Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Victimele epidemiilor din ultimele decenii au depăşit numărul victimelor celui de-al doilea
război mondial
de Alex Ionescu
În 1946, viitorul „rege” al produselor farmaceutice, George Merck, a raportat secretarului de război al
SUA că a reuşit să transforme în armă biologică toxina extrasă din bacteria Brucella şi să o izoleze
într-o formă cristalină indestructibilă, utilizând doar fragmente de ADN. În timpul războiului corean
s-au pulverizat în aer astfel de cristale asupra populaţiei chineze şi coreene. Din acest motiv mulţi
veterani din acel război au dezvoltat ulterior scleroza multiplă. Armata a recunoscut că boala era în
corelaţie cu Brucella şi a plătit veteranilor compensaţii. Deşi particulele de Brucella pot rămâne
inactive în organism timp de mai multe decenii, acestea pot fi reactivate de vaccinuri. Pentru soldaţii
americani vaccinurile au devenit obligatorii din 1911. Pe lângă scleroza multiplă, această bacterie a
mai fost asociată cu o varietate de alte boli, incluzând: SIDA, cancerul, diabetul, boala Parkinson,
boala Alzheimer şi artrita. In anul 2000, dr.Charles Engel de la Institutul Naţional pentru Sănătate,
SUA, a declarat că particulele de Brucella erau probabil răspunzătoare de sindromul oboselii cronice
şi de fibromialgie.
În plus faţă de aerosoli, ţânţarii au fost îndelung testaţi ca şi agenţi de dispersie a diferiţilor patogeni.
În 1950, Laboratorul de parazitologie Dominion din Belleville, Canda, creştea 100 de milioane de
ţânţari pe lună. Au fost apoi trimişi la Universitatea Queens, în Kingston, unde au fost infectaţi cu
particulele cristaline infectante. O epidemie de proporţii de oboseală cronică a fost raportată în 1957
în Punta Gorda, Florida. In săptămâna premergătoare, un influx masiv de ţânţari a fost observat în
zona respectivă. Institutul Naţional pentru Sănătate a declarat că 450 de persoane s-au îmbolnăvit de
oboseală cronică în decurs de o lună. Multe astfel de teste au fost realizate pe populaţia civilă în
ultimii 50 de ani.
După 11 septembrie 2001, toate aeroporturile SUA au trecut sub control militar. Există un proiect
denumit “Frunza de trifoi”, care utilizează transportoare aeriene domestice echipate cu cisterne
speciale care pulverizează asupra populaţiei civile diferite substanţe chimice.
Influenta grupare Clubul de la Roma susţinea într-un material scris că populaţia planetei este prea
numeroasă şi este necesară reducerea acesteia cu 90%. În mod evident, prin războaie şi epidemii
(HIV, Ebola, Marburg, probabil West Nile şi SARS), se poate ajunge la îndeplinirea acestui deziderat.
Alte grupări elitiste (Comisia Trilaterală, grupul Bilderberg) au exprimat acelaşi punct de vedere în
legătură cu suprapopularea planetei. Aşadar, vaccinurile nu sunt numai o sursă de venit, ci şi o foarte
bună modalitate de fragilizare a sănătăţii populaţiei şi chiar de reducere a numărului acesteia, după
cum se va observa din aspectele expuse în continuare şi din alte articole expuse pe acest site.
Dr. Robert Strecker susţine că Departamentul Apărării (DOD – Department of Defense) a dat 10
milioane USD în 1969 pentru a fi creat virusul imunodeficienţei umane (HIV) care să fie folosit pentru
reducerea populaţiei de culoare. Prin utilizarea Actului de Libertate a Informaţiei, dr.Strecker a putut
afla faptul că DOD a obţinut fonduri de la Congresul SUA pentru a realiza studii asupra agenţilor
care distrug sistemul imunitar, pentru crearea de arme biologice.
În luna mai a anului 1987, publicaţia Times, din Londra, raporta pe prima pagină că vaccinul
antivariolic administrat în 1977 de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a indus SIDA. 100 de
milioane de oameni din Africa erau supuşi acestui risc. Zonele cu numărul cel mai mare de astfel de
vaccinări prezentau cele mai mari densităţi de cazuri SIDA. Virusologul Robert Gallo era citat în acest
articol, spunând că “cercetătorii în domeniul SIDA nu vor spune nimic despre aceasta, deoarece sunt
plătiţi şi pentru ca să tacă”. De asemenea, odată cu vaccinarea antivariolică din Africa a avut loc şi o
vaccinare anti-hepatită B la homosexualii din New York, San Francisco, Los Angeles, St.Louis, Houston
şi Chicago în 1978 şi 1979. Studiile epidemilogice din SUA au arătat că aceste 6 oraşe au cea mai
mare incidenţă de SIDA, complex asociat SIDA (ARC – AIDS related comlex), şi decese de cauză HIV,
în comparaţie cu celelalte oraşe americane.
În 1992 directorul OMS, David Heymann, a afirmat că “originea SIDA nu mai are importanţă pentru
ştiinţă în prezent”. Aspect extrem de relevant pentru intenţia de muşamalizare a acestei “afaceri”.
Ceea ce s-a descris până acum sunt exemple de afectare a sănătăţii populaţiei prin crearea de agenţi
patogeni în acest scop. Mai există şi o altă modalitate de afectare a celor vaccinaţi – nu neapărat
prin introducerea în vaccin a unor agenţi patogeni despre care se ştie că sunt nocivi, ci prin absenţa
sterilizării acestora de contaminări cu diferite bacterii sau virusuri de la animalele de laborator sau
culturile celulare pe care sunt realizate vaccinurile.
Dr. John Martin, profesor de patologie la Universitatea California de Sud a fost angajat pe perioada
1976-1980 în ramura de oncologie virală a Biroului de Ştiinţe Biologice, de la FDA. In decursul
activităţii sale acolo, a identificat ADN străin în vaccinul anti-polio Orimune Lederle, ceea ce sugera o
contaminare serioasă. El şi-a atenţionat superiorii asupra acestui lucru şi i s-a răspuns să înceteze
aceste testări întrucât erau înafara activităţii pe care trebuia să o realizeze. Mai târziu, dr. Martin a
constatat că toate cele 11 maimuţe verzi africane pe care se producea vaccinul anti-polio, prezentau
virus citomegalic simian. Cei care realizau vaccinul ştiau despre acest lucru. Biroul de Ştiinţe Biologice
a decis ca producţia de vaccin contaminat să continue.
In 1955 dr. Martin a identificat anumite virusuri numite virusuri clandestine, la pacienţii cu sindromul
oboselii cronice. Aceste virusuri nu prezintă gene ai căror produşi determină sistemul imun al gazdei
să le recunoască. Astfel, acestea trec „neobservate” de sistemul de apărare al organismului. In martie
1995, dr.Martin a detectat faptul că unele din aceste virusuri clandestine îşi au originea în tipul de
virus citomegalic simian, al maimuţelor verzi africane, care infectează omul - virus despre care el
atenţionase că sunt prezente în vaccinul anti-polio.
Un articol din Washington Post din 26 ianuarie 1988 menţiona că toate cazurile de poliomielită după
anul 1979 au fost cauzate de vaccinul anti-polio, şi nu a fost depistată nicio tulpină străină în cazurile
de poliomielită.
In martie 2005, Haruna Kaita, cercetător ştiinţific în domeniul farmacologiei şi decan al Universităţii
din Nigeria, a testat vaccinurile trimise de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în India. Dr. Kaita a
depistat o serioasă contaminare cu agenţi patogeni.
Pe lângă contaminările virale sau bacteriene, vaccinurile conţin şi multe substanţe toxice, care se
introduc pentru a preveni infectarea lor cu bacterii sau pentru a le creşte performanţele. Printre
aceste substanţe, se află şi mercurul, formaldehida şi aluminiul. În ultimii 10 ani, numărul de copii
autişti a crescut de aproape cinci ori în SUA. Această creştere bruscă a procentului de copii autişti a
survenit după introducerea vaccinului anti-varicelă, pojar, rubeolă, în 1975. Cazul cel mai
reprezantativ este al unui copil căruia i s-au administrat vaccinuri pentru 9 boli într-o zi. Aceste
injecţii au fost urmate imediat de instalarea autismului. Vaccinurile conţin un prezervant pe bază de
mercur, numit thimerosal. Copilul a primit în acea zi o doză de mercur de 41 de ori mai mare decât
cea care în mod normal poate afecta organismul. Mercurul este toxic pentru sistemul nervos.
Când ne vaccinăm, de fapt jucăm o versiune modernă a “ruletei ruseşti”. Nu numai că ne expunem la
aluminiu, mercur, formaldehidă, proteine străine, dar putem dobândi astfel virusul SV40 şi alte
virusuri periculoase care pot genera cancer, leucemie, SIDA, etc. Congresul SUA protejează
companiile producătoare de vaccinuri de urmărirea în justiţie, astfel că aceste soluţii injectabile
periculoase cresc profiturile companiilor farmaceutice. Deşi expun populaţia la riscuri enorme, aceşti
producători nu riscă nici măcare o amendă.
În ciuda propagandei deşănţate, nu există nici o dovadă că vaccinurile sunt eficiente. Dimpotrivă. Şi
de asemenea, vaccinurile nu sunt studiate în amănunţime pentru siguranţă înainte de a fi introduse
pe piaţă. Există foarte multe dovezi că vaccinurile sunt periculoase, iar singura raţiune pentru
existenţa lor este aceea de a creşte profiturile firmelor producătoare.
Institutul de Patologie al Forţelor Armate, la ora actuală, reconstruieşte virusul gripei spaniole din
1918, inserându-l în tulpinile contemporane de virus gripal şi crescându-i letalitatea. Gripa spaniolă a
omorât 675000 de americani în perioada 1918-1919. Mulţi din cei morţi erau soldaţi vaccinaţi.
Anumiţi oameni de ştiinţă merg până la a afirma că versiunile reconstruite ale gripei ar putea fi
inserate în vaccinuri, împreună cu o tulpină mai benignă, cu scopul de a diminua progresia
componentelor periculoase. Substanţele chimice suport ale vaccinurilor pot ajuta anvelopa virală să
fuzioneze cu celulele pulmonare, facilitând infecţia. Oamenii vor răspândi mai departe infecţia, şi apoi
vor începe să cadă ca muştele. Aceasta va cauza pe de o parte panică, şi pe de altă parte o creştere a
cererii de vaccin, accelerând astfel ciclul. Persoanele cu inocul mic de virus, care nu vor avea
simptome grave de boală, vor fi învinuite ca fiind cele care au răspândit boala.
În 2002, Departamentul de Sănătate şi servicii umane a cumpărat 286 de milioane de doze de vaccin
de la furnizorul britanic Acambis. Washington Post a raportat în luna sptembrie a aceluiaşi an că
întreaga populaţie a Americii poate fi vaccinată în 5 zile. Concomitent, Departamentul de Sănătate a
realizat un proiect de lege cunoscut ca Actul The Model Emergency Health Powers. Acest act poate
cere ca orice individ să fie vaccinat, nesupunerea fiind considerată o crimă.
Cel mai sigur vaccin este cel care nu este niciodată folosit!
La sfârşitul anului 2004, într-o prestigioasă publicaţie ştiinţifică din Statele Unite – Proceedings of
National Academy of Sciences, echipa de cercetători condusă de Gerhard Scheuch arăta că inhalarea
de spray salin (apa cu sare) diminuează răspândirea de virusuri gripale, virusul SARS si tuberculoză,
cu 72,1±8,19%. Pentru raţiuni probabil foarte bine cunoscute lui Merck şi altor conducători de firme
farmaceutice, această informaţie potenţial salvatoare de vieţi nu a fost larg răspândită prin
intermediul mass-mediei.
Deci... “cel mai sigur vaccin este cel care nu este niciodată folosit!”...după cum afirma James Shannon,
fost director al Institutului Naţional pentru Sănătate (NIH) din SUA.