------------------------- de Carmen Sorescu [carmen ]
2018-11-15 | |
Mă întrebam, dacă am fi față-n față, da, noi doi, ca doi iubiți
Am fi ca la un proces penal, cine pe cine a lezat, care e prejudiciul Cine e victima, cine trebuie pedepsit, ne-am apleca unul în fața altuia Cu reverența pe care o facem în fața idealurilor, știi, idealurile sunt Chestiile alea mici pe care tot încerci să le prinzi în ace Atunci când te grăbești la prima întâlnire, un fel de vise mofturoase Care nu vor să stea prinse de corp și tot cad și iar încerci, până devine rușinos Un fel de broșe sclipitoare pe care le punem la vedere și care spun tacit Uite ce bogății am eu, și tu deja să fii pierdut în livezile mele de la țară În care roiesc insecte și tot felul de îngeri, oricum ceva care face miere Și ține de foame, și uite așa începem să servim acestui basm zi de zi Din carnea nostră aureolată, îi ducem hrană pe ascuns ca unui prizonier Din Alcatraz, pentru că, nu? Idealurile se urmează pe ascuns, în tăcere Nimeni nu trebuie să știe de ele, e ca și cum am face o fărădelege și la final Am reuși să ne îmbogățim brusc, mă întrebam, dacă am fi față-n față Da, noi doi, ca doi iubiți și am substitui tăcerea acestor versuri