Curs 20

5.4.2. Contactor static de c.c. cu circuit de stingere de tip L.C.

iC
R1 C L R2
+
EA|t=0 _C L
D1 T1 T2 D2

b)
a)
IM=Imax

I1
c)
ωt
ωt1 ωt2

UT1

uT0
t
ud 0 -du/dT foarte mare
d)
UR1
ud0
t
EA - UT0

a) schema contactorului în care R1 este consumatorul;

b) circuitul de stingere;
c) forma de variaţie a curentului prin circuitul oscilant şi a curentului prin
circuitul de sarcină.
d) Tensiunea de pe tiristorul principal şi pe consumator.
Se amorsează tiristorul principal T1, rezistenţa de sarcină fiind alimentată un
anumit timp. Condensatorul de stingere se încarcă prin R2 şi L cu polaritatea din figură.
Când se doreşte deconectarea sarcinii de la sursă se amorsează tiristorul auxiliar T2,
condensatorul se descarcă remanent prin L şi cele 2 tiristoare. Curentul de descărcare al
condensatorului este de sens opus curentului prin T1, tiristorul T1rămânând în conducţie
până când curentul remanent egalează curentul de sarcină. Energia rămasă în circuitul
oscilant după momentul ω0t1 când curenţii sunt egali, determină deschiderea diodei D1 şi
stabilirea curentului pe traseul L, D 2, D1. Căderea de tensiune pe D 1 în stare de
conducţie va favoriza blocarea tiristorului T1 prin polarizare inversă. Curentul prin T1
se anulează iar dioda se blochează, curentul rezonant devenind din nou egal cu I1.
Elementele L şi C trebuie astfel dimensionate încât timpul cât tiristorul este polarizat
invers să fie mai mare dacât timpul de revenire al acestuia. In urma intrării în conducţie
a lui T2, condensatorul îşi schimbă polaritatea tensiunii fiind astfel pregătit pentru
blocarea lui T2 în momentul amorsării lui T1.
 Pentru calculul timpului de polarizare inversă a tiristorului T1 precum şi a
valorilor L şi C necesare în circuitul de stingere se presupune că pentru tiristor Rd = 0 ;
Ri = ∞ (ideale) iar circuitul de stingere va conţine numai o inductivitate şi o capacitate
conform figurii b).
1
Considerând pulsaţia de rezonanţă a acestui circuit ω 0 = se poate scrie :
LC
di di 1
uc = L ; uc = E A ⋅ cos ω 0 t ⇒ = E A ⋅ cos ω 0 t
dt dt L
E
⇒ i (t ) = A ⋅ sin ω 0 t + A
ω0 L
Constanta A rezultă din condiţia ca i(0) = 0
EA EA 1 EA
⇒i= ⋅ sin ω 0 t = ⋅ sin t= ⋅ sin ω 0 t
ω0 L 1 LC LC
L
LC
C
⇒ i (t ) = E A ⋅ sin ω 0 t
L

C 1 I L
La t = t1 => i = I1 => I1 = E A ⋅ sinω0t1 ⇒ t1 = ⋅ arcsin 1 ⋅
L ω0 EA C

1  I 
La t = t2 => i = I1 => t 2 =
π
− t1 =  π − arcsin 1 ⋅ L 
 EA C 
ω0 ω0 

Dioda polarizează invers tiristorul în intervalul de timp t2 – t1 :

1  I L 
t i = t 2 − t1 =  π − 2 arcsin 1 ⋅ .
ω0  EA C 
Dimensionarea inductivităţii şi a capacităţii :
IM 1  I1 L 
Notăm 1. = K; 2 o.t i = π − 2 arcsin ⋅
I1 ω 0  EA C 
C
IM = EA . Ecuaţiile 1 şi 2 constituie un sistem de ecuaţii :
L
   
   
ti ⋅ E A  1  t i ⋅ R1  1 
L=   =  
K ⋅ I1 K
 π − 2 arcsin I 1 ⋅ L   π − 2 arcsin I 1 ⋅ L 
 C   C 
 EA  EA
   
K ⋅ ti ⋅ I1  1
 K ⋅t 
1

C=  = i  .
EA  1 R1  1 
 π − 2 arcsin   π − 2 arcsin 
 K  K

Valorile inductivităţii şi condensatorului trebuie alese astfel încât să polarizeze

timpul de polarizare inversă pentru orice exemplar din tipul respectiv de tirisoare.
În expresia lui L şi C apare raportul K, ca raport între amplitudinea curentului de
descărcare rezonant (IM) şi curentul prin sarcină (I1). K trebuie ales astfel încât curentul
de descărcare rezonant să nu depăşească curentul de vârf repetitiv al tiristoarelor.
Alegerea elementelor L şi C se face pe baza unor diagrame ce rezultă din relaţiile :
 
 
L 1 1 
1) =
R1t i K  1
 π − 2 arcsin 
 K
LC 1
2) = (2) = (1) * (3).
t i2  1
2

π − 2 arcsin 
 K
R1C 1
3) =K .
tI  1
 π − 2 arcsin 
 K
10 3
10 2 Cunoscând valoarea rezistenţei R1, a rezistenţei de
sarcină şi ti necesar pentru tiristor se observă că
10 1 pe măsură ce raportul K creşte, graficul capacităţii
10 0 prezintă un minim, după care creşte din nou.
10 -1 Graficul inductivităţii scade iar produsul LC
10 -2 rămâne constant de la un moment dat.
10 -3
Alegerea elementelor L şi C trebuie să se facă
astfel încât să nu rezulte diferenţe mari de gabarit şi cost, dar trebuie păstrat un
raport corespunzător K. pentru valori uzuale K = 3 ÷ 7.
Dezavantajul constă în faptul că în momentul blocării lui T1 există o viteză foarte
mare de variaţie a tensiunii anod – catod ceea ce poate duce la distrugerea tiristorului
prin efect du/dt.
O variaţie care permite creşterea timpului de variaţie du/dt este cea prezentată în
schema următoare :

+EA
D1 D2
L1
u T1

u T0 -sinus
EA t
T1 T2
C1
+ -
ti
R1 R2

Se amorsează T1, R1 este alimentată şi condensatorul se încarcă prin L T1 şi R2 cu

polaritatea din figură. Stingerea lui T1 se face prin amorsarea lui T2. tensiunea de pe
condensator va polariza invers T1 iar condensatorul se va descărca rezonant prin L, T1 şi
T2. Din cauza lui D1, descărcarea durează o semiperioadă, condensatorul rămânând
încărcat cu polaritatea opusă. În acest caz tensiunea anod – catod a lui T1 în momentul
polarizării inverse, urmează o lege sinusoidală şi deci viteza de variaţie a tensiunii anod
– catod este mult mai mică decât în cazul anterior. Semiperioada descărcării rezonante
trebuie să asigure un timp ti suficient de mare.
 5.6. Întrerupător static rapid cu protecţie la scurtcircuit.

K2 R6
K D RS
C

K1 T3
R1 T2 R5
T1
E

ATR
R2
50%
R0 D1 R4

C1 DT R3

b)

EA

D RS
K2 R4
EA
─ + C

K1
T1 R1 R2 T2

K D1 DZ

R0 R3

a)

a) Întrerupător static rapid cu protecţie la scurtcircuit.

T1 – tiristor principal; T2 – tiristor de stingere; R0 – traductor de curent ce permite
supravegherea curentului prin sarcină ; K, K1, K2 – întrerupătoare. K1 şi K2 lucrează
compementar.
Se închide K şi K 1, tiristorul T1 intrând în conducţie, sarcina fiind alimentată. Cât
timp curentul nu depăşeşte o anumită limităşi T1 conduce, T2 este neamorsat. Dacă
curentul prin RS creşte căderea de tensiune pe rezistenţa R0 creşte depăşind tensiunea
V D18 + VDZ5 + V GKT2 deci tiristorul T2 intră în conducţie. Condensatorul încărcat prin R1
T1 şi R0 polarizează invers tiristorul T1, după care se descarcă şi se reîncarcă cu
polaritatea opusă. Dacă ti > trevT1 tiristorul T1 se blochează.
 După ce întrerupătorul a acţionat la depăşirea curentului maxim şi cauza nu a fost
înlăturată, reamorsarea lui T1 nu este permisă. Dacă T1 s-ar reamorsa pe scurtcircuitul
existent, el ar intra în conducţie, T2 s-ar bloca iar tensiunea tensiunea pe condensator nu
mai poate servi la stingere. Pentru a evita această situaţie K1 se conectează în anodul lui
T2 unde tensiunea este mică dacă T2 conduce.
b) Întrerupător static ultrarapid cu protecţie la scurtcircuit (fig. a).
Întrerupătorul utilizează o diodă tunel a cărei caracteristică este prezentată în
figura c. IIp
B
Ip
A
I1

IV
u
U1 Up UV U2
Uv ≈ 0.2 V ; Ip = m · 100µA.
Regimul normal este pe prima porţiune.
Stabilitatea cu temperatura a Up şi Ip este foarte bună U2 ≈ SU1.
Funcţionare : RS este consumatorul care trebuie protejat. Traductorul de curent
este o rezistenţă R0 pusă în serie cu tiristorul principal.
Datorită stabilităţii foarte bune a curentului de vârf respectiv a tensiunii de vârf cu
temperatura, dioda tunel permite o sesizare a curentului la care trebuie să aclanşeze
întrerupătorul practic independent de temperatură. Si în acest caz, întrerupătoarele K 1 şi
K 2 au funcţii complementare adică atunci când unul este închis celălalt este deschis
obligatoriu.
În regim normal de funcţionare curentul de sarcină se stabileşte prin RS şi R0 iar o
fracţiune din acest curent se stabileşte prin R2, auotransformator şi dioda tunel. Cu
ajutorul rezistenţei R2 se fixează punctul de funcţionare al diodei tunel în punctul A de
pe caracteristică.
La apariţia unui scurtcircuit creşte căderea de tensiune de pe traductorul de curent
şi punctul de funcţionare se deplasează din A în B unde căderea de tensiune pe diodă e
de circa 5 ori mai mare decât cea corespunzătoare punctului A.
Acest salt de tensiune induce în secundarul autotransformatorului o tensiune
suficient de mare pentru aducerea în conducţie a lui T2. Aceasta determină intrarea în
conducţie a lui T3 iar tensiunea de la bornele condensatorului C cu polaritatea din figură
va determina polarizarea inversă a tiristorului principal.
Prezenţa tiristorului T2 este necesară numai dacă întâmplător se foloseşte pentru
întreruperea curenţilor mari. În acest caz tiristorul T2 trebuie să fie de curent mare, el
necesitând pentru comandă o putere importantă.
Această putere nu poate fi asigurată de diode tunel deci este necesar un tiristor
suplimentar T2 pentru formarea impulsurilor pe poartă.
Cu ajutorul diodei tunel şi a unor tiristoare rapide un astfel de întrerupător poate
realiza un timp de conectare sau deconectare de ordinul a 20 – 30 µs.