uc

un arab,
i, cu graiul slab.
neam de beduin,
l-Manteb vin
-Zorab.

ar din cort,
ibul, când îl port
u şi-l las în trap!
ochii mei din cap
ici mort.

de foame-mi mor!
gurii lor;
delungat,
i-a secat
vor!

ţi sunt, paşă, toţi:

de vrei, că poţi!
cal! Că sunt sărac!
Dacă-l găseşti pe plac,
cât socoţi!

l, dând ocol,
în pas domol,
mari s-aprind;
bă netezind
flet gol.

chini primeşti?
de darnic eşti!
ât în visul meu!
scă Dumnezeu,
plăteşti!

ochii plini
ia de ţechini -
acum ei sunt scăpaţi,
fi şi ei bogaţi,
răini!
 b cort în fum,
copiii-n drum,
va-ntrema;
ei ce da
cum! -

ii mai cu foc,
t de mult noroc,
d-un singur gând,
tremurând,
ă pe loc.

a bani, şi pal
dus de-un val,
iveşte drept;
cu fruntea-n piept,
cal.

l lui plângând
oamă îngropând
- "Pui de leu,
Odorul meu,
e vând!

s-or juca
runze-n coama ta,
ce la izvor:
chini, din mâna lor,
ui da!

ieşi cu drag
nile din prag,
ne-n şea pe rând!
ieşi râzând
irag!

m să-i îmbun
ce să-i spun,
a de El-Zorab
ul neam arab
-Ardun!

asta mea,
u-l vei vedea
mându-te la pas,
chi la al tău glas
cădea!

ău, pe Ben-Ardun,
vezi în zbor nebun
şoim uşor
şte şoimu-n zbor;
Drum bun!

cum saltă-n vânt

n alb vestmânt;
sosirea lui
cum tu n-o să pui
mânt!

Tu, fala mea,

u te voi vedea
ile-n pământ
ior în vânt,
dunea!

spuma albă-n frâu,

oamei galben râu.
ntul în galop
rni ca un potop
pustiu!

e noi doi
rozea de noi -
al cui vei fi?
mai scuti
de ploi?

u tine blând,
u toţi pe rând
-odorul meu,
şi mult, şi greu;
ămând!

-odorul meu,
l crescut de noi!...
şă! Sunt sărac,
u ce să fac:
napoi!

şa: - "Eşti nebun?

iceri să-i pun
nilor? Aşa!