MANEVRAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

UNIT 1

Definitia navei

• Navă - pentru toate ambarcaţiunile capabile de a pluti pe apa si care sunt mai mari decât
o barca cu vasle;

• Ambarcatiune - un termen marinareasc aplicat in special pentru navele mici, uneori mai
sofisticate din punct de vedere structural sau al propulsiei;

• Barca - o ambarcaţiune mică deschisă propulsata cu ajutorul ramelor, velelor sau a unui tip
de motor: barca de pescuit, barca cu vasle, barca de salvare;

• Vapor - este un agregat pentru navigatia maritima proiectat pentru a desfăşura diferite
activităţi pentru asigurarea navigaţiei si pentru transport maritim.

Tipuri de nave (1)

Din punct de vedere al zonei de navigaţie:

Navele maritime sunt nave mari şi foarte mari, construite special pentru a fi capabile să navige pe mări
şi oceane.

Navele fluviale (de ape interioare) sunt nave mai mici, construite special pentru navigaţia pe fluvii, râuri,
lacuri, canale.

Tipuri de nave (2)

Din punct de vedere al deplasării prin apă:

• Nave care navigă la suprafaţa apei

• Nave care navigă sub suprafaţa apei

• Nave care navigă deasupra apei: pe aripi portante, pe perna de aer

Tipuri de nave (3)

Din punct de vedere al propulsiei:

Nave propulsate

– Grupa navelor propulsate destinate efectuării transportului de mărfuri;

– Grupa navelor propulsate destinate efectuării transportului fluvial si maritim portuar;

– Grupa navelor pasagere;

– Grupa navelor propulsate cu destinaţie specială;

 – Grupa navelor tehnice;

– Grupa navelor serviciu;

Nave nepropulsate

– Grupa navelor nepropulsate de transport: şlepurile, barjele;

– Grupa navelor nepropulsate destinate pasagerilor şi personalului: pontoane de acostare,

pontoane dormitor;

– Grupa navelor nepropulsate tehnice: drăgi, şalande, macarale plutitoare, tancuri de

bunkeraj.

Nave de transport marfuri

• cargouri: transportă mărfuri generale (în saci, butoaie, cutii, pachete, etc)

• mineraliere şi vrachiere: nave care transportă mărfuri de masă, minereu, cărbuni, fosfaţi, etc;

• tancuri: nave cisternă care transportă mărfuri lichide, de regulă produse petroliere, gaze
lichefiate, ulei, etc;

• nave port-container: destinate transportului de mărfuri ambalate în containere;

• nave roll-on/roll-off; (Ro-Ro), sunt nave speciale pentru transportul autovehiculelor;

• nave port barje: incarca barje, pe care le descarcă în avanport sau la gura unor fluvii de unde
barjele îşi continuă drumul remorcate sau împinse până la destinaţie;

• nave frigorifice: nave destinate transportului produselor alimentare.

Nave pasagere

• pacheboturi: nave de dimensiuni mari folosite pentru transportul pasagerilor pe distanţe mari;

• hidrobuze: nave de dimensiuni mici, destinate transportului de pasageri pe distanţe scurte;

• nave mixte: destinate transportului de mărfuri şi pasageri;

• nave cu pernă de aer: nava care se deplasează pe o pernă de aer creată între fundul navei şi
suprafaţa apei;

• nave cu aripi portante: nave de pasageri de dimensiuni relativ mici al căror corp se ridică din apă
datorită unor aripi dispuse în partea inferioară a navei, care au profil hidrodinamic şi o astfel de
orientare încât la deplasarea navei aceasta se ridică din apă;

• feriboturile: nave speciale destinate transportului de garnituri de trenuri şi pasageri sau

automobile şi pasageri.

Nave de pescuit

• supertraulere: nave care pescuiesc şi prelucrează peştele cu o mare capacitate;

 • traulere: nave care pescuiesc cu traul remorcat şi prelucrează peştele la bord;

• sainere: nave mici care pescuiesc cu traul lateral sau cu plase tip pungă;

• toniere: nave mici şi cu viteză mare, dotate cu echipamente speciale de pescuit ton;

• gillnetters: nave dotate cu plase de pescuit ce se ridica pe un tambur; naviga în derivă;

• colectoare frigorifice: nave speciale care colectează peştele congelat de la traulere şi îl

transportă la bazele de la uscat

Nave cu destinaţie specială

• nave şcoală; sunt nave destinate activitatii de practica a cadetilor

• nave hidrografice şi de cercetare; sunt nave folosite pentru a explora căile navigabile,
supravegherii topografiei fundului marii si oceanelor, localizarii resurselor naturale precum si
observarii vietii marine.

• nave spărgător de gheaţă; sunt navele care servesc la mentinerea navigatiei pe timp
de iarnă prin orientarea altor nave prin blocurile de gheata

• nave far; sunt nave mici vopsite in rosu, echipate cu dispozitiv de semnalizare luminoasa si radio
si sunt ancorate in locurile periculoase pentru navigatie

Nave tehnice şi mijloace plutitoare

• drăgile: nave de construcţie specială dotate cu instalaţii de săpat sub apă şi de scoatere a
materialului dragat;

• şalandele: nave destinate depozitării materialului dragat şi transportului acestuia în locuri

speciale;

• docurile plutitoare: instalaţii plutitoare cu ajutorul cărora se pot ridica navele în vederea
efectuării operaţiunilor de întreţinere şi reparaţii la opera vie;

• macarale plutitoare: sunt platforme ce susţin o macara de mare putere. Sunt destinate
manevrării greutăţilor în bazinele portuare sau pe ape interioare;

• platforme de foraj marin: platforme plutitoare dotate cu instalaţii speciale pentru forarea la
mare adâncime;

• remotely operated underwater vehicles, ROV: sunt sisteme utilizate in principal in industria off
shore, operate de la distanta conectate prin cablu cu un sistem TMS (tether management
system)

Nave de serviciu

• remorchere; pilotine; tancuri de bunkeraj; nave de stins incendiu; nave spital; şalupe pentru
diverse servicii portuare; nave cablier;

Tipuri de nave (4)

Din punct de vedere al propulsorului:

• Nave cu zbaturi Nave cu elice Nave cu elice tip azimuth Nave cu sistem de propulsie Voith-
Schneider Nave cu vele Nave cu jet de apa

UNIT2

1. Plane de referinta (slide 3)

2. Linii de referinta (slide 4)

3. Sisteme de sectiuni (slide 13)

Nava

DEFINITIE:

Nava este o construcţie specială destinată transportului pe apă, în condiţii de plutire şi

nescufundabilitate.

În construirea unui asemenea corp etanş care să poată transporta şi să se poată deplasa pe o direcţie
dorită, trebuie să se ţină seama de anumite linii şi plane de referinţă care, după cum arată şi numele lor,
direcţionează dimensiunile caracteristice acestuia.

Plane de referinta

Planele de referinţă sunt elementele teoretice ale navei faţă de care se măsoară dimensiunile
caracteristice acesteia:

1.Planul diametral, este planul longitudinal de simetrie al navei care o împarte în două părţi numite
borduri.

Linii de referinta

Aceste borduri, ţinând cont de direcţia de deplasare a navei, observatorul fiind orientat cu faţa spre
sensul de deplasare, sunt numite bordul de Tribord cel din dreapta (Td) şi bordul Babord cel din stânga
(Bd).
Intersecţia planului diametral cu planul orizontal, care trece prin centrul de greutate al navei se numeşte
axa longitudinală a navei, mai simplu axa navei.

Plan de referinta

2. Planul de plutire este planul orizontal definit de suprafaţa apei calme pe care pluteşte nava.

Linii de referinta

Planul de plutire împarte nava in două părţi: - partea emersă (deasupra apei), numita opera moartă; -
partea imersă (sub apă), numită opera vie sau carena navei.

Linia de plutire este intersecţia suprafeţei carenei cu planul de plutire. După fiecare încărcare sau
descărcare a navei există diferite plane şi linii de plutire, cea maximă fiind la situaţia de plină încărcare.

Plan de referinta

3. Planul cuplului maestru este secţiunea transversală cu lăţimea maximă a corpului navei obţinută prin
intersecţia cu un plan perpendicular pe linia de bază.

Linii de referinta

Partea din faţa planului cuplu maestru se numeşte prova, cea din spate se numeşte pupa.

Linia de bază (linia fundului) este dreapta care tangentează chila la partea sa superioară.

Sisteme de sectiuni

Aceste trei plane constituie principalele plane de proiecţie cu ajutorul cărora se poate prezenta
forma geometrică a suprafeţei exterioare a corpului navei. Prin intersecţia suprafeţei corpului navei cu
planele paralele cu cele trei plane de proiecţie se obţin trei sisteme de secţiuni:

Secţiuni longitudinale sunt curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu plane paralele cu planul
diametral.
Plane si linii de referinta (8)

Secţiuni transversale sau cupluri sunt curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu plane paralele
cu planul secţiunii maestre.

Secţiuni orizontale sunt curbele obţinute prin intersecţia corpului navei cu plane paralele cu planul de
plutire, acestea numindu-se şi linii de plutire.

UNIT3

1. Lungimea/latimea navei (slide 2)

2. Inaltimea/pescajul navei (slide 5)

3. Marca de bord liber (slide 7)

Lungimea navei

Dimensiunile caracteristice sunt elementele geometrice liniare ale corpului navei, măsurate în metri, cu
nava pe carenă dreapta.

Dimensiunile care definesc geometria navei sunt:

Lungimea maximă (Lmax) este distanţa orizontală între punctele extreme ale navei, excluzând părţile
proeminente nestructurale de la extremităţile navei;

Dimensiunile navei

Lungimea intre perpendiculare (Lpp) este distanţa orizontală între perpendiculara prova, la intersecţia
planului de plutire cu marginea interioară a etravei şi perpendiculara pupa (în majoritatea cazurilor
perpendiculara pupa se confundă cu axul cârmei);

Lungimea la linia de plutire (L) este o dimensiune importantă deoarece lungimea la linia de plutire
reprezintă un factor cheie în problemele de viteză, rezistenţă şi frecare.

Latimea navei

Lăţimea maximă (Bmax) este distanţa orizontală măsurată între punctele extreme ale corpului navei în
secţiunea maestră, neţinând seama de părţile proeminente ale navei;
Lăţimea de calcul (B) este distanţa măsurată pe orizontală în planul cuplului maestru la nivelul liniei de
plină încărcare;

Inaltimea navei

Înălţimea de construcţie (H) este distanţa măsurată pe verticală în secţiunea maestră de la faţa
superioara a chilei până la intersecţia suprafeţei inferioara a liniei punţii principale;

Dimensiunile navei

Înălţimea bordului liber (F) este distanta măsurată pe verticală, la jumătatea lungimii dintre
perpendiculare, între linia punţii principale şi linia de plutire: F = H – T, unde T reprezintă pescajul.

Nivelul liniei de plutire de plină încărcare variază în funcţie de zona în care se afla nava şi anotimp.
Aceste linii pentru diferite zone geografice şi anotimpuri sunt materializate pe marca de bord liber.

Marca de bord liber

• Nivelul acestei linii variaza în functie de anotimp si zona în care se afla nava.

• Liniile de plutire de plina încarcare sunt materializate de marca de bord liber (marca lui Plimsoll)
înscrisa la mijlocul navei pe partile laterale.

Dimensiunile navei

Pescajul navei (T) este distanta măsurată pe verticală de la linia de bază la linia de plutire: pescaj pupa
(Tpp), pescaj prova (Tpv) şi pescaj mediu (Tm).

Relaţia dintre pescaje este dată de formula Tm = (Tpv + Tpp)/2.

Când pescajul prova este mai mare decât pescajul pupa se spune că nava este aprovată, iar când
pescajul pupa este mai mare decât pescajul prova, nava este apupată.

UNIT4

1. Deplasamentul navei (slide 2)

2. Exprimarea deplasamentului (slide 4)

3. Tonajul navei (slide 6)

Deplasamentul navei

DEFINITIE:
Greutatea volumului de apă dezlocuit de navă se numeşte deplasament.

Tot prin deplasament se mai înţelege şi greutatea navei, deoarece o nava pluteşte atunci când greutatea
ei este egală cu sau mai mica decat, greutatea apei dezlocuite de carena ei.

În mod obişnuit greutatea navei se poate obţine prin însumarea tuturor greutăţilor de la bord, care
constă din greutatea corpului, a instalaţiilor, a rezervelor de combustibil, apa, echipaj şi încărcătura utilă.

Deadweight

Deplasamentul se exprima in tone metrice de 1000 Kg;

unele tari folosesc tona engleza de 1016 Kg

D = γ · V, unde:

- γ – greutatea specifica a apei de mare

- V – volumul carenei

Exprimarea deplasamentului

Deplasamentul navei se modifica în funcţie de situaţia de încărcare şi apar diferite moduri de exprimare
a deplasamentului:

a) deplasamentul navei goale (Do), care reprezintă greutatea navei goale fără combustibil, apa,
provizii, echipaj şi marfa. Aceasta este o mărime constantă calculată de către şantierul constructor şi
apare înscrisa în documentaţia navei;

b) deplasamentul de plină încărcare (D1), reprezintă greutatea navei încărcate până la linia de plutire
de plină încărcare, conţinând deplasamentul navei goale, combustibili, apa, echipaj, provizii şi marfa;

Caracteristici de volum si greutate

c) deplasamentul maxim (Dmax) este deplasamentul corespunzător încărcării navei până la nivelul
ultimei punţii continue (puntea principală). În cazul continuării încărcării după aceasta situaţie, nava va
avea o flotabilitate negativă şi se va scufunda.

Pe lângă acest deplasament mai există şi valoarea încărcăturii utile maxime. Aceasta este egală cu
capacitatea de încărcare şi cuprinde marfa, pasageri şi bagaje.

Tonajul navelor (Tonnage)

• Tonajul masoara spatiile inchise ale navei.

• Unitatea de masura pentru tonaj este tona registru (register ton) care corespunde unui numar
de 100 picioare cubice sau 2.83 m³.

Se disting:

- Tonajul brut (gross tonnage) care reprezinta volumul tuturor spatiilor inchise de la bordul unei
nave;
 - Tonajul net (net tonnage) care reprezinta volumul spatiilor inchise de la bord, destinat
transportului de marfuri.

UNIT5

1. Calitati nautice (slide 2)

2. Calitati evolutive (slide 7)

Calitati nautice

Însuşirile navei, specifice plutirii pe apă, determinate de legătura acesteia cu factorii din mediul
înconjurător se numesc calităţi nautice.

Aceste calităţi cuprind:

1. flotabilitatea,

2. stabilitatea,

3. nescufundabilitatea şi

4. soliditatea.

Calitati nautice

1.Flotabilitatea este proprietatea navei de a pluti la un anumit pescaj, determinat de cantitatea de

marfă existentă la bord.

Fiecare navă este construită în aşa fel încât greutatea navei încărcate să fie mai mică decât
deplasamentul ei maxim. Astfel, de la ultima linie de plutire şi până la ultima punte etanşă, principală,
mai rămâne un volum din corpul navei care se numeşte rezerva de flotabilitate.

Aceasta este direct proporţională cu bordul liber şi este destinată asigurării plutirii navei în cazul
inundării unor compartimente.

2.Stabilitatea este capacitatea navei de a reveni la poziţia iniţială de echilibru dupa ce a fost inclinata de
vant, valuri sau conditii de incarcare.

Nava se poate înclina intr-un bord sau altul sub influenta forţei valurilor, vânturilor sau forţei centrifuge
în timpul giraţiei. Înclinarea ei în jurul axei longitudinale se numeşte înclinare transversală sau bandare,
mişcarea oscilatorie care apare numindu-se ruliu.

Stabilitatea transversală este proprietatea navei de a reveni din poziţia bandată la poziţia iniţială, iar
dacă nava rămâne înclinată se foloseşte termenul de nava canarisită.

Înclinarea în jurul axei transversale se numeşte înclinare longitudinală sau diferenţă de asieta şi mişcarea
oscilatorie care apare se numeşte tangaj.

Şi în acest caz există o proprietate a navei de a reveni la asieta dreaptă, numită stabilitate longitudinală.
3.Nescufundabilitatea este capacitatea navei de a pluti şi de a-şi menţine stabilitatea când unul sau mai
multe din compartimentele ei au fost inundate ca urmare a unor avarii.

4.Soliditatea este capacitatea navei de a nu se deforma şi de a-şi păstra etanşeitatea atunci când asupra
ei acţionează forţe exterioare.

Calitati evolutive

Calităţile evolutive vin să completeze caracteristicile navei prin:

1. viteză,

2. inerţie,

3. giraţie şi

4. stabilitate de drum.

Aceste calităţi permit navei să se deplaseze pe mare în direcţia şi cu viteza dorită.

1. Viteza reprezintă distanţa parcursă în unitatea de timp. La nave aceasta este exprimată în noduri
(Nd), care arată milele parcurse de nava intr-o oră.

Toata [Inainte] Jumatate Incet Foarte incet Stop Foarte incet [inapoi] Incet Jumatate Toata [inapoi]

Viteza exprimata în funcţie de rotaţiile motorului şi a consumului de combustibil:

a) Viteza economică este viteza care o atinge nava, cu motorul functionand cu un consum minim
de combustibil.

b) Viteza maximă este viteza care poate fi dezvoltata folosindu-se motoarele la capacitate
maximă.

c) Viteza minimă este viteza la care inca mai este posibilă guvernarea navei.

d) Toată viteza, conform telegrafului, este viteza atinsă cu motoarele funcţionând la parametrii
normali.

2.Inerţia reprezintă capacitatea navei de a-şi continua deplasarea prin apă după schimbarea regimului
de mers al navei prin stopare sau mers înapoi. Caracteristicile inerţiei sunt distanţa parcursă şi timpul în
care s-a parcurs această distantă.

Acestea se pot determina în situaţia în care

ştim momentul stopării maşinilor şi momentul

opririi definitive a navei şi dacă avem

momentul schimbării direcţiei de mers,

urmând să determinam distanta şi timpul

necesar opririi din acel moment.

Giraţia navei este capacitatea acesteia de a-şi modifica direcţia de deplasare sub acţiunea cârmei, elicei
sau sub acţiunea combinată a acestora.

Mişcarea rezultată este o mişcare giratorie descrisă de centrul de greutate al navei care îşi schimbă
direcţia de deplasare când este acţionată cârma şi până la încetarea acţionării cârmei.

Elementele curbei de giraţie sunt:

a) diametrul tactic este distanţa măsurată

între drumul iniţial şi axul longitudinal

al navei după întoarcerea cu 1800;

b) avans este distanta parcursa pana la

schimbarea directiei cu 900;

c) unghiul de derivă al navei este

unghiul format de direcţia axului

longitudinal al navei cu tangenta la

curba de giraţie în centrul de greutate al navei;

d) abaterea laterala este distanta pana la care nava devine perpendiculara pe linia prova-pupa de la
începutul mişcării de giratie.

Calitati evolutive – stabilitatea de drum

Stabilitatea de drum este proprietatea navei de a-şi menţine direcţia de deplasare atunci când cârma
este în axul longitudinal al navei.

Această calitate este opusă giraţiei navei deoarece o navă cu stabilitate bună de drum, girează mai greu
şi invers.

Gireaza bine/ Gireaza greu

Stabilitate de drum nesatisfacatoare Foarte buna stabilitate de drum

Calitati evolutive – stabilitatea de drum

Astfel, dacă nava cu cârma în axul longitudinal al navei tinde să vină:

• cu prova în vânt, se spune că este ardentă,

• cu pupa în vânt, se numeşte navă moale.

Dacă apare o abatere a navei de la drum prin salturi bruşte, poziţia cârmei neavând importanţă, avem
de a face cu o navă ambardee.
UNIT7

1. Osatura navei (slide 3)

2. Invelisul exterior (slide 15)

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE

Corpul navei numit şi coca navei, este construit în aşa fel încât să asigure etanşeitatea navei,
rezistenţă la acţiunea forţelor naturii şi să asigure spaţiile necesare mărfii, instalaţiilor, combustibililor,
personalului de deservire.

Dpdv al elementelor de constructie corpul se împarte în două părţi mari,

- osatura şi

- învelişul exterior.

OSATURA NAVEI

Osatura cuprinde totalitatea elementelor longitudinale şi transversale care alcătuiesc

structura de rezistentă a navei. După dispunerea faţă de principalele plane de referinţă, osatura se
împarte în:

- osatura longitudinală şi

- osatura transversală.
Osatura longitudinală

Osatura longitudinala este compusă din piese de rezistenţă care sunt dispuse
longitudinal pe navă. Principalele piese care compun osatura longitudinală sunt: chila, etrava, etamboul,
contrachila, carlingele laterale, curenţii de punte şi de bordaj.

1 Chila este piesa de rezistenţă principală a oricărei nave şi este situată în plan diametral, pe
fundul ei, întinzându-se pe toată lungimea ei.

Chilele, în funcţie de forma şi construcţie, pot fi de mai multe tipuri:

a) chila tunel, confecţionată din oţel laminat de profil dreptunghiular sau pătrat, fiind gol în interior;

b) chila plată, confecţionată dintr-o filă de tablă groasă, fiind unul din tipurile cele mai folosite la nave;

c) chila masivă, confecţionată din oţel masiv, laminat, având profil dreptunghiular;

Osatura longitudinală

• Etrava este piesa de rezistenţă a extremităţii prova, fiind de fapt prelungirea chilei până la
îmbinarea cu puntea principală pe teugă.

• Etamboul este piesa de rezistenţă de la extremitatea pupa, constituind prelungirea chilei până la
îmbinarea cu puntea principală pe dunetă.

2 Contrachila, numită şi carlinga centrală este dublura chilei pe toată lungimea ei, în scopul
întăririi rezistenţei fundului navei.

3 Carlingele laterale sunt elemente de rezistenţă paralele cu carlinga centrală şi sunt dispuse pe
fundul navei simetric faţă de axul ei. Carlingele formează o reţea de rezistenţă a fundului navei
împreună cu varangele pe care le leagă între ele.

4 Curenţii de bordaj numiţi şi stringheri, sunt elemente de întărire longitudinale, dispuse de-a
lungul bordurilor. Aceştia au acelaşi rol ca şi carlingele laterale, legând coastele între ele. Stringherul
care leagă capetele superioare ale coastelor şi se afla la o cotă mai înaltă decât puntea se numeşte
muradă.

5 Curenţii de punte, ca elemente de rezistenţă longitudinală susţin şi întăresc punţile, leagă

traversele între ele formând o reţea de rezistenţă a punţii.

Osatura transversala
6 Coastele, numite şi crevace, sunt elemente de rezistenţă transversale fixate la intervale egale
numite distanţe intercostale.

Două coaste conţinute de acelaşi plan transversal, într-un bord şi altul, formează un cuplu. Coastele
aceluiaşi cuplu sunt identice ca formă, simetrice ca aşezare faţă de planul diametral al navei, ele
determinând prin forma lor curbată, forma finală a navei (a corpului navei).

Urmărind aşezarea lor de la prova la pupa, vom avea cupluri de forme ascuţite, numite coaste stelate
(forma de V), la prova. Coastele care formează partea mediană a navei au forma de U, iar spre pupa
formele devin mai rotunjite şi se numesc coaste deviate.

Coastele se compun din trei părţi principale în funcţie de îmbinarea cu alte elemente:

a) capătul inferior este extremitatea de îmbinare cu chila

b) genunchiul coastei este porţiunea curbata în zona care delimitează fundul navei de bordaj

c) capătul superior este extremitatea care se află la îmbinarea bordajului cu puntea.

7 Varangele sunt elemente de rezistenţă transversale care îmbină capetele inferioare ale
coastelor, având rolul de întărire a legăturii chilă – coastă – carlingă şi de a da rezistenţă mai mare
fundului navei.

8 Traversele sunt elemente de rezistenţă ce unesc capetele superioare ale coastelor ce formează
un cuplu.

Curenţii de punte (5) împreuna cu traversele (8) formează reţeaua de rezistenţă pe care se sprijină
puntea.

ÎNVELIŞUL EXTERIOR AL NAVEI

Reţeaua de rezistenţă longitudinală şi transversală care alcătuieşte osatura navei este acoperită cu un
înveliş exterior, formând astfel corpul etanş al navei.

Fiecare rând de lemn sau tablă care formează învelişul exterior se numeşte filă. Locul de îmbinare al
filelor (din tabla) se numeşte cusătură.

Învelişul exterior al navei se compune din bordaj şi punte, acestea concurând la etanşeitatea navei.
Bordajul navei este constituit din învelişul părţilor inferioare şi laterale ale corpului, care începe de la
chilă spre tribord şi babord, continuându-se până la extremitatea superioară a coastelor, la îmbinarea cu
puntea.

1. filele galbordului - randul de file din partea inferioara, de o parte si de alta a chilei.

2. gurna - filele din zona de curbura a coastelor.

3. file de fund - filele care invelesc fundul navei intre filele galbordului si gurna.

4. file de bordaj - filele care invelesc partea verticala a corpului navei.

5. file de centura - filele din apropierea partii superioare a navei.

Marginea superioara a filelor de centura se numeste parapet.

Pe partea exterioară a bordajului se montează câte o fâşie de oţel, care are rolul de a reduce
amplitudinea ruliului şi de a-i mări perioada. Aceste fâşii de tablă de oţel se numesc chile de ruliu, si
sunt dispuse în planul longitudinal al navei.

Puntea navei acoperă în întregime corpul navei de la prova la pupa şi asigură etanşeitatea navei.

Puntea este compusă de regulă din file de tablă de oţel denumite file de punte.

Fila care face legătura între puntea principală şi bordaj, imediat în apropierea bordajului se numeşte
fila lăcrimară şi este mai groasă decât celelalte file de punte.

UNIT8

1. Puntile navei (slide 3)

2. Suprastructurile navei (slide 16)

PUNTILE NAVEI
 • Punţile navei pot fi continue sau întrerupte, împărţind în plan orizontal spaţiul din interiorul
navei.

PUNTI CONTINUE ALE NAVEI

1. Puntea principală este prima punte etanşă continua care se desfăşoară de la prova la pupa.

2. Coverta este puntea expusa la exterior. În multe cazuri coverta şi puntea principala se confunda.

3. Punte inferioara situata deasupra magaziilor (alta decat puntea principala, daca exista).

4. Punte intermediara este spaţiul de stocare dintre magaziile de marfa şi puntea principală, de
multe ori retractabila.

5. Paiolul este puntea inferioară care închide sub ea spaţiul denumit dublu fund.

Suprastructurile navei

Suprastructurile sunt părţi ale navelor situate deasupra punţii principale. Acestea pot fi amplasate pe
navă la prova, la mijloc sau la pupa.

Suprastructurile etanse ridicate la extremitatile prova şi pupa ale unei nave se numesc teuga şi respectiv
duneta.

Castelul este o suprastructura situata pe puntea superioara a navei.

Amplasarea castelului
1) castelul central, la centrul navei, poate avea mai multe punţi, aici sunt amplasate majoritatea
cabinelor de locuit, saloanele, staţia radio, instalaţia bărcilor de salvare, iar la nivelul cel mai înalt se
găseşte comanda de navigaţie;

2) castelul pupa, cuprinde toate încăperile de locuit, sub el fiind dispus compartimentul maşini. La
acest tip de nave restul corpului este folosit pentru magazii de marfă sau tancuri. Navele moderne tind
către o singură suprastructură dispusă la pupa sau la prova ;

3) castelul prova.

UNIT9

1. Compartimentarea navei (slide 2)

2. Compartimentele navei (slide 3)

COMPARTIMENTAREA NAVEI

Compartimentarea navei are rolul de a realiza

– nescufundabilitatea navei,

– împarte nava în încăperi cu destinaţii diferite şi,

– limitează extinderea incendiilor.

Cu ajutorul pereţilor transversali etanşi s-au obţinut mai multe compartimente etanşe, care la navă au
denumiri specifice:

a) pic prova sau forepeak - compartimentul dispus la prova, între etrava şi primul perete etanş
transversal, este folosit ca magazie şi reprezinta practic un compartiment de coliziune;

b) picul pupa sau afterpeak - corespondentul de la pupa, este folosit ca tanc de apă;

c) magazii de marfă - compartimente etanşe destinate incarcaturii, pot fi diferite ca număr şi

dimensiune, în funcţie de capacitatea navei;

d) compartimentul maşini - unde sunt dispuse motoarele auxiliare, motorul principal şi celelalte
instalaţii aferente;

e) coferdamuri - compartimente etanşe realizate între pereţii transversali dubli, care despart magaziile de
marfa şi compartimentul maşini de tancurile de combustibil. Acestea sunt de regulă fără instalaţii, sunt
înguste şi au doar rolul de izolare.

f) tancurile de combustibil - sunt de fapt compartimente etanşe delimitate de bordaje, pereţi

transversali si punţi;

Pe lângă tancurile de combustibil mai există la bord tancuri de ulei, lubrefianţi şi tancuri de apă.
UNIT10

1. Deschideri in punte (slide 2)

2. Deschideri in bordaj (slide 6)

DESCHIDERI ÎN PUNTE

• Gurile de magazie - deschideri în punte de formă dreptunghiulară şi dimensiuni mari, permit

încărcarea mărfurilor (guri de hambar). Ele sunt prevăzute cu capace amplasate pe o ramă înaltă
ce nu permite intrarea apei in magazii.

1) capace cu deschidere pe orizontală

2) capace cu deschidere pe verticală

3) sistemul rotativ de deschidere

• Tambuchi - deschidere adiacenta gurilor de magazie menita să permită accesul în magaziile de

marfă. Ele au aspectul unui puţ cu o scară în interior. Tambuchiurile trebuie să permită accesul
unei singure persoane şi trebuie să se închidă etanş cu un capac metalic, aplicat pe o rama înaltă
de circa 30 cm deasupra punţii.

• Spiraiurile - destinate iluminatului şi aerisitului compartimentului maşini. Ele se află amplasate

pe o punte superioară având o ramă de circa 50 cm; sunt prevăzute cu capace etanşe cu sticlă.
 • Gurile de ventilaţie - destinte magaziilor de marfa; au aspect de ciupercă ce nu permite intrarea
apei.

• Gura de vizitare - este o deschidere, de obicei cu un capac, prin care o persoană poate intra intr-
o santina, cazan, scurgere, sau structură similară.

DESCHIDERI ÎN BORDAJ

Deschiderile în bordaj care se împart în două categorii,

– deschideri în opera moartă şi

– deschideri în opera vie.

• Sabordurile sunt deschideri in coca navei deasupra liniei de plutire care permit apei sa se scurga
de pe punte.

• Porturile de încărcare sunt deschideri in bordajul navelor, destinate incarcarii marfurilor.

• Orificiile de scurgere sunt deschideri în bordaj destinate evacuării apelor sanitare şi a apelor de
răcire de la motoare.

• Hublourile, sunt deschideri in bordaj sau suprastructuri, prevăzute cu sisteme de închidere

etanşe, folosite pentru iluminarea naturală şi aerisirea compartimentelor interioare.

• Usi - toate caile de acces din suprastructurile închise trebuie să fie prevăzute cu usi din oţel
prevazute cu garnituri etanse.

• Urechile sunt deschideri în parapet pentru dirijarea parâmelor.

Deschiderile în opera vie le constituie sorburile, prizele de apă, etambreul cârmei şi deschiderile
practicate pentru instalarea aparatelor de navigaţie.

• Sorburile sunt deschideri destinate incarcarii tancurilor cu apa de mare, necesara răcirii
motoarelor, instalaţiei de stins incendiul, instalaţiei sanitare şi balastării.

• Prizele de apa sunt folosite la inundarea anumitor compartimente sau la debalastarea

tancurilor.

• Etambreul cârmei este o deschidere circulara prin care trece axul cârmei şi este prevăzut cu un
dispozitiv de etanşare numit presotupă.