REVOLUȚIA GLORIOASĂ

Revoluţia burgheză din Anglia a reprezentat un eveniment major al epocii moderne şi a

impus în lume modelul englez al monarhiei constituţionale bazată pe principiul iluminist al
separării puterilor în stat.
La baza declanşării revoluţiei engleze au stat o serie de premise:
Premise social - economice:
- sporirea forţelor de producţie de tip capitalist (dezvoltarea manufacturilor, economie bazată
pe profit şi export).
- menţinerea vechilor structuri nobiliare şi apariţia unor noi clase sociale: noua nobilime şi
burghezia.
Premise politice
- exista o tradiţie a opoziţiei parlamentare faţă de monarhie. Magna Charta Libertatum (1215)
stabilea un echilibru între rege şi Parlament. Regii din dinastia Stuart (Iacob I şi Carol I ) au
încercat să consolideze monarhia absolută încălcând drepturile Parlamentului.
Premise ideologice şi religioase
- divergenţele dintre puritani şi catolici.
DESFĂȘURAREA REVOLUȚIEI ENGLEZE
Revoluţia engleză a cunoscut mai multe faze:
a). Faza parlamentară – Carol I Stuart convoacă în 1628 Parlamentul pentru a vota noi
impozite. Parlamentul refuză şi cere regelui să semneze Petiţia Dreptului. Regele dizolvă
Parlamentul şi guvernează fără el până în 1640 când este din nou convocat (Parlamentul cel
Lung).
Revoluţia intră într-o nouă fază.
b).Faza războiului civil (1642-1649) - Anglia s-a scindat în două tabere:
- Tabăra regalistă: reunea simpatizanţii regelui, marea nobilime şi clerul anglican;
- Tabăra parlamentară: cuprindea burghezia, noua nobilime, ţărănimea.
Conflictul militar s-a declanşat în august 1642. Primele victorii au înclinat de partea armatei
regale dar după ce în fruntea armatei parlamentare ajunge Oliver Cromwell deputat în
Camera Comunelor, care a organizat pe baze noi armata Parlamentului( Noua Armată) care,
începând cu 1643, a obţinut victorii după victorii: Marston-Moor (1644), Naseby (1645) şi
Preston (1648).
Fiind considerat vinovat de trădare, de distrugerile provocate de războiul civil și pentru
pierderile de vieți omenești, Carol I a fost judecat de Parlament și executat ( ianuarie 1649).
Moartea regelui a determinat modificarea regimului politic.
c). Faza republicană- în 1649 se proclamă Republica, numită "Commonwealthul Angliei", în
care puterea legislativă aparţinea, în continuare, Parlamentului, iar cea executivă unui
Consiliu de stat, format din 40 membri, dar în care Oliver Cromwell avea rolul hotărâtor. În
plan extern, Parlamentul cel Lung şi Consiliul de Stat au elaborat o serie de măsuri care vizau
cucerirea unor teritorii (Scoţia şi Irlanda). Parlamentul dorind să consolideze poziţia
burgheziei engleze, va adopta aşezăminte care vizau comerţul şi navigaţia. Astfel, în 1651,
adoptă Actul de navigaţie, prin care se proclama monopolul de stat asupra tuturor
importurilor, ceea ce punea capăt primatului olandez în comerţul maritim spre Anglia. În
1655, Cromwell obţine Jamaica de la Spania.
Oliver Cromwell îşi impune, treptat, autoritatea, culminând cu dizolvarea "Parlamentului cel
Lung" (1653) şi promulgarea a diferite instrumente de guvernare prin care se instituia în
Anglia Protectoratul.
d). Faza Protectoratului (1653-1658) - o formă de dictatură militară. Puterea executivă a fost
încredinţată lordului protector – Oliver Cromwell şi unui Consiliu format din 21 membri.
Puterea legislativă a aparţinut lordului protector şi parlamentului unicameral (Camera
Lorzilor fiind dizolvată).
În 1658 Oliver Cromwell moare urmându-i la conducere fiul său Richard Cromwell, s-a
dovedit a fi incapabil să facă faţă opoziţiei, permiţând astfel victoria regaliştilor.
e). Faza restauraţiei (1660-1688)- Restauraţia stuarţilor a apărut ca o soluţie acceptabilă atât
pentru burghezie cât şi pentru marea parte a nobilimii. Restauraţia s-a produs datorită
faptului că opoziţia era îndreptată împotriva absolutismului monarhic, nu asupra monarhiei,
ca instituţie.
În perioada 1660 - 1688, cât a durat restauraţia, pe tronul Angliei s-au succedat Carol al II-
lea Stuart (1660 - 1685) şi Iacob al II-lea Stuart (1685 - 1688 ).
Carol II- Cel mai important document promulgat de rege a fost Habeas Corpus Act din 1679,
care garanta libertatea individuală şi stabileşte normele de arestare şi judecarea deţinuţilor.
Prin această lege, Parlamentul încerca să contracareze tendinţele de reinstaurare a
absolutismului regal.
Deoarece regele Iacob II Stuart a încercat să restaureze absolutismul monarhic , opoziția a
hotărât abdicarea regelui . instalarea în noiembrie 1688 ca regent al Angliei , fără incidente,
a lui Wilhelm de Orania a intrat în istorie sub numele de ,,Revoluția Glorioasă”.
În 1689 este elaborată "Declaraţia drepturilor" (engleză Bill of Rights) care stabilea
prerogativele regelui. Suveranul nu putea impune impozite, nu putea să organizeze
vreo armată fără avizul Parlamentului; Parlamentul trebuia convocat la intervale
regulate; regele nu putea să suspende punerea în execuţie a legilor şi nici să
obstrucţioneze în vreun fel respectarea lor; procedurile judiciare se desfăşoară prin
intermediul juraţilor; cetăţenii au dreptul de a-şi alege reprezentanţii săi.
"Revoluţia glorioasă" consacră monarhia parlamentară în care "regele domneşte, dar nu
guvernează". Regele este şeful bisericii, al armatei, al justiţiei, al diplomaţiei. Puterea
executivă aparţine Cabinetului, condus de Primul-ministru, care este răspunzător în faţa
Parlamentului. Puterea legislativă este încredinţată unui parlament bicameral alcătuit din
Camera Lorzilor (membri ereditari sau numiţi de rege), şi Camera Comunelor (membri aleşi
prin vot cenzitar). Se edifică un sistem al partidelor politice: Tory, care susţineau puterea
regală, erau în principal reprezentanţi ai marii nobilimi; şi Whig, protestanţi şi antiabsolutişti,
erau reprezentanţi ai burgheziei şi claselor mijlocii, fiind adepţi al liberalismului