Român ortodox în străinătate, misiune creștină cu

Evanghelia în geamantan
. Dorul de casă și de rădăcini îi aduce pe românii plecați în bisericile în care se
slujește în rit ortodox...Departe de ţară, românii din diaspora îşi împărtăşesc
tristeţile, bucuriile şi dorul într-un loc pe care cei mai mulţi îl consideră „acasă“:
biserica, pe care, oriunde se duc, „o iau cu ei, pentru că Biserica este neamul”.

“Biserica îi ajută şi din punct de vedere spiritual, dar îşi ajută să-şi menţină
identitatea de român, îi ajută să nu uite limba. În diaspora, Biserica trebuie să

“Românii nu vin în biserică doar pentru slujbe, pentru botezuri sau cununii; vin
şi atunci când caută un loc de muncă, şi atunci când au rămas fără adăpost, şi
când un patron nu le-a plătit munca depusă, când se ceartă între ei sau în orice
altă problemă de viaţă în care ei simt că au nevoie de ajutorul şi implicarea
preotului.

Biserica dă un sens de apartenenţă, este instituţia cea mai puternică

din diaspora românească, care face tot posibilul pentru păstrarea identităţii
româneşti… ”. - basilica.ro

Un obicei frumos încetățenit printre românii din diaspora este acela al agapelor
frățești. După slujbă se merge într-o sală socială în care oamenii participă la o
agapă creştină. La această masă vorbesc româneşte, se cunosc mai bine unul cu
altul. De regulă doamnele aduc de acasă gustări din tradiția culinară românească
să mai stingă foamea de acasă.

Activitatea preoților români din străinătate se desfășoară într-o zonă

multiculturală și multietnică. Dialogul interreligios și intercultural este adeseori
soluția la depășirea problemelor din comunitățile românești, iar promovarea
valorilor identitare și a specificului național se face prin conviețuirea ce celelalte
naționalități.

Nu este de neglijat faptul că în afara sânului fiecărei familii, doar în

comunitatea parohială și ambasade se vorbeşte româneşte. De aceea este o mare
mângâiere a asculta în limba română rugăciunile, Sfânta Liturghie, pomenirea
celor adormiţi, colindele, slujirile şi activităţile de Crăciun şi de Sfintele Paști.

Orice român creștin ortodox din străinătate este o sămânță de mărturie și

mărturisire a dreptei credințe și poate, prin exemplul și viața lui, să aducă pe
calea către Dumnezeu multe suflete.

Viața creștină a emigrantului român, deși discretă, are o imensă putere prin
împreuna-rugăciune făcută cu înflăcărare.

În diaspora trăim mai intens. Duminica la slujbe, când ne întâlnim, ne bucurăm cu toții, de parcă ne
reîntregim familia. Cum parohia e mai mică, ne cunoaștem între noi și e minunat.
Se pare, deci, că de multe ori e nevoie să pierdem ceva – pentru a aprecia, apoi, la adevărata
valoare, totul.

E bucuria lui „acasă” și e bucuria credinței. E bucuria rădăcinii sădite în România și în Ortodoxie și
bucuria aripilor care permit zborul peste mări și țări, spre vise ce se transformă în realitate. E
bucuria tinereții și a responsabilității care se trăiesc frumos și responsabil în Hristos!

Românii acolo unde ajung iau cu ei şi credinţa în sufletul lor. Astăzi în Italia sunt peste 200 de
parohii ortodoxe româneşti. acolo se adună toţi compatrioţii lor, acolo după Liturghie pot zăbovi la
o masă tradiţională, la un pahar de vin, acolo îşi aduc aminte de clipele frumoase din ţară.

- mai întâi pentru că românii duc cu ei credinţa în Dumnezeu ca nişte mici apostoli şi prin asta
reîmprospătează cu voie sau fără voie credinţa prăfuită din sufletele occidentalilor. De exemplu
italienii sunt foarte surprinşi de cât de mulţi români merg la biserică duminca în Italia.

- în al doilea rând pentru că noi românii aveam multe de învăţat din ţările civilizate.

- în al treilea rând pentru că în străinătate sunt plecaţi şi mulţi cetăţeni ai republicii Moldova, dar
acolo departe toţi sunt români, fraţi aşa cum era odată.

Numai Hristos Domnul cunoaşte suferinţa românilor care nu se pot întoiarce acasă de Paşti sau de
Crăciun.

Parohia ”Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ”

Rimini

. În anul 2012, după îndelungate insistenţe, parohia a primit din partea credincioșilor catolici, o
biserică, pentru deniile din joia şi vinerea mare şi pentru noaptea de Învierea Domnului.

O biserică pentru românii din Rimini

Dar dacă eşti departe şi nu ai unde merge să te rogi, este şi mai greu să treci peste anumite momente
grele. Şi când zic grele, cu adevărat zic grele. Iată cât de important este să ai unde merge să te rogi,
să te spovedeşti, să te împărtăşeşti, să-ţi botezi copiii sau să-i cununi. Ne-am născut români
ortodocşi, cum putem uita asta

O biserică ortodoxă românească, asta îşi doresc românii din zona Rimini.
Sârguinţa românilor de la Rimini în găsirea unui lăcaş de cult sau a unui alt spaţiu pretabil pentru
transformarea în biserică nu a rămas fără urmări.
De sus din ceruri, Dumnezeu s-a milostivit de românii din oraşul italian.
Părintele de acolo, Marcian Bucurenciu, s-a zbătut mult şi cei de la primăria din Rimini au văzut
acest lucru.

La Rimini, biserica este vândută cu bucurie

românilor. Colectă a credincioșilor pentru
cumpărarea bisericii Sant’Agnese

Biserica Sant’Agnese de pe via Garibaldi din Rimini a fost mult timp închisă. Acum are o nouă
viață: credincioșii români au făcut lucrări de renovare și pe 15 octombrie a fost prima sfântă
liturghie de rit creștin ortodox, ținută în parte și în limba italiană. Părintele Marcian Claudiu
Bucurenciu nu își ascunde satisfacția: «În sfârșit avem o casă, mulțumită lui Dumnezeu dar și
episcopului Lambiasi și Eparhiei care ne-a acordat acest loc de cult», a spus el pentru Corriere
Romagna.

Drapele românești

Mulțumirile preotului se îndreaptă și către credincioșii români care s-au ocupat de partea
materială.

”Biserica Sant’Agnese nu o luăm în închiriere, ci o cumpărăm cu o colectă făcută de credincioși,

care se ocupă și de intervențiile de renovare, la finalul zilei, când ies de la muncă”, explică
părintele, care duminică 15 octombrie a oficiat timp de o oră și jumătate sfânta liturghie în fața a
peste o sută de persoane, într-o biserică-șantier, cu schele pe laterale și lampadare acoperite pentru a
fi protejate de praf.

Mulți curioși au intrat pentru a vedea și înțelege cum oare se oficiază o slujbă într-o biserică despre
care toți știau că este închisă. Drapelele românești puse înăuntru, la intrare, au făcut însă să
intuiască imediat despre ce era vorba.

«Credincioșii noștri sunt circa 1.700 în tot Rimini», explică părintele Marcian, «din acest motiv
aveam nevoie de un loc încăpător și stabil care să ne poată primi». Înainte era folosit fostul sediu
al Quartiere 4 pe via Wartherma 26, apoi au fost ”împrumutate” câteva biserici însă timp de nouă
ani au fost în căutarea unui loc care să devină Parohia Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț.

Colaborarea Bisericii rimineze a fost importantă. De mai multe luni era în discuție ipoteza de a
vinde biserica Sant’Agnese, care de circa șapte ani fusese închisă ca loc de cult și era utilizată
pentru expoziții și mici târguri. Lipsa de preoți, dar și de credincioși, având în vedere prezența
parohiei vecine San Gaudenzo, au fost motivele. Biserica Sant’Agnese a fost subutilizată în acești
ani și prestigiul său a fost uitat: prezența sa este citată într-un document vechi din preajma anului
1000; distrusă mai întâi de un cutremur în 1308 și apoi de bombardamentele celui De-al Doilea
Război Mondial, a fost ținută deschisă cultului până în septembrie 2010.
Părintele Marcian consideră achiziția un semn de integrare: «Suntem toți frați, ceea ce se întâmplă
va folosi mult comunității noastre românești care conține, printre altele, tot mai mulți italieni
datorită căsătoriilor și fiilor născuți aici la Rimini: un semn de integrare la care ținem mult».