele suferinte: fie ca e mustrat de
parinti, fie ca a ales sa ii asculte pe acestia si, in consecinta, nu a putut face ce era
pe placul sau.

Tonul cu care isi refuza in mod corect un parinte autoritar copilul

Acel "Nu" pe care i-l servesti copilului atunci cand te afli in dezacord cu alegerile
pe care el le face poate sa ii taie elanul sau sa il inhibe. Rolul autoritatii nu este
acela de a ingradi gandirea copilului. Alaturi de restrictionare, parintele trebuie sa
ii explice de ce a optat la aceasta lipsa de permisivitate, caci altfel se ajunge la
„comunistul” „Pentru ca asa am zis eu si eu stiu mai bine ca tine! Tu esti mai mic
si trebuie sa faci cum zici eu atata timp cat stai in casa mea si mananci la masa
mea!” Astfel, acel "Nu!" trebuie urmat intotdeauna de un "pentru ca" explicativ.

Tonul prietenesc prin care se transmite un „Ar fi mai bine / Ar fi de preferat sa..”
de catre parinte copilului ii face primului munca mai usoara. Copilul nu se va mai
opune din start la tot ceea ce parintele ii comunica, in primul rand pentru ca
datorita tonalitatii adultului, copilul va fi capabil sa inteleaga ca nu i se doreste
raul, ca nu e vorba de o impunere fortata si irationala, ci ca toate demersurile
acestea parintesti au loc in vederea asigurarii unui cadru optim pentru educarea lui
ca om.

4
Fermitatea de care parintele da dovada atunci cand se impune in fata proprului
copil nu trebuie prost inteleasa. A nu se confunda autoritatea parinteasc cu abuzul,
fizic ori psihic. Copilul nu trebuie agresat, nici macar verbal, ci el trebuie educat
pentru a constientiza!

Prin schimbul de replici dintre cei doi, copilul intelege ca, in relatia lor, parintele
este un model de urmat, astfel ca el e cel mai in masura in a da sfaturi, putand
preconiza cum urmeaza sa se intample lucrurile in viata copilului tau tocmai pentru
ca el deja le-a trait. Reusind a patrunde toate aceste subintelesuri, copilul pricepe
faptul ca trebuie sa isi asculte parintele, sa nu iasa din cuvantul sau. Situatia
diametral opusa ne aduce in prim plan un copil razgaiat, rasfatat, care e o adevarata
provocare pentru parintii sai, cei care nu mai reusesc sa il stapaneasca, cel mic
deseori reactionand violent, agresiv, atunci cand poruncile nu ii sunt ascultate si
aduse la indeplinire.

Cand spunem „NU” copilului?!

Parintii ar trebui sa ii serveasca aceasta negatie argumentata copilului in oricare din
situatiile de mai jos, atunci cand acesta:
 este agresiv fara vreun motiv anume, aparent doar din dorinta de a capta
atentie, a smulge niste promisiuni de la parinti.
 are impresia ca, pentru simplul fapt ca exista, totul i se cuvine numai lui, el
neavand nici o indatorire, doar drepturi, astfel ca toti ceilalti membri ai
familiei trebuie sa isi canalizeze fortele si resursele (nu doar cele materiale)
pentru a ii canta lui in struna.
 da din maini si din picioare, dupa ce, in prealabil, s-a trantit pe jos, uneori
chiar avand un public considerabil, in spatii aglomerate sau chiar direct in
strada.
 strica obiecte (personale sau ale altora) din cauza ca este furios ca a fost
refuzat de catre parinte, ocazie cu care agita spiritele si ii nelinisteste pe toti
cei din jur, care se tem sa nu izbucneasca vreun scandal in familie sau sa nu
se apuce si ceilalti copii sa faca acelasi lucru.
 uita care ii e locul si da dovada de proasta crestere prin faptul ca se proclama
singur sef, dand ordine in stanga si in dreapta, fara a tine cont ca unele
persoane ar fi mult mai in etate decat el, astfel ca al sau comportament nu ar
denota decat un grad de civilizare scazut si profunda lipsa de respect.
 se preface si pozeaza drept victima in rolul de neputincios, doar pentru a
avea la dispozitia lui o persoana pe post de servitor, desi chiar si el este
5
 constient de faptul ca poate si singur, fara a fi nevoie a mai deranja si pe
altcineva sa ii indeplinasca sarcinile care oricum erau de datoria lui de a fi
finalizate.
 trimite alte persoane (celalalt parinte sau fratii mai mici) in locul sau sa
discute cu dumneavoastra, pentru ca stie ca daca ar veni el, nu ar avea castig
de cauza.

Ce simte parintele cand il refuza pe copil

Poate ca inca nu aveti deplina incredere in rationamentele pe care dumneavoastra
sau partenerul de viata le faceti in legatura cu autoritatea pe care o manifestati in
legatura cu educarea copilului. Din acest motiv, deseori, aveti mustrari de
constiinta pentru ca i-ati refuzat copilului anumite solicitari, avand ulterioara
impresie ca poate ar fi fost mai bine sa dati totusi curs dorintelor lui, ca doar este
copilul dumnoavoastra, cel pe care il iubiti si vreti sa-l stiti fericit.

Sunt un parinte bun? Oare nu am fost prea dur/a cu cel mic? Ce va zice sotul/sotia
cand va afla de hotararea pe care am luat-o ? Dar copilul? Oare ma mai iubeste la
fel de mult ca inainte? Daca ma transform in dusmanul lui si nu va mai vrea sa
discute cu mine? Ce ar zice lumea daca ne-ar vedea certandu-ne in halul asta?

Acestea sunt cateva dintre intrebarile care va framanta atunci cand sunteti nesigur/a
cu decizia pe care ati luat-o. Fie ca va temeti ca ati putea fi judecat/a de restul lumii
sau ca veti pierde dragostea copilului, ori ca ati fost prea categoric/a desi nu se
impunea, nu trebuie sa va demoralizati. Odata luata o hotarare, trebuie sa va tineti
cu dintii de ea, nu sa dati inapoi, caci, astfel, copilul ar sti sa va santajeze pe viitor
de fiecare data, avand deja convingerea intarita de comportamentul dumneavoastra
cum ca veti ceda in cele din urma.

Cum ii spunem „NU” copilului?

Tonul ferm este vital in transmiterea unui astfel de mesaj catre copil. Vazand ca nu
ezitati, el va sti ca nu e de gluma, ca lucrurile tocmai au devenit serioase si ca
trebuie sa se conformeze solicitarii dumneavoastra Degeaba ii spuneti de zece ori
pe tonuri diferite sa faca sau sa nu faca ceva, caci el va astepta pana data viitoare,
gen „Imediat, inca 5 minute”.

Copilul nu este rugat, ci i se spune direct, ferm, subliniindu-se sa faca ceea ce i se

solicita de catre parinte, in caz contrar doar taraganandu-se treaba, astfel ca
6
autoritatea parintelui in fata copilului va fi puternic stirbita, devenind aproape
inexistenta.

Priviti-l in ochi atunci cand ii spuneti sa adopte un anumit comportament si aveti

grija ca el sa va sustine cu privirea atunci cand o faceti. Nu asteptati sa vina din
propria lui initiativa spre indeplinirea poruncii, ci determinati-l sa finalizeze prin
faptul ca va apropiati de el, eventual facand impreuna ceea ce initial
dumneavoastra i-ati cerut initial.

Aveti taria ca, indiferent de circumstante, sa respectati regulamentul si sanctiunile

pe care le-ati stabilit de la inceput si pe care i le-ati comunicat si copilului. Daca
dumneavoastra nu sunteti capabil/a sa va respectati limitele pe care le-ati creat, de
ce aveti impresia ca cel mic o va face? Necreand un precedent in nesocotirea
regulilor, nu-i acordati copilului posibilitatea sa conteste pedepsele aplicate.

Inainte de a trece la penalizari, asigurati-va ca s-a inteles ceea ce pretindeti de la

copil. Nu e suficient ca i s-a transmis prin viu grai, astfel ca e necesar a-i chiar
arata fizic copilului ce ar trebui sa faca pentru a evita aplicarea pedepselor. Mai
apoi, dupa ce dumneavoastra personal i-ati aratat, indemnati-l pe el sa repete de
unul singur, sa faca de cate ori este necesar pana sa inteleaga, felicitandu-l la final
pentru reusita lui.

Nu va lasati manipulat de induiosarile la care copilul recurge. Chiar daca zice ca nu

poate, ca e prea mic, ca nu se descurca de unul sigur, convingeti-va de asta si
lasati-l sa se straduiasca putin, sa dea dovada ca el chiar are intia de a va satisface
pretentiile, dar ca intr-adevar este peste puterile lui sa faca asta.

Munca in echipa dintre cei doi parinti este de asemenea esentiala. Degeaba unul
dintre parinti respecta planul impreuna stabilit, daca celalalt e mai permisiv si il tot
incalca. Copilul va profita de ocazia ivita si isi va face un aliat din parintele ce s-a
dovedit mai usor de manipulat. Asa cum parintii au indatoriri egale fata de copil,
tot asa trebuie impuse si regulile si aplicate sanctiunile. Nu il amenintati pe copil ca
il parati celuilalt parinte, caci astfel copilul va constientiza faptul ca sotul/sotia nu
cunoaste problema si ar fugi la el/ea pentru a apuca sa il/o roage sa il ierte si
eventual sa chiar denatureze realitatea inainte ca dumneavoastra sa apucati sa
discutati cu partenerul de viata.

7
In alta ordine de idei, este important sa nu uitati ca respectul se cladeste si se
castiga in timp, prin incercari repetate din partea amandurora, atat a parintilor, cat
si a copiilor. Adultii sunt datori a incepe discutiile de mediere dintre ei si copiii lor,
insa nu trebuie sa fie prea delasatori, caci fiul sau fiica lor ar sti cum sa fructifice in
favoarea sa aceasta oportunitate, parintele sfarsind prin a fi ignorat sau luat in
deradere. Pentru siguranta copilului dumneavoastra, este ok din cand in cand sa
uitati de sentimentalisme si de faptul ca lacrimile unui copil pot impresiona
profund, dar nu faceti abuz de autoritatea pe care ati dobandit-o odata cu statutul de
parinte. Educati, nu controlati copilul ! Educatia se face fara presiune, fara
agresiune sau violenta, in vreme ce atitudinile specifice comandantilor militari sunt
de o aplicabilitate stricta in regim cazon, trebuind sa ramana acolo, nu aduse in
casa, in familie, in procesul de dezvoltare al copilului!

Sursa: http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1817#ixzz5AAwQuQuY

Sursa: http://www.7p.ro/default.aspx?PageID=1816#ixzz5AAwGBfqz