Prima independență[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Republica Democratică Moldovenească.

Vezi și: Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească.
În martie 1917, la Chișinău a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile
Stroescu. Congresul ostășesc de la Chișinău (23-27.10.1917) [36] proclamă autonomia teritorială și
politică a Basarabiei, și ia inițiativa constituirii din reprezentanți ai tuturor națiunilor, confesiunilor,
asociațiilor profesionale și culturale, a unui parlament – Sfatul Țării. [40] Acesta proclamă la 2
decembrie 1917 Republica Democrată Moldovenească în frunte cu Ion Inculeț, iar la 24
ianuarie 1918 votează independența republicii.
Ca urmare a anarhiei și violenței trupelor rusești debandate, la 22 decembrie 1917 Sfatul Țării cere
guvernului român să trimită armata pentru a restabili ordinea. Trupele aliate au trecut Prutul în ziua
de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori, iar în câteva zile să elibereze complet
Basarabia.[41] Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că
nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului
Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia.[42]

Unirea cu Regatul României[modificare | modificare sursă]

Județele și regiunile istorice ale României Mari după 1926.

Articole principale: Unirea Basarabiei cu România și România Mare.
Întrunit la Chișinău la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat
unirea Republicii Democratice Moldovenești cu Regatul României. Votul de unire cu România a fost
dat cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri. [36][43] Tratatul de la Paris (1920), semnat de Marea
Britanie, Franța, Italia și Japonia recunoaște unirea Basarabiei cu România.[36]