Comunicarea și relația dinte medici

Prin intermediul comunicării este realizat un proces complex, prin care informațiile sunt transmise,
recepționate, stocate, prelucrate și utilizate între două sau mai multe entități. Comunicarea este, din
acest motiv, una din caracteristicile societății umane în evoluția ei istorică, privită atât din punct de
vedere individual, cât și global [24]. Comunicarea este caracterizată de elemente specifice în orice
domeniu, așa încât și în medicină se poate pune în evidență un tip caracteristic de comunicare.
Specificitatea comunicării în medicină este determinată de faptul că relaţia dintre cele două părți
(personalul medical și pacient) este mult mai complexă, implicând, pe lângă nivelul bazal al palierului
terapeutic, și un nivel superior de comunicare de tip existențial. Aceasta din urmă este implicată în
comunicarea medicală, deoarece actul medical interferează cu destinul pacientului, legat, la rândul său,
de elemente de incertitudine și/sau instabilitate individuală [12]. În domeniul medical, ,,comunicarea
reprezintă o abilitate clinică fundamentală, medicii şi asistentele comunică cu pacienţii şi cu familiile
acestora mult mai frecvent decât îndeplinesc orice altă procedură medicală sau de nursing” [19]. Un alt
element de specificitate al acestei relații este reprezentat de faptul că poziția celor două entități,
personal medical, respectiv pacient, este diferită și inegală. Dacă pentru primii boala este mai ales privită
ca o problemă ştiinţifică şi obiectivă, pentru bolnav ea este, în primul rând, o problemă emoţională şi
subiectivă [12]. Pentru crearea unei adevărate alianțe terapeutice, subiectele care ar trebui abordate în
comunicarea dintre personalul medical și pacient sunt legate de diagnosticul și prognosticul bolii, de
planul și obiectivele de îngrijire, de evaluarea psihosocială și suportul emoțional al pacientului, de
valorile acestuia și de factorii importanți pentru el și familie [18]. Efectele determinate de discuțiile
interprofesionale asupra pacientului purtate în prezența acestuia reprezintă, de asemenea, un subiect
uneori extrem de important.

12. Cosman D. - Psihologie medicală, Editura Polirom, Iași, 2010.

18. MedInfo Consulting. Communication skills for healthcare professionals. www.oscehome.com

19. Moșoiu D. - Teză de doctorat - Comunicarea Diagnosticului și a prognosticului în cancer,

Universitatea de Medicină și Farmacie

24. Scripcaru Gh., Ciucă A., Astărăstoaie V., Scripcaru C. – Bioetica, ştiinţele vieţii şi drepturile omului,
Ed. Polirom, Iaşi, 1998
”Daca nu exista comunicare intre medicul specialist, medicul de familie si pacient, un act medical este zero”
Data ultimei actualizari: 01/08/2011 https://www.formaremedicala.ro/interviu-%E2%80%9Ddaca-nu-exista-comunicare-intre-medicul-
specialist-medicul-de-familie-si-pacient-un-act-medical-este-zero%E2%80%9D/

Dr. Cristian Surcel, medic primar urolog la Centrul de Chirurgie Urologica, Dializa si Transplant
Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni din Bucuresti, unul dintre formatorii platformei formaremedicala.ro, vorbeste in interviul de mai jos
despre rolul medicului de familie in urologie, despre cat de importante sunt pentru un medic castigarea increderii pacientilor si educatia
profesionala continua.
1. In ultimii ani, multi medici specialisti romani au ales sa plece din tara pentru a-si practica meseria. Dvs. ati decis sa ramaneti. De
ce?
Nu am avut niciun motiv sa plec. In prezent, urologia acopera in Romania, si mai ales la Fundeni, tot ceea ce exista si in alte tari, astfel ca nu
am avut handicapul profesional sau, mai bine zis, frustarea profesionala care sa ma determine sa plec sa profesez in alta parte. In ceea ce
ma priveste, nu exista un astfel de sentiment deoarece aici, unde lucrez, se face la fel de mult ca in alte parti, eu zic ca mult mai mult, pe
palierele grele ale urologiei. Pe de alta parte, nu am avut nici motivarea personala. Ma simt bine, am un copil, sunt impreuna cu familia si
prietenii. Eu consider ca nu pot sa plece in strainatate decat cei care personal isi permit sa faca lucru acesta, se afla in situatii de
dezechilibru personal sau atunci cand din punct de vedere profesional considera ca in alte tari pot face mai mult si mai bine, ceea ce nu e
cazul in urologia romaneasca.
2. Si din punct de vedere financiar?
Salariile sunt mici, dar daca muncesti, faci garzi, esti cadru universitar, te implici in proiecte internationale de cercetare, ajungi sa ai o viata
decenta. In sensul ca iti poti permite sa cresti un copil, sa-ti cumperi o carte. Foarte greu, dar, minimal, reusesti.
3. De ce ati optat pentru urologie atunci cand a trebuit sa alegeti specializarea?
Pentru ca este cea mai frumoasa specialitate chirurgicala, pentru ca aveam experienta urologiei, venind aici, la Fundeni, in practica la Dl.
Profesor Sinescu. Ma pasiona tot ceea ce se facea aici si, in loc sa stau 2-3 saptamani cat dura practica de vara, eu veneam o luna sau o
luna si jumatate. Am ales astfel si pentru ca urologia este cea mai importanta specialitate chirurgicala, in sensul ca aproape 30% din toate
consultatiile chirurgicale din lumea asta se fac in urologie, iar celelalte specialitati, care sunt vreo 11, acopera restul de 70% din pacienti. Iar
in cazul urologiei putem vorbi despre patologii grave, cancere, dar si patologii mai putin grave, dar la fel de importante cum ar fi, disfunctia
erectila, incontinenta urinara, infectiile urinare, vezica hiperactiva etc. Practic, in urologie ai si latura chirurgicala, dar ai si factorul medical,
adica poti sa dai si buline, poti sa si operezi, ceea ce nu se intampla in cazul altor specialitati.
4. Au medicii nevoie de formare profesionala continua de-a lungul carierei lor? De ce?
Sigur, educatia medicala continua este fundamentala. Eu consider, si spun de fiecare data rezidentilor mei, ca, pe langa ceea ce faci in
fiecare zi, daca nu citesti macar o ora articole de specialitate si daca cel putin o ora nu scrii ceva, fie ca este vorba despre o carte, un articol,
un studiu sau doar despre cateva idei, esti pierdut ca medic. Numai ca, de aceasta formare profesionala continua ar trebui sa se ocupe
sistemul, nu bunul simt al tau, blazarea poate sa apara mai devreme sau mai tarziu. Tu insuti trebuie sa ai o constiinta, dar si sistemul sa te
oblige sa o ai. Cateodata, partea a doua nu este valabila si nu te sustine nimeni, dar trebuie sa strangi din dinti, pentru ca meseria aceasta
este una elitista si daca ramai in urma se observa imediat. Poate nu azi, dar maine se va observa sigur. Observa pacientii, cateodata mai
repede decat ceilalti medici.
5. Ce parere aveti despre e-learning ca modalitate de perfectionare a competentelor profesionale medicale?
Platforma de e-learning formaremedicala.ro este un proiect la care am pus foarte multa pasiune, am vrut sa facem totul ca sa fie bine.Este o
metoda care, in primul rand, ierarhizeaza medicii: cei care au mai mult acces la internet, cei care sunt mai dornici sa se autoperfectioneze
vor fi primii care vor accesa cursurile si atunci iti dai seama la ce nivel sunt acestia, care au si constiinta si sunt si in pas cu tehnologia, si te
intrebi cateodata cu stupoare: “Doamne, cei care nu au accesat, de ce nu au facut-o, pentru ca n-au aflat sau pentru ca nu sunt la zi cu
informatia medicala?”. Din punct de vedere al continutului, platforma formaremedicala.ro mi se pare perfectibila, nu e perfecta, dar poate fi
perfectionata, iar noi, care am format aceasta platforma din punct de vedere stiintific, ne angajam ca, aproape lunar, sa introducem alte
intrebari, alte informatii, astfel ca medicul care a parcurs o data cursurile, sa poata reveni sa vada daca a aparut ceva nou.
6. Care este rolul medicului de familie in aria terapeutica in care sunteti implicat – urologie?
Este fundamental. Noi traim intr-o lume a multidisciplinaritatii, a parteneriatului, o specialitate chirurgicala nu poate sa reziste fara filtrul
medicului de familie, care trebuie sa recunoasca o patologie si sa stie unde sa trimita pacientul pentru tratamentul adecvat. Cu alte cuvinte,
medicul de familie trebuie sa fie la curent cu tot ceea ce inseamna evaluarea bazala si tratamentul bazal, nu minimal ci bazal, al acestor
pacienti. Insa, ar fi ideal sa se treaca de la acest nivel bazal la unul superior, in care sa se implice cat mai mult, sa aiba acordul medicului si
concursul medicului din alta specialitate si informarea si sprijinul ori de cate ori este necesar. In cazul urologiei, vorbim despre patologii care
au o incidenta din ce in ce mai mare in randul populatiei: cancerul si adenomul de prostata, infectiile urinare, incontinenta urinara etc. De
aceea, medicul de familie are rolul de zona-tampon intre pacienti si medicul specialist, medicul de familie fiind cel care realizeaza triajul,
trimitand cazurile grave, complexe, la medicul specialist.
7. De ce este important ca medicul de familie sa urmareasca pacientii, dupa ce acestia au fost examinati de medicul specialist?
Medicul de familie monitorizeaza pacientul in complexitatea lui. Noi, ca specialisti, ne concentram preponderent pe o anumita latura, pe
afectiunea din aria noastra de competenta, insa medicii de familie pot sa observe primii si alte dereglari ale unui pacient, chiar si in cazul
celor care au fost tratati de medicul specialist. Medicul de familie este cel care monitorizeaza, in timp, modul in care evolueaza tratamentul
pe un anumit organ si pe o anumita structura umana si, la un moment dat, poate sa atraga atentia asupra punctului slab al unui pacient,
spunand ca trebuie sa-l revada medicul cardiolog sau cel urolog sau oricine altcineva. Daca noi urmarim, de exemplu, un pacient
postoperator, daca este satisfacut de operatie, de calitatea vietii lui, medicul de familie vede aceste raspunsuri intr-un context general si le
coroboreaza cu alte paliere ale patologiei pacientului respectiv.
8. Cat de importanta este comunicarea dintre medicul specialist, medicul de familie si pacient?
Fara comunicare, actul medical este zero. Niciun pacient din lumea asta nu doreste sa fie operat de un robot, el stie ca in spatele robotului
se afla un om. Transferul de incredere dinspre pacient spre medic este fundamental pentru reusita actului medical. Nu poti sa faci nimic daca
un pacient nu da doi bani pe ceea ce-i spui, de aceea trebuie sa-l privesti in ochi si sa ai cu el o discutie sincera, bazata pe realitate. Trebuie
sa-i castigi increderea, deoarece nu poti sa faci medicina, nu poti sa faci chirurgie, daca pacientul este nemotivat. Un pacient nemotivat nu
este un pacient compliant, este un pacient pentru care orice ai face nu este suficient. De aceea, castigarea increderii pacientului, fie de catre
medicul specialist, fie de catre medicul de familie, este fundamentala si, cateodata vine de la sine, iar alteori trebuie depuse eforturi in acest
sens.
9. Cand credeti ca medicii de familie din Romania vor putea fi mai implicati in aceasta legatura cu pacientul care sufera de o
afectiune din sfera urologiei?
Primii pasi au fost facuti de mai multi ani. Noi avem mai multe evenimente de specialitate, cu larga expunere in mass-media, presa
transmitand problemele pe care le avem, noutatile care apar si schimbarile ce trebuie facute. Avem revista de urologie, o publicatie
prestigioasa, dar si pliante pe care le distribuim gratuit medicilor de familie si suntem foarte receptivi la problemele acestora, incercand sa fim
permanent alaturi de ei si de pacienti. Nu in ultimul rand, am dezvoltat aceasta platforma de e-learning pentru HBP (hiperplazia benigna de
prostata), dar vor fi abordate si alte patologii pe care le consideram o problema de sanatate publica, pe care medicii de familie trebuie sa le
cunoasca. Cu alte cuvinte, noi avem o colaborare foarte buna cu medicii de familie, avem parteneriate cu ei, bazate pe comunicare si pe
respect.
Dr. Cristian Surcel este asistent universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” din Bucuresti, doctor in stiinte medicale si
membru al Asociatiei Europene de Urologie. In perioada 2004-2009, a ocupat functia de presedinte al Societatii Romane a Rezidentilor in
Urologie.
http://journal.managementinhealth.com/index.php/rms/article/viewFile/54/133

INTRODUCERE

În condițiile actuale ale reformei din sistemul medical românesc, mare parte dintre activitățile inițial
considerate ca rutină, în practica medicală au trebuit regândite, argumentate si puse in valoare. În
această reform trebuie să justifice din punct de vedere financiar, aproape fiecare gest medical.

Unele dintre elementele fundamentale ale relației dintre medicul de familie și medicul specialist, le
constituie biletul de trimitere și scrisoarea medicală, acestea au fost printre primele documente care au
suferit numeroase transformări începând să fie cuantificate, deoarece ele inițiază un consult de
specialitate (adică constituie poarta pacientului către resursele superioare ale sistemului medical,
depășind primul filtru, reprezentat de către medicul de familie) – în cazul Biletului de trimitere – și
certifică finalizarea consultului efectuat de medicul solicitat, justificand plata (rambursarea) acestuia – în
cazul Scrisorii medicale.

1. CONDIȚII GENERALE DE SOLICITARE A CONSULTULUI DE SPECIALITATE

Medicina de familie are, în foarte mare masură și o justificare economică, ea permițând

rezolvarea unei părti mari din afecțiunile curente, utilizănd un consum minim de resurse. Acesta este și
motivul pentru care, ea se impune treptat în toate sistemele medicale, atat europene precum Franța,
Elveția, Italia, cât și de pe continentul american precum Canada. În acest context, rolurile de
centralizator al informației medicale și de filtru ale medicului de familie devin foarte importante, și, ca
urmare, acestea trebuie mai bine definite, pentru a putea fi evaluate și ameliorate. Comunicarea
realizată între medicul de familie și medicul specialist, intervine în cazul în care afecțiunea pacientului
are la baza funcțiile diferite ale celor doua categorii de profesionisti:

 rolul de filtru xercitat de medicul de familie în scopul asigurării asistenței medicale curente, se
realizează prin abordarea afecțiunii frecvente, având criterii clare de diagnostic și tratament; ca
urmare, acesta trebuie să pună diagnosticul și, daca afecțiunea se incadrează in categoria
mentionată, să inițieze și să monitorizeze tratamentul; în această situație, nu este necesară
comunicarea cu medicul specialist (însă poate exista o comunicare cu cu laboratorul sau cu
farmacia, dupa caz);
 solicitarea serviciilor medicului specialist apare doar în cazul în care pacientul se prezintă la
medicul de familie cu o afecțiune care nu indeplinește criteriile enumerate anterior.

2. FORMALIZAREA REZULTATULUI UNUI CONSULT MEDICAL

Pentru a oferi cadrul adecvat relatiilor in interiorul sistemului medical Management în s

Management în s Management în s Management în s Management în sănătate 1/2007 tate 1/2007 tate
1/2007 tate 1/2007 C O M U N I C A R E 27 FIGURA 1 – CIRCUITUL INFORMATIONAL IN CAZUL
AFECTIUNILOR DE CATEGORIA II (comunicarea cu ceilalti medici posibil implicati in demersul terapeutic
al cazului) si pentru comunicarea optima a informatiei cu caracter terapeutic pacientului, documentele
medicale elaborate trebuie sa contina toata infomatia relevanta. In acest sens, indiferent de locul
desfasurarii consultatiei, la finele ei, medicul trebuie sa precizeze: 1. rezultatul consultatiei – diagnosticul
(suspicionat sau de certitudine): a. formularea libera si incadrarea categoriala (codificarea), b. sustinerea
diagnosticului (elementele cheie): i. anamneza, ii. examen clinic, iii. explorari paraclinice, iv. analize de
laborator; 2. recomandari de investigare – obiectivul diagnostic (imediat si la distanta): a. pentru
certificarea diagnosticului suspicionat (daca este cazul), b. pentru evalurea rezultatelor tratamentului; 3.
recomandari de tratament – obiectivul terapeutic (imediat si la distanta): a. igieno-dietetic, b. concediu
medical (dupa caz), c. farmacologic – reteta (simpla, compensata sau gratuita – in functie de legislatie);
4. recomandari pentru dispensarizare – elemente de monitorizat: a. data urmatorului examen medical,
b. intervalul examenelor medicale, c. indicatori de evolutie favorabila, d. semnale de alarma.

3. PARTICULARITATI ALE DOCUMENTATIEI MEDICALE IN FUNCTIE DE CONTEXT

In cazul afectiunilor de categoria I, elementele anterior mentionate sunt inregistrate in Fisa pacientului,
singurele documente ale comunicarii cu caracter medical fiind eventuala reteta sau biletul de trimitere
pentru investigatii/analize de laborator. In cazul afectiunilor de categoria II, medicul de familie initiaza
comunicarea cu medicul specialist in scopul stabilirii diagnosticului si tratamentului. Ca urmare, el
redacteaza Biletul de trimitere si va primi, in urma consultului (si investigatiilor) de specialitate
Scrisoarea medicala.

4. BILETUL DE TRIMITERE

Biletul de trimitere elaborat de medicul de familie cuprinde in mod esential diagnosticul prezumptiv
(pentru afectiunile rar intalnite in cabinetul de medicina familiei) sau elementele atipice (pentru
afectiunile frecvente in cabinetul de medicina familiei, dar care se prezinta intr-o maniera atipica – fie ca
sunt elemente clinice, fie rezultate patologice ale analizelor de laborator, care pot fi anexate). Totodata,
pentru conformitate, el trebuie sa cuprinda si: y datele de identificare a pacientului (nume, prenume,
varsta, sex, adresa, cod numeric personal); y date privind cadrul consultatiei (unitatea medicala, ziua,
numarul de registru); y date privind identitatea medicului consultant (nume, prenume, specialitatea,
gradul profesional, codul de parafa); y date privind rambursarea serviciilor (numarul de contract).

5. SCRISOAREA MEDICALA

Raspunsul medicului specialist in urma consultului (si, deci, a stabilirii diagnosticului de certitudine si a
trasarii liniilor directoare ale tratamentului) trebuie sa lamureasca tocmai elementele necunoscute
medicului de familie si care au determinat initierea consultului, dupa structura mentionata anterior,
respectiv formularea diagnosticului si elementele de sustinere a acestuia, indicatiile pentru tratamentul
imediat si pe termen lung, caracteristicile dispensarizarii. Toate aceste elemente fac obiectul
documentului medical 28 adresat medicului de familie, sub forma scrisorii medicale (Figura 1). Evident,
pacientul primeste recomandarile pentru tratamentul initial sub forma retetei (simple, compensate sau
gratuite, dupa cum medicamentele prescrise sunt sau nu decontate de sistemul de asigurari de
sanatate). Pentru conformitate, scrisoarea medicala trebuie sa cuprinda, de asemenea, y datele de
identificare a pacientului (nume, prenume, varsta, sex, adresa, cod numeric personal); y date privind
cadrul consultatiei (unitatea medicala, ziua, numarul de registru); y date privind identitatea medicului
consultant (nume, prenume, specialitatea, gradul profesional, codul de parafa); y date privind
rambursarea serviciilor (numarul de contract). Scrisoarea medicala are doua functii: prima este aceea de
a transmite medicului de familie recomandarile terapeutice pentru continuarea tratamentului pe
termen lung (intrucat medicul de familie asigura continuitatea in asistenta medicala). A doua functie,
poate la fel de importanta ca cea dintai, este informarea medicului asupra noilor date medicale despre
pacient, date rezultate in urma unei noi consultatii medicale (intrucat medicul de familie are o functie
integrativa, de sinteza diagnostica si terapeutica).

5. „DECLASAREA” AFECTIUNILOR DE ORDIN II LA AFECTIUNI DE ORDIN I

Daca am subliniat motivele care pot initia consultul de specilitate, deci deplasarea din sfera medicului de
familie in sfera medicului specialist, se cuvine sa evidentiem si motivele revenirii pacientului la cel dintai
la finele consultatiei: daca, initial, afectiunea care a cauzat consultatia nu se incadra in criteriile de
diagnostic si tratament accesibile medicului de familie (afectiune de categoria II), in urma scrisorii
medicale aceste criterii s-au clarificat (pentru cazul individual) permitand o abordare similara
afectiunilor de categoria I (atat timp cat sub tratamentul indicat se atinge obiectivul terapeutic exprimat,
si in cadrul dispensarizarii propuse nu sunt decelate semnele de alarma corespunzatoare). „
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. Parlamentul Romaniei, Lege nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protectia
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date
Monitorul Oficial partea I, nr. 790/12.12.2001 2. Chiurciu C., Franciuk T., Codificarea diagnoticelor –
Cand, Cine, Cum? sau «Informatizarea - un ajutor sau o povara pentru medic», Acta Medica
Transilvanica, nr. 4/2003 3. Chiurciu C., Franciuk Tereza-Eugenia. Formularele medicale si informatizarea
in Medicina Familiei, Medicina Moderna, 8/ 2004 4. Restian A. Bazele Medicinei Familiei – volumul I,
Editura Medicala, Bucuresti, 2000 5. Csiki Irma Eva, Marcu Aurelia, Ungurean Carmen. Descrierea
Sistemului National Informational de Sanatate din Romania Institutul de Sanatate Publica Bucuresti,
http://www.ispb.ro/departamente/ E83013ROM.pdf (accesat 12.07.2005) 6. Ministerul Sanatatii Publice
Ordin Nr. 1781/558 din 27 decembrie 2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Contractului Cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari
sociale de sanatate pentru anul 2007, Monitorul Oficial Nr. 1057/30.12.2006 7. Belis V. Tratat de
medicina legala, Ed. Medicala, 1996

Adrese de Internet utile din domeniul medical Canadian Task Force on Preventive Health Care
http://www.ctfphc.org CMA Infobase Clinical Practice Guidelines
http://mdm.ca/cpgsnew/cpgs/index.asp Cochrane Handbook for Systematic Reviews of Interventions
(formerly the Reviewers’ Handbook) http://www.cochrane.org/resources/handbook/index.htm
Complementary and Alternative Medicine (New Zealand) http://www.cam.org.nz Canadian Association
for Health Services and Policy Research http://www.cahspr.ca/ Centre for Evidence-Based Medicine
(Oxford Centre for Centre for Health Economics, University of York http://www.york.ac.uk/inst/che
Centre for Evidence-Based Medicine (University Health Network, Toronto):
http://www.cebm.utoronto.ca Canadian Cochrane Network and Centre
http://www.cochrane.uottawa.ca Clinical Evidence http://www.clinicalevidence.com Critical Appraisal
Skills Programme http://www.phru.nhs.uk/casp/casp.htm Directory of Open Access Journals (DOAJ)
http://www.doaj.org/ Evidence-Based Medicine) http://www.cebm.net Cercet. ªt. Dr. Cãtãlin Tufãnaru