Costoboci

Hartă a provinciei Dacia Romană în care Costobocii

apar în nord-est

Costobocii (variante latine: Costobocae,[1]

Coisstoboci[2] sau Castabocae;[3] greaca
veche Κοστοβῶκοι sau Κοστουβῶκοι
sau Κοιστοβῶκοι[4][5]) (numiți și
Koistobokoi, Coisstobocensis) au fost un
trib dacic[6][7] situat în nordul Daciei,
Moldovei și în Basarabia (între Prut și
Nistru) până în sudul Galiției (Polonia). Ei
au locuit în zona Carpaților nordici și au
rămas independenți până la sfârșitul
secolului II d.Ch., ca și alte triburi geto-
dacice.

Origine
Costobocii aparțin marii grupe tracice și
sunt traci în aceeași măsură ca și geto-
dacii. Numele tribului este important din
punct de vedere lingvistic și istoric,
putându-se face comparație cu marea
familie indo-europeană.[8]
Atestați de Ptolemeu printre cele 15
triburi dace, costobocii au apărut distinct
in istorie după cucerirea Daciei de către
romani, ca fiind un trib aparținând așa-
zișilor „daci liberi” (necuceriți de
romani).[6][8][9]
Majoritatea istoricilor au argumentat
originea dacă a costobocilor,[7][9][10][11]
dar unii consideră că originea acestui trib
din nordul Daciei Romane este incertă.
Există și opinii privind o origine
germanică/gotică, sau o origine sarmato-
scitică[12] sau o origine slavă. Caracterul
traco-dacic al costobocilor este sigur și
după Mullenhoff, care afirmă că
costobocii nu sunt slavi deoarece în acea
perioadă (sec. II e.n.) slavii nu se aflau în
acea zonă.

Entități

O inscripţie în Roma dedicată lui Zia, soția lui

Pieporus, regele Costobocilor[13][14][15]

Costobocii sunt creatori culturii Lipița, o

cultură atestată arheologic care este prin
excelență dacică.[16] O inscripție
descoperită la Roma (Muratori 1039)
atestă și un rege numit Pieporis al
acestui trib dacic. „D. M. Ziai Tiati fil.
Dacae uxori Piepori regis
Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa
aviae cariss. b. m. fecer”.[6]
În Dacia Romană, orașele asociate cu
costobocii și regele lor Pieporis par să fi
fost Piroboridava (capitală), Tamasidava,
Utidava, Trifulon, etc.[6] Interpretând
hărțile lui Ptolemeu, G. Schutte, arată că
au existat la un moment dat două triburi
diferite de daci costoboci: costobocii
„transmontanoi” (extremitatea nordică a
Carpaților, locuitori ai orașului Setidava)
și costobocii din Dacia Romană. Atributul
transmontanoi a fost adăugat de
Ptolemeu tocmai pentru a diferenția
geografic cele două grupuri de
costoboci.[6] În Getica, Vasile Pârvan a
admis și el această interpretare.[7] Un alt
nume asociat cu un rege costoboc este
Bithoporus. Pieporus, Natoporus și
Bithoporus sunt nume daco-trace.[17][18]

Localizare
Teritoriul ocupat de costoboci nu se
poate stabili cu precizie, iar părerile
savanților sunt împărțite, fapt datorat
informațiilor geografului Ptolemeu, care
în cartea III, 8, 3, situează teritoriul
costobocilor „dans la Dacie d’avant la
conquete romaine”[8] și în cartea III, 5, 9,
acesta este plasat „dans la Sarmatie
européenne”.[8]
Majoritatea cercetătorilor, printre care și
K. Mullenhoff, H. Kiepert, R. Much, L.
Schmid, sunt de părere că teritoriul
ocupat de costoboci este cel de lângă
râul Mureș și pe cursul superior al Tisei.
Theodor Mommsen îi situa mai la sud, în
zona de NE a Mării Negre.

Istorie

Contra-ofensivă romană peste Dunăre

Potrivit lui Julius Capitolinus (Bell.
Marcom XXII) costobocii au luptat
împotriva imperiului roman în primul
război Marcomanic 166-172 e.n., alături
de alte triburi dace biessoi și sabokoi.[6]
Istoria Augusta vorbește despre o mare
coaliție antiromană a populațiilor barbare
de la frontierele Daciei romane și Moesiei
Inferior, cuprinzând triburi sarmate,
germanice (marcomani) și geto-dace.
Între 170-171 e.n., pe vremea lui Marcus
Aurelius, costobocii aliați cu bastarnii și
sarmații, traversează Dunărea, pustiind
Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând
până în Attica și distrugând templul
Eleusis.
Un incident din 172 relatat de Dio
Cassius dintre vandalii asdingi, dacii
costoboci și romani exemplifică cel mai
bine istoria de la granița Daciei Romane a
acelor vremuri.

În 172 e.n., după ce au fost învinși in

raidurile lor din 170-171 de trupele
romane, costobocii nu mai constituiau
o forță importantă. La acel moment,
Cornelius Clemens, guvernatorul Daciei
(recunoscut pentru calitățile sale de a
exploata rivalitățile dintre triburile
vecine Daciei), a reușit să dirijeze
migrația triburilor Vandale ale
asdingilor și lacringilor către teritoriul
costobocilor. Apoi, i-a convins pe
costoboci să atace invadatorii vandali
 promițându-le ajutorul romanilor și
subsidii romane.
. Asdingii au fost la inceput victorioși.
Atunci, Clemens i-a convins pe lacringi
să-i atace și totodată i-a incurajat și pe
inițial învinșii costoboci să se ridice la
luptă și să încheie o alianță cu lacringii.
Când costobocii au invins în acest
plănuit “război civil”, Marcus i-a
încurajat să devină loiali aliaților
romani prin daruri generoase de
pamant și bani. Ei s-au dovedit aliați
loiali in al doilea razboi al romanilor
împotriva marcomanilor.[19]

Ca rezultat, potrivit lui Dio Cassius, în 180

e.n., un număr de 18.000 daci
independenți au fost primiți in Dacia
Romană, probabil întemeind orașele
Piroboridava și Tamasidava, ale căror
nume arată o origine dacică mai târzie.[6]

Bibliografie
(1) I. I. Russu, Les costoboces,
(2) V. Pârvan , op. Cit., p. 221, 240-241 și
249

Note
1. ^ Ammianus XXII.8.42
2. ^ CIL VI.1801
3. ^ CIL VI.31856
4. ^ Schutte Gudmund (1929) 74
5. ^ Frazer 1898, p. 430
6. ^ a b c d e f g Schütte, Gudmund (1917).
Harta lui Ptolemeu cu nordul Europei: o
reconstrucție a prototipurilor. Royal Danish
Geographical Society Eroare la citare:
Etichetă <ref> invalidă; numele
"Schutte" este definit de mai multe ori cu
conținut diferit Eroare la citare: Etichetă
<ref> invalidă; numele "Schutte" este
definit de mai multe ori cu conținut diferit
7. ^ a b c Getica : o protoistorie a Daciei,
Vasile Pârvan 1926 București : Editura
Meridiane, 1984 Eroare la citare: Etichetă
<ref> invalidă; numele "Parvan" este
definit de mai multe ori cu conținut diferit
Eroare la citare: Etichetă <ref>
invalidă; numele "Parvan" este definit de
mai multe ori cu conținut diferit
8. ^ a b c d Ioan I. Russu, Les costoboces,
p. 343-345
9. ^ a b Empires and Barbarians: The Fall of
Rome and the Birth of Europe By Peter
Heather, New York : Oxford University
Press, 2010., ISBN 9780199735600,
0199735603
10. ^ Ethnographisch-archäologische
Zeitschrift, Volume 41, By Karl-Heinz Otto,
Humboldt-Universität zu Berlin Institut für
Ur- und Frühgeschichte, Humboldt-
Universität zu Berlin Institut für
Völkerkunde und deutsche Volkskunde,
Berlin : VEB Deutscher Verlag der
Wissenschaften, 1960, ISSN: 0012-7477
11. ^ Revue des questions scientifiques,
Volumes 17-18, 1930, By Société
scientifique de Bruxelles, Union catholique
des scientifiques français, ISSN: 0035-
2160
12. ^ The provinces of the Roman empire
from Caesar to Diocletian, by Theodore
Mommsen, Translated with the author's
additions, by William P. Dickson, London,
Macmillan, 1909
13. ^ ILS 854 = CIL VI 1801}
14. ^ Muratori, Lodovico Antonio (1740),
Novus Thesaurus Veterum Inscriptionum,
2, Milan
15. ^ Dessau, Hermann (1892),
Inscriptiones Latinae Selectae, 1, Berlin
16. ^ Romania: Pages of history,
Bucharest, AGERPRES Publ. House, 1980,
ISSN: 1016-250X
17. ^ Ancient Illyria : an archaeological
exploration Arthur Evans, Publisher:
London Tauris 2006 (Texts and
introduction originally published in various
sources, 1885-1976) / Archaeologia, or,
Miscellaneous tracts relating to antiquity
by Society of Antiquaries of London: The
Society of Antiquaries of London, 1770
ISSN: 0261-3409
18. ^ The provinces of the Roman empire
from Caesar to Diocletian, by Theodore
Mommsen, Translated with the author's
additions, by William P. Dickson, London,
Macmillan, 1909.
19. ^ Marcus Aurelius: A Life, Volume 2
English : 1st Da Capo Press ed, 2009, By
Frank McLynn ISBN 9780306818301 :
0306818302

Legături externe
Informații despre costoboci

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?
title=Costoboci&oldid=11324687
Ultima modificare efectuată acum …

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 ,

exceptând cazurile în care se specifică altfel.