Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Îndrumător ştiinţific:
Prof. Dr. Victor Alexandru
2010
Rezumat
Tema lucrarii este studiul radacinilor primitive. Folosind niste rezultate pre-
liminare (date in capitolul 1), vom introduce notiunea de radacina primitiva si
o vom studia in mod detaliat. Vom caracteriza numerele care admit radacini
primitive si vom da structura generala a grupului unitatilor inelului de resturi
modulo n. De asemenea, vom enunta conjectura lui Artin referitoare la radacini
primitive si pe baza ei vom formula si demonstra un rezultat oarecum asem-
anator (dar mult, mult mai slab).
In ultimul capitol vom vedea si niste aplicatii diverse ale teoriei prezentate.
Astfel, vom avea o aplicatie de natura teoretica (studiul congruentelor binome),
aplicatii de natura problemistica (folosirea radacinilor primitive in solutia unor
probleme) si chiar si o aplicatie care poate fi considerata ”curiozitate matemat-
ica” sau ”matematica distractiva” (numere ciclice si legatura lor cu radacinile
primitive).
2
Cuprins
1 Rezultate preliminarii 4
1.1 Divizibilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2 Congruente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Resturi patratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2 Radacini primitive 16
2.1 Ordinul unui numar modulo n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Radacini primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.3 Existenta radacinilor primitive modulo numere prime . . . . . . . . . 22
2.4 Existenta radacinilor primitive in cazul general . . . . . . . . . . . . 24
2.5 Structura grupului U (Zn ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.6 Calculul radacinilor primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.7 Inegalitati referitoare la radacini primitive. Conjectura lui Artin . . 36
3 Exemple si aplicatii 43
3.1 Congruente binome . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.2 Probleme in care apar radacinile primitive . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.3 Numere ciclice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3
1 Rezultate preliminarii
In acest prim capitol vom prezenta niste rezultate generale pe care le vom aplica in
cursul acestei lucrari. In mare parte ele vor fi enuntate fara demonstratie, sau va fi
data ideea generala a demonstratiei. Pentru demonstratii complete, se pot consulta
[2] sau [4].
In prima parte a acestui capitol vom incepe prin a defini relatia de divizibilitate pe
Z si prin a enunta teorema fundamentala a aritmeticii. Urmeaza enuntul teoremeii
impartirii cu rest, definitia celui mai mare divizor comun, si algoritmul lui Euclid.
La finalul primei parti se defineste notiunea de functie aritmetica, si se dau cateva
exemple de functii aritmetice clasice (d, σ, µ, ϕ), formulele lor de calcul si cateva
proprietati ale lor, alaturi cu teorema de inversiune a lui Möbius.
In a doua parte a acestui capitol vom studia relatia de congruenta modulo n pe
Z si proprietati ale acesteia. Incepem cu teorema chineza a resturilor si teoremele
lui Euler si Fermat. Apoi vom studia ecuatii cu congruente, demonstrand la final
teorema lui Lagrange referitoare la numarul solutiilor unei congruente polinomiale
modulo un numar prim.
In cea de a treia parte a acestui capitol vom trata resturile patratice modulo un
numar prim. Incepem prin a defini simbolul lui Legendre si a da niste proprietati
ale sale, apoi enuntam criteriul lui Euler, lema lui Gauss, si, in final, enuntam legea
de reciprocitate patratica a lui Gauss.
4
1.1 Divizibilitate
Propozitia 1.1.6. Un numar natural este ireductibil daca si numai daca este prim.
Vom continua prin a enunta o alta teorema importanta, care sta la baza multor
rezultate care vor fi enuntate sau demonstrate pe parcurs.
Teorema 1.1.7 (Teorema impartirii cu rest). Fie a si b doua numere intregi, iar b
nenul. Atunci exista si sunt unice numerele intregi q si r astfel incat a = bq + r si
0 ≤ r < |b|.
5
Demonstraţie. Vom da doar ideea demonstratiei: consideram multimea
S = a − bk | k ∈ N, a − bk ≥ 0 ⊂ N.
Aceasta multime are un cel mai mic element, iar acela este chiar r.
Definitia 1.1.8. Numerele q si r din teorema de mai sus se numesc catul respectiv
restul impartirii lui a la b.
In cele ce urmeaza, vom defini o alta notiune foarte des intalnita, cea de cel mai mare
divizor comun, si vom prezenta algoritmul lui Euclid pentru determinarea acestuia,
efectiv aplicand teorema anterioara.
Definitia 1.1.9 (Cel mai mare divizor comun). Fie a si b doua numere intregi.
Numarul d se numeste cel mai mare divizor comun al numerelor a si b si se noteaza
(a, b) daca satisface urmatoarele proprietati:
i) d|a si d|b
iii) d > 0
Definitia 1.1.10 (Numere prime intre ele). Numerele a si b se numesc prime intre
ele sau relativ prime daca (a, b) = 1.
Existenta, unicitatea si un mod de calcul pentru cel mai mare divizor comun sunt
toate date de urmatorul rezultat ce poarta numele de algoritmul lui Euclid.
Teorema 1.1.11 (Algoritmul lui Euclid). Fie a si b doua numere intregi, iar b
nenul. Vom construi sirul r0 , r1 , r2 , . . ., cu r0 = a, r1 = b iar rn+1 va fi restul
impartirii lui rn−1 la rn (conform teoremei 1.1.7); evident rn+1 va fi definit doar
pentru rn > 0. Atunci ultimul element nenul din sir este chiar (a, b).
Demonstraţie. Din nou vom da doar ideea demonstratiei: din 1.1.7 vom avea ca
r0 > r1 > . . . si cum nu putem avea un sir infinit strict descrescator de numere
naturale rezulta ca exista un indice n pentru care rn > 0, rn+1 = 0. Se poate arata
ca rn |rn−1 , rn |rn−2 , si asa mai departe , urmand ca rn |r1 = b, rn |r0 = a. Apoi daca
d0 |a , d0 |b, se poate arata inductiv ca d0 |r2 , d0 |r3 , si asa mai departe, urmand ca
d0 |rn . Astfel, rn = (a, b).
6
Teorema 1.1.12. Fie a si b doua numere intregi si (a, b) = d. Atunci exista
numerele intregi x si y astfel incat ax + by = d.
Demonstraţie. Ideea demonstratiei este sa luam cel mai mic element al multimii
S = {ax + by | x, y ∈ Z, ax + by > 0} ⊂ N.
Corolarul 1.1.13. Fie a si b doua numere intregi. Atunci a si b sunt prime intre
ele daca si numai daca exista numerele intregi x si y astfel incat ax + by = 1.
In cele ce urmeaza vom defini cateva functii artimetice ”clasice” si formulele lor de
calcul, avand la baza scrierea din corolarul 1.1.4. Prin functie aritmetica intelegem
o functie avand ca domeniu de definitie multimea N∗ a numerelor naturale nenule.
Definitia 1.1.14 (Numarul divizorilor lui n). Fie n ≥ 2 un numar natural. Vom
nota cu d(n) numarul divizorilor pozitivi ai lui n. Daca n = pa11 · . . . · pakk , atunci are
loc formula
Demonstraţie. Ideea demonstratiei este ca orice divizor pozitiv al lui n se scrie sub
forma pb11 · . . . · pbkk , cu 0 ≤ bi ≤ ai pentru orice 1 ≤ i ≤ k.
Definitia 1.1.15 (Suma divizorilor lui n). Fie n ≥ 2 un numar natural. Vom nota
cu σ(n) suma divizorilor pozitivi ai lui n. Daca n = pa11 · . . . · pakk , atunci are loc
formula
pa11 +1 − 1 pak +1 − 1
σ(n) = · ... · k .
p1 − 1 pk − 1
X k
Y
p1b1 . . . pkbk = 1 + pi + . . . + pai i ,
Definitia 1.1.16 (Functia lui Möbius). Functia lui Möbius se defineste astfel: µ :
N∗ → Z, unde µ(n) este dat de:
7
1, daca n = 1;
µ(n) = 0, daca exista p prim astfel incat p2 |n;
(−1)k ,
daca n = p1 p2 . . . pk cu p1 , p2 , . . . , pk prime distincte.
X n X n
f (n) = F (d) · µ = µ(d) · F .
d d
d|n d|n
Definitia 1.1.18 (Indicatorul lui Euler). Fie n un numar natural nenul. Vom nota
cu ϕ(n) numarul numerelor mai mici decat n si relativ prime cu n.
1 2 n
Demonstraţie. Vom prezenta si o demonstratie aici. Fie A = , ,..., multi-
n n n
mea fractiilor mai mici sau egale cu 1, avand numitorul n. Mai departe, vom nota
cu Ad multimea fractiilor din A care in forma ireductibila au numitorul d. Are rost
sa definim Ad doar pentru d|n, iar multimile Ad cand d parcurge toti divizorii lui n
formeaza o partitie a lui A. Cum
k k l
Ad = exista l, cu 1 ≤ l ≤ d si (l, d = 1) astfel incat = ,
n n d
X X
se poate observa usor ca |Ad | = ϕ(d). Asadar n = |A| = |Ad | = ϕ(d), si
d|n d|n
demonstratia se incheie.
Propozitia 1.1.20. Fie n = pa11 · . . . · pakk un numar natural nenul scris conform
corolarului 1.1.4. Atunci are loc formula:
1 1 1
ϕ(n) = n 1 − 1− ... 1 − .
p1 p2 pk
8
X n
ϕ(n) = µ(d) · ,
d
d|n
Vom incheia aceasta prima parte cu un rezultat ce caracterizeaza functiile d(n), σ(n), ϕ(n).
9
1.2 Congruente
Fie n un numar natural nenul si a, b doua numere intregi. Vom spune ca a este
congruent cu b modulo n daca n|a − b. Vom nota acest fapt prin a ≡ b (mod n).
Relatia de congruenta astfel definita este o relatie de echivalenta. Vom nota multi-
mea claselor de echivalenta cu Zn . Clasa de echivalenta corespunzatoare lui a este
a = {a + nk | k ∈ Z}. Vom numi aceasta relatie de echivalenta congruenta modulo
b
n.
Definitia 1.2.2 (Sistem redus de resturi). Fie S un sistem complet de resturi mod-
ulo n. Vom considera R = {s ∈ S | (s, n) = 1} corespunzator reprezentantilor care
sunt relativ primi cu n. Un astfel de R se numeste sistem redus de resturi modulo
n.
x ≡ a1 (mod x1 )
x ≡ a2 (mod x2 )
..
.
x ≡ an (mod xn )
Putem observa ca (Zn , +, ·) este un inel comutativ, unde operatiile + si · sunt cele
a + bb = a[
”naturale”: b + b si b a · bb = ad
· b. Folosind notatia standard, fie U (Zn )
multimea elementelor inversabile din Zn . Se poate arata (folosind corolarul 1.1.13)
ca, de fapt, clasele din U (Zn ) corespund numerelor ce sunt prime cu n, altfel spus
U (Zn ) = {b
a | (a, n) = 1}. Din aceasta scriere rezulta ca |U (Zn )| = ϕ(n). Mai mult,
U (Zn ) formeaza un grup cu operatia de inmultire. De aici urmeaza o consecinta
imediata:
10
Teorema 1.2.4 (Teorema lui Euler). Fie n ≥ 2 un numar natural si a un numar
intreg prim cu n. Atunci aϕ(n) ≡ 1 (mod n).
Demonstraţie. Ideea demonstratiei are la baza grupul U (Zn ), · . Ordinul acestui
a)ϕ(n) = b
grup este chiar ϕ(n), deci (b 1.
Corolarul 1.2.5 (Teorema lui Fermat). Fie p un numar prim si a un numar intreg
nedivizibil cu p. Atunci ap−1 ≡ 1 (mod p).
Din teorema lui Euler (1.2.4), astfel de numere exista pentru orice a prim cu n, deci
definitia are sens. In capitolul urmator vom relua aceasta notiune si o vom studia
in amanunt, aici am dat doar definitia.
Demonstraţie. Ideea demonstratiei are la baza teorema lui Euler (1.2.4), se poate
vedea clar ca ax ≡ b (mod n). Apoi se arata ca orice doua solutii x, y satisfac x ≡ y
(mod n).
11
Teorema 1.2.9 (Teorema lui Lagrange). Fie f (x) = an X n + . . . + a1 X + a0 un
polinom si p un numar prim care nu divide an . Atunci congruenta f (x) ≡ 0 (mod p)
are cel mult n solutii.
Teorema 1.2.10 (Wilson). Fie p un numar prim. Atunci (p − 1)! + 1 ≡ 0 (mod p).
Demonstraţie. Ideea demonstratiei este ca polinomul f (X) amintit mai sus are
gradul cel mult p − 2, dar are p − 1 solutii (toate numerele de la 1 la p − 1).
Din teorema lui Lagrange va trebui ca toti coeficientii lui f sa fie divizibili cu p, in
particular si termenul liber al acestuia.
12
1.3 Resturi patratice
Fie p un numar prim si a un numar intreg nedivizibil prin p. Spunem ca a este rest
patratic modulo p daca congruenta x2 ≡ a (mod p) are solutii. Daca a nu este rest
patratic modulo p, atunci il vom numi nerest patratic modulo p.
Se observa ca daca ecuatia x2 ≡ a (mod p) are solutii, atunci ea are exact doua
(daca α este solutie,atunci
si −α este solutie). Simbolul lui Legendre poate fi
a
extins la Z definind = 0 pentru acei a divizibili prin p. Se vede imediat ca
p
a b
daca a ≡ b (mod p), atunci = .
p p
Propozitia 1.3.2. Fie p un numar prim impar. Atunci intr-un sistem redus de
p−1 p−1
resturi modulo p exista exact 2 resturi patratice modulo p si implicit exact 2
neresturi patratice modulo p.
2
p−1
Demonstraţie. Ideea demonstratiei este sa aratam ca 12 , 22 , . . . , 2 sunt resturi
patratice distincte modulo p, si ca orice alt rest patratic modulo p se afla printre
ele.
Pentru a determina daca un numar a este sau nu rest patratic modulo p, este util
urmatorul criteriu:
13
1, daca p ≡ 1 (mod 4);
−1
=
p −1, daca p ≡ 3 (mod 4).
Tot folosind criteriul lui Euler se poate arata si urmatoarea proprietate a simbolului
lui Legendre:
Propozitia 1.3.5.
Fie p≥ 3 un numar
prim si a, b doua numere intregi nedivizibile
ab a b
prin p. Atunci = · .
p p p
sistemul ”celor mai mici” resturi modulo p. Se observa ca S este un sistem redus de
resturi modulo p. Notam S+ si S− submultimile lui S formate din elemente pozitive
respectiv negative. Fie acum a un numar intreg nedivizibil prin p, si l ∈ S+ . Atunci
exista un unic al ∈ S astfel incat a·l ≡ al (mod p). Introducem urmatoarea notatie:
n o
γa = l l ∈ S+ si al ∈ S− .
14
si apoi din criteriul lui Euler (1.3.3) rezulta concluzia.
Cel mai important rezultat referitor la resturi patratice este legea de reciprocitate
patratica a lui Gauss. Vom enunta mai jos teorema, fara demonstratie:
15
2 Radacini primitive
16
2.1 Ordinul unui numar modulo n
E = k ∈ N∗ | ak ≡ 1 (mod n) .
Conform teoremei lui Euler (1.2.4), ϕ(n) ∈ E, deci E 6= ∅. In concluzie, E are un cel
mai mic element - acela se va numi ordinul lui a modulo n. Astfel, am reluat definitia
1.2.6 data in capitolul anterior. Vom nota ordinul lui a modulo n cu ordn (a).
Drept exemple, sa luam n = 7 si sa calculam ord7 (2) si ord7 (3). Pentru a = 2, avem
Pentru a caracteriza multimea E introdusa mai sus (si implicit toate solutiile con-
gruentei ax ≡ 1 (mod n) cu a si n date), vom da urmatoarea teorema:
deoarece ao ≡ 1 (mod n). In concluzie, ar ≡ 1 (mod n). Dar r < o, deci trebuie sa
avem r = 0, altfel am contrazice definitia lui o = ordn (a). Asadar o|r.
” ⇐= ”: Din nou notam o = ordn (a) si presupunem ca o|k. Atunci k = oq, si rezulta
imediat ca ak ≡ (aq )o ≡ 1 (mod n).
17
Ca sa continuam exemplul de mai sus, sa luam tot n = 7 si a = 2. Am vazut ca
ord7 (2) = 3, asadar putem aplica teorema de mai sus pentru a deduce ca 210 6≡ 1
(mod 7), dar 215 ≡ 1 (mod 7).
O consecinta imediata a teoremei de mai sus este urmatorul rezultat:
Demonstraţie. Conform teoremei lui Euler (1.2.4), avem ca aϕ(n) ≡ 1 (mod n).
Aplicand teorema de mai sus, rezulta ca ordn (a) divide ϕ(n).
Putem utiliza acest corolar pentru a calcula valori ale ordinului pentru numere mici.
Sa luam spre exemplu n = 17 si a = 5. Cum divizorii lui ϕ(17) = 16 sunt 1, 2,
4, 8 si 16, din corolarul anterior acestea sunt toate valorile posibile ale lui ord17 (5).
Avem
Vom da acum un alt rezultat important care rezulta imediat din teorema 2.1.1:
deci ord14 (3) = 6. De aici putem trage concluzia ca 35 ≡ 311 (mod 14), deoarece
6 divide 11 − 5. De asemenea, putem trage concluzia ca 39 6≡ 320 , deoarece 6 nu
divide 20 − 9.
18
Vom incheia aceasta parte cu o teorema care ne permite sa calculam ordinul puterilor
lui a stiind ordinul lui a.
Demonstraţie. Notam s = ordn (au ) si d = (t, u). Vom arata ca s si t/d se divid
reciproc, si in concluzie ele vor fi egale.
Cum (au )t/d ≡ (at )u/d ≡ 1 (mod n) (deoarece u/d este un numar intreg), rezulta
din teorema 2.1.1 ca t/d divide s.
Pe de alta parte, aus ≡ (au )s ≡ 1 (mod n), deci tot conform teoremei 2.1.1 rezulta
ca us divide t. Cum d = (t, u), rezulta ca s divide t/d.
Din cele doua relatii de mai sus rezulta ca s = t/d si demonstratia se incheie.
19
2.2 Radacini primitive
Dupa cum am vazut intr-un exemplu anterior, ord7 (3) = 6 = ϕ(7). Deci 3 este o
radacina primitiva modulo 7. 2 nu este o radacina primitiva modulo 7, deoarece
ord7 (2) = 3 6= ϕ(7).
In paragraful anterior am mentionat ca doar anumite valori ale lui n admit astfel
de radacini primitive. In partile cele ce urmeaza, vom caracteriza complet toate
numerele n care admit radacini primitive. Pentru moment, sa luam insa exemplul
n = 8. Numerele intregi mai mici decat 8 care sunt relativ prime cu acesta sunt 1,
3, 5 si 7. Vedem ca ord8 (1) = 1 si ord8 (3) = ord8 (5) = ord8 (7) = 2, dar ϕ(8) = 4.
Asadar putem concluziona ca nu exista radacini primitive modulo 8.
Mai sus am mentionat ca daca r este o radacina primitiva modulo n, atunci primele
ϕ(n) puteri ale lui r dau un sistem redus de resturi modulo n. Sa demonstram acest
fapt:
r1 , r2 , . . . , rϕ(n)
20
ri ≡ rj (mod n), cu 1 ≤ i, j ≤ ϕ(n). Din teorema 2.1.1 rezulta ca ordn (r) = ϕ(n)
divide i − j, dar cum i, j sunt intre 1 si ϕ(n), trebuie ca i = j. Asadar oricare doua
din puterile lui r din enuntul teoremei sunt necongruente modulo n, si demonstratia
se incheie.
Demonstraţie. Fie k natural. Vom folosi teorema 2.1.4: cum ordn (r) = ϕ(n),
ordn (rk ) = ϕ(n)/ k, ϕ(n) . Pentru ca rk sa fie radacina primitiva modulo n, trebuie
Folosind propozitia de mai sus si teorema anterioara (2.2.2), vom putea da urmatorul
rezultat:
Teorema 2.2.4. Fie n ≥ 2 un numar natural ce admite cel putin o radacina primi-
tiva. Atunci exista exact ϕ ϕ(n) radacini primitive modulo n, necongruente oricare
doua.
21
2.3 Existenta radacinilor primitive modulo numere prime
Pana acum am dat anumite proprietati ale radacinilor primitive in cazul in care ele
exista. Sa analizam acum in ce cazuri exista astfel de radacini primitive. Este natu-
ral sa incepem cu numerele prime. Pe parcursul acestei parti vom lucra deci modulo
p unde p este un numar prim. Rezultatul fundamental pe care il vom demonstra
este ca orice numar prim admite radacini primitive.
unde deg g = p − 1 − d. Conform teoremei lui Fermat (1.2.5), polinomul X p−1 are
exact p − 1 radacini necongruente modulo p. In plus, din descompunerea data mai
sus, orice radacina a lui X p−1 este o radacina fie a lui f fie a lui g. Aici va interveni
teorema lui Lagrange (1.2.9) demonstrata in capitolul 1: g are cel mult p − 1 − d
radacini necongruente modulo p. In concluzie, trebuie ca f sa aiba cel putin d
radacini necongruente modulo p, dar cum deg f = d, rezulta ca ele sunt exact d la
numar.
22
X
p−1= ϕ(d).
d|p−1
Vom arata acum ca N (d) ≤ ϕ(d) pentru orice divizor d al lui p − 1. Datorita
egalitatii celor doua sume, va trebui ca N (d) = ϕ(d), si deci va rezulta concluzia.
Sa aratam acum ca N (d) ≤ ϕ(d). Daca N (d) = 0 atunci nu e nimic de demonstrat,
deci sa presupunem ca N (d) > 0. Fie asadar z un element de ordin d. Atunci reiese
imediat din teorema 2.1.3 ca numerele z, z 2 , . . . , z d sunt oricare doua necongruente
modulo p. De asemenea, oricare din aceste numere satisface ecuatia xd ≡ 1 (mod p).
Intr-adevar:
(z k )d ≡ (z d )k ≡ 1 (mod p).
Conform teoremei 2.3.1, rezulta ca aceste numere sunt toate radacinile necongruente
modulo p ale ecuatiei, altfel spus, daca y satisface y d ≡ 1 (mod p) atunci y ≡ z k
(mod p) pentru un anumit k. Cum orice element de ordin d satisface aceasta ecuatie,
rezulta ca toate elementele de ordin d se numara printre primele d puteri ale lui a.
Folosim acum teorema 2.1.4: ordp (ak ) = k/(k, d), deci ak are ordin d daca si numai
daca (k, d) = 1. Cum exista exact ϕ(d) astfel de valori k, rezulta ca in acest caz
avem exact ϕ(d) elemente de ordin d.
Asadar, avem ca N (d) ∈ {0, ϕ(d)}, deci N (d) ≤ ϕ(d). Folosind egalitatea sumelor
de mai sus, trebuie ca N (d) = ϕ(d) si deci teorema este demonstrata.
O consecinta imediata a acestei teoreme este chiar rezultatul pe care l-am amintit
la inceputul acestei parti:
Corolarul 2.3.3. Orice numar prim admite o radacina primitiva. Mai precis, daca
p este prim atunci exista exact ϕ(p − 1) radacini primitive modulo p.
23
2.4 Existenta radacinilor primitive in cazul general
si apoi tinand cont ca ordp2 (r) = p − 1 (conform celor de mai sus) si (p − 1)p =
p2 − p ≡ −p (mod p2 ), vom obtine ca
24
ca sp−1 6≡ 1 (mod p2 ), si deci ordp2 (s) nu poate fi p − 1. Conform celor de mai sus,
ordp2 (s) trebuie deci sa fie p(p − 1), adica s este o radacina primitiva modulo p2 , si
demonstratia se incheie.
Sa luam doua exemple ce ilustreaza cele doua cazuri. Fie p = 7. Am vazut intr-o
sectiune anterioara ca r = 3 este o radacina primitiva modulo 7. Folosind ideea din
demonstratia anterioara, avem ca ord49 (3) ∈ {6, 42}. Insa 36 6≡ 1 (mod 49), deci
trebuie ca ord49 (3) = 42. In concluzie, 3 este o radacina primitiva si modulo 49.
Fie acum p = 487 si r = 10. Se poate verifica ca 10 este radacina primitiva modulo
487, si ca 10486 ≡ 1 (mod 4872 ). Asadar, 10 nu este radacina primitiva modulo
4872 , dar, conform teoremei anterioare, trebuie ca 497 = 10 + 487 sa fie radacina
primitiva modulo 4872 .
Demonstraţie. Existenta lui r este demonstrata de teorema 2.4.1, mai mult, stim ca
r este radacina primitiva modulo p (deoarece daca s este radacina primitiva modulo
p din care se obtine r conform teoremei 2.4.1, atunci fie s = r fie s = r + p ≡ r
(mod p)). Cum r este radacina primitiva modulo p2 , stim ca rp−1 6≡ 1 (mod p2 ).
Ne propunem sa aratam prin inductie ca pentru orice k ≥ 2 are loc:
k−2 (p−1)
rp 6≡ 1 (mod pk ).
Sa presupunem pentru moment ca acest rezultat este adevarat. Vom proceda analog
cu demonstratia teoremei 2.4.1. Fie n = ordpk (r). Conform corolarului 2.1.2 avem
ca r divide ϕ(pk ) = pk−1 (p − 1). Cum rn ≡ 1 (mod p), rezulta conform teoremei
2.1.1 ca p − 1 = ordp (r) divide n. In concluzie, trebuie ca n = pt (p − 1), cu t ≤ k − 1
numar natural. Daca am avea t 6= k − 1, atunci trebuie ca t ≤ k − 2, si deci:
k−2
t pk−2−t
rp (p−1) ≡ rp (p−1) ≡ 1 (mod pk ),
25
Ramane acum sa demonstram prin inductie afirmatia de mai sus. Pasul initial de
inductie (k = 2) este dat de rp−1 6≡ 1 (mod p2 ), ceea ce rezulta din alegerea lui r.
Sa presupunem acum ca
k−2 (p−1)
rp 6≡ 1 (mod pk ).
pentru un k ≥ 2. Cum (r, pk−1 ) = 1, din teorema lui Euler (1.2.4) rezulta ca:
k−2 (p−1) k−1 )
rp ≡ rϕ(p ≡ 1 (mod pk−1 ).
k−2 (p−1)
Asadar rp = 1 + dpk−1 pentru un anumit numar intreg d care este prim cu
k−2 (p−1)
p (altfel am avea pk−1 divide rp − 1, contrazicand ipoteza de inductie). Din
nou vom ridica la puterea p:
p
pk−1 (p−1)
k−1
p
k
X p j
r = 1 + dp = 1 + dp + dpk−1 .
j
j=2
La fel ca in cursul teoremei 2.4.1, vedem ca suma din partea dreapta (termenii situati
la dreapta lui ) sunt divizibili cu pk+1 . Intr-adevar, vom avea ca j(k − 1) ≥ k + 1
P
pentru orice j, k ≥ 2, mai putin pentru j = 2, k = 2. In acest caz, vom folosi faptul
ca coeficientul binomial p2 este divizibil cu p.
In concluzie,
k−1 (p−1)
rp ≡ 1 + dpk (mod pk+1 ),
26
Teorema 2.4.3. Daca a este un numar intreg impar si k ≥ 3 este un numar natural,
atunci
k )/2 k−2
aϕ(2 = a2 ≡ 1 (mod 2k ).
si din faptul ca 2 divide b(b + 1), obtinem ca 8 divide a2 − 1, deci a2 ≡ 1 (mod 8).
Astfel, pasul initial de inductie este demonstrat.
Sa presupunem acum ca
k−2
a2 ≡ 1 (mod 2k )
Desi ultimul rezultat afirma ca nu exista radacini primitive modulo 2k , exista insa
elemente care au ordinul ϕ(2k )/2 (care este cel mai mare ordin posibil pe care l-ar
putea avea). Acest fapt este dat de teorema urmatoare:
Teorema 2.4.5. Fie k ≥ 3 un numar natural. Atunci are loc urmatoarea egalitate:
27
ord2k (5) = ϕ(2k )/2 = 2k−2 .
deci ord2k (5) divide 2k−2 . Daca am arata ca ord2k (5) nu divide 2k−3 , atunci am
terminat, deoarece ar urma ca ord2k (5) = 2k−2 . Pentru aceasta, vom folosi teorema
2.1.1: vom arata ca:
k−3
52 6≡ 1 (mod 2k ).
Vom folosi inductia. Cazul k = 3 se verifica imediat: 5 ≡ 1+4 (mod 8). Presupunem
acum relatia de mai sus adevarata pentru un k ≥ 3 natural. Atunci exista un numar
intreg d astfel incat:
k−3
52 = (1 + 2k−1 ) + d · 2k .
Mai departe
k−2
52 ≡ (1 + 2k−1 )2 ≡ 1 + 2k + 22k−2 ≡ 1 + 2k (mod 2k+1 ),
si pasul de inductie este demonstrat. Astfel, am aratat ca ord2k (5) = ϕ(2k )/2 si
demonstratia se incheie.
Cu toate rezultatele pana acum am determinat ca orice putere a unui numar prim
impar admite o radacina primitiva, in timp ce singurele puteri ale lui 2 ce admit
radacini primitive sunt 2 si 4. Acum vom incerca sa vedem ce se intampla in cazul
numerelor care sunt produse de cel putin doua numere prime. Vom incepe prin a
da un rezultat care caracterizeaza numerele ce nu admit radacini primitive (in afara
de puterile lui 2)
Teorema 2.4.6. Fie n un numar natural care nu este putere a unui numar prim si
nici dublul unei puteri a unui numar prim. Atunci n nu admite radacini primitive.
28
Demonstraţie. Il vom descompune pe n in factori primi. Fie deci:
Fie U cel mai mic multiplu comun al numerelor ϕ(pa11 ), ϕ(pa22 ), . . ., ϕ(pakk ). Cum
ϕ(pai i ) divide U , rezulta conform teoremei 2.1.1 ca
rU ≡ 1 (mod pai i ),
rU ≡ 1 (mod n),
si mai departe, din nou aplicand teorema 2.1.1, rezulta ca ϕ(n) divide U .
Dar numerele pai i sunt prime intre ele iar ϕ este o functie aritmetica multiplicativa,
deci
deci produsul numerelor ϕ(pai i ) divide cel mai mic multiplu comun al lor. Acest
lucru este posibil doar cand cele doua valori sunt egale, adica atunci cand toate
numerele ϕ(pai i ) sunt prime intre ele.
Dar ϕ(pm ) = pm−1 (m − 1), iar acest numar este par pentru orice p ≥ 3 prim, sau
in cazul p = 2 si m ≥ 2. In concluzie, printre pi nu poate aparea decat un singur
factor prim impar. Cum am presupus ca n nu este putere a unui numar prim, n are
cel putin doi factori primi distincti, deci al doilea factor prim trebuie sa fie 2. Dar
exponentul la care apare 2 trebuie sa fie chiar 1 conform celor spuse anterior. In
concluzie n = 2pm , si acest fapt contrazice ipoteza ca n sa nu fie dublul unei puteri
a unui numar prim.
Asadar am obtinut o contradictie, deci nu poate exista o radacina primitiva modulo
n, si demonstratia se incheie.
29
orice numar care nu intra in categoria celor deja mentionate si nu este de forma 2pk
cu p ≥ 3 prim nu admite radacini primitive. Ramane, deci, sa studiam numerele de
forma 2pk .
si ϕ(pk ) este cel mai mic numar natural cu aceasta proprietate. Cum ϕ(2pk ) =
ϕ(2) · ϕ(pk ) = ϕ(pk ), si r este impar, rezulta ca
k)
rϕ(2p ≡ 1 (mod pk ),
si de asemenea
k)
rϕ(2p ≡ 1 (mod 2).
si evident ϕ(2pk ) = ϕ(pk ) este cel mai mic numar cu aceasta proprietate. In con-
cluzie, r este radacina primitiva modulo 2pk , si demonstratia se incheie.
Putem strange toate rezultatele de mai sus sub forma urmatoarei teoreme:
2, 4, pk sau 2pk
30
2.5 Structura grupului U (Zn )
Propozitia 2.5.1. Inelul Zn definit in primul capitol este de fapt inelul factor Z/nZ.
F : A/ ker(f ) → f (B)
Vom folosi aceasta teorema cat si teorema chineza a resturilor (1.2.3) pentru a stabili
urmatorul rezultat:
Teorema 2.5.3. Fie n = pa11 · pa22 · . . . · pakk un numar intreg descompus in factori
primi. Atunci are loc urmatorul izomorfism:
Zn ∼
= Zpa1 1 × Zpa2 2 × . . . × Zpak .
k
f (x) = (c
x1 , x
c2 , . . . , x
ck ),
unde x ≡ xi (mod pai i ) pentru orice 1 ≤ i ≤ k, iar clasele sunt luate corespunzator.
Se poate verifica imediat ca f este un morfism de inele. Sa determinam intai ker(f ).
n o
ker(f ) = x ∈ Z | f (x) = (b0, . . . , b
0) ,
adica x ≡ 0 (mod pai i ) pentru orice i. Acest lucru este echivalent cu x ≡ 0 (mod n),
deci ker(f ) = nZ.
Vom arata ca f este surjectiva. Fie deci (c
x1 , x
c2 , . . . , x
ck ) un element din codomeniu.
Conform teoremei chineze a resturilor (1.2.3), exista un x ∈ Z astfel incat x ≡ xi
(mod pai i ) pentru orice i. In concluzie
f (x) = (c
x1 , x
c2 , . . . , x
ck ),
31
si acest lucru demonstreaza surjectivitatea lui f . Aplicand acum teorema de izomor-
fism enuntata mai sus, rezulta concluzia.
Corolarul 2.5.4. Fie n = pa11 · pa22 · . . . · pakk un numar intreg descompus in factori
primi. Atunci
U (Zn ) ∼
= U Zpa1 × U Zpa2 × . . . × U Zpak .
1 2 k
Cum scopul nostru este sa determinam structura grupului U (Zn ), aceasta ultima
teorema arata ca este suficient sa determinam structura grupului U Zpk unde p este
prim. Conform sectiunii precedente, pentru p ≥ 3 si k natural, exista o radacina
primitiva modulo pk . Acest fapt inseamna ca grupul U Zpk este ciclic pentru p ≥ 3,
generatorii sai fiind chiar radacinile primitive. Ramane deci sa ne indreptam atentia
asupra grupului U Z2k , unde k ≥ 3 este numar natural.
Pentru inceput, reamintim teorema 2.4.5, care spune ca ord2k (5) = 2k−2 . Vom arata
acum ca
5s 6≡ −1 (mod 2k )
Din aceasta ultima propozitie si din teorema 2.4.5, putem trage urmatoarea con-
cluzie:
k−2 k−2
5, 52 , . . . , 52 , −5, −52 , . . . , −52
32
posibilitate ar fi 5j ≡ −5l (mod 2k ). Presupunem prin absurd ca exista j 6= l cu
aceasta proprietate. Avem si ca −5j ≡ 5l (mod 2k ), deci putem presupune fara a
restrange generalitatea ca j > l. In acest caz:
5j−l ≡ −1 (mod 2k ),
Teorema 2.5.8 (Structura lui U (Zn )). Fie n = 2e · pa11 · pa22 · . . . · pakk , unde pi sunt
numere prime distincte, ai > 0 si e ≥ 0. Fie ri radacini primitive modulo pai i pentru
i ≤ k. Atunci are loc urmatorul izomorfism:
D E D E D E D E
U (Zn ) ∼
= −1,
c 5
b × rb1 a
× rb2 a
× . . . × rbk a .
2e p1 1 p2 2 pkk
D E
Se observa ca in cazul e ∈ {0, 1} grupul −1,
c b5 e este trivial, iar in cazul e = 2 el
D E 2
coincide cu −1 2 .
c
2
Din observatiile anterioare rezulta forma dorita pentru fiecare din grupurile din
membrul drept.
33
2.6 Calculul radacinilor primitive
Pana acum am caracterizat toate numerele n care admit radacini primitive si am dat
si structura generala a grupului U (Zn ). Observam, insa, ca demonstratiile pentru
existenta acestor radacini nu sunt constructive, ci pur existentiale - nu ni se indica
nicio metoda de calcul pentru determinarea acestor radacini. Din pacate, nu este
cunoscut un algoritm eficient pentru a determina radacinile primitive.
Mai jos, vom prezenta un algoritm destul de simplu pentru a gasi cea mai mica
radacina primitiva modulo p unde p ≥ 3 este numar prim. Vom da intai rezultatul
care sta la baza algoritmului:
oricare ar fi 1 ≤ i ≤ k.
pentru orice i. Notam t = ordp (r). Vom arata ca t = p − 1. Este evident ca t divide
p − 1, asadar putem scrie p − 1 = tu, cu u natural. Presupunem prin absurd ca
t 6= p − 1, si acest fapt implica u > 1. Cum u divide p − 1, exista un indice i astfel
incat qi divide u. Putem deci scrie u = qi v, si apoi p − 1 = tqi v. Asadar t divide
(p − 1)/qi , si conform teoremei 2.1.1 avem ca
r(p−1)/qi ≡ 1 (mod p)
Folosind acest rezultat, putem determina cea mai mica radacina primitiva modulo
p printr-o cautare directa. Incercam, pe rand, numerele 2, 3, 4, . . . si vedem daca
gasim unul care satisface conditia din propozitia anterioara. Primul numar astfel
gasit este chiar radacina primitiva cautata. Iata algoritmul mai jos:
34
1. Daca p = 2, atunci afiseaza 1 si incheie. Altfel, seteaza a ←− 2.
4. (Incrementeaza a) Seteaza a ←− a + 1.
35
2.7 Inegalitati referitoare la radacini primitive. Conjectura lui
Artin
Vom incepe aceasta sectiune prin a enunta anumite rezultate referitoare la cea mai
mica radacina primitiva modulo p. Fie deci gp cea mai mica radacina primitiva
modulo p. Conform [5], au loc urmatoarele rezultate:
gp < Cpε+1/4
24
Teorema 2.7.4 (Grosswald, 1981). Pentru orice numar prim p > ee are loc
gp < p0.499 .
Mai jos, vom da un tabel cu gp pentru toate numerele prime p < 100.
p gp p gp p gp p gp p gp
2 1 13 2 31 3 53 2 73 5
3 2 17 3 37 2 59 2 79 3
5 2 19 2 41 6 61 2 83 2
7 3 23 5 43 3 67 2 89 3
11 2 29 2 47 5 71 7 97 5
Dupa cum se vede, 2 apare destul de des in acest tabel. Acest fapt ne duce la
intrebarea naturala: exista o infinitate de numere prime p astfel incat 2 este radacina
primitiva modulo p? Sau, mai general, daca exista o infinitate de numere prime p
astfel incat a este radacina primitiva modulo p?
36
Conjectura 2.7.6 (Conjectura lui Artin). Fie a un numar intreg diferit de −1 si
care nu este patrat perfect. Atunci a este radacina primitiva modulo p pentru o
infinitate de numere p.
Conjectura nu a fost demonstrata nici pana acum. De fapt, nu este cunoscut niciun
numar intreg a pentru care conjectura sa fie adevarata. Conform [6], Hooley a
demonstrat in 1967 ca ipoteza lui Riemann generalizata implica aceasta conjectura
de mai sus. In [5] se precizeaza ca Roger Heath-Brown a stabilit in 1985 ca daca
x, y, z sunt numere intregi cu proprietatea ca singurele valori a, b, c intregi pentru
care xa y b z c = 1 sunt a = b = c = 0, atunci conjectura lui Artin este adevarata
pentru cel putin unul dintre x, y, z. In particular, exista cel mult doua numere
prime pentru care conjectura lui Artin nu este adevarata.
Sa incercam sa inlocuim infinitate de numere prime p cu oricat de multe numere
prime p. Altfel spus, exista numere intregi a astfel incat a este radacina primitiva
modulo oricat de multe numere prime p? Raspunsul este afirmativ, iar rezultatul
este imediat conform teoremei chineze a resturilor (1.2.3):
Propozitia 2.7.7. Fie N > 0 natural. Atunci exista un numar natural a si nu-
merele prime distincte p1 , p2 , . . . , pN astfel incat a este radacina primitiva modulo
pi pentru orice 1 ≤ i ≤ N .
Vom incerca sa intarim putin rezultatul de mai sus punand conditia ca a sa fie mai
mic decat fiecare din numerele prime considerate. Astfel, prezentam urmatoarea
propozitie:
Propozitia 2.7.8. Fie N > 0 natural. Atunci exista un numar natural a si nu-
merele prime distincte p1 , p2 , . . . , pN astfel incat a este radacina primitiva modulo
pi pentru orice 1 ≤ i ≤ N , si, in plus, a ≤ pi pentru orice 1 ≤ i ≤ N .
37
care a este radacina primitiva. Astfel, exista M > 0 cu proprietatea ca n(a) < M ,
oricare ar fi a natural. Vom considera multimea:
n
R(n) = (a, p) | 1 ≤ a ≤ p ≤ n, ordp (a) = p − 1 ,
altfel spus multimea perechilor (a, p) pentru care a este radacina primitiva modulo
p, iar p ≤ n unde n este fixat. Vom numara elementele lui R(n) in doua moduri.
Pe de o parte, fiecare numar a mai mic decat n va aparea in cel mult n(a) perechi,
deci avem:
n
X
R(n) ≤ n(a) < nM .
a=1
Pe de alta parte, pentru fiecare p ≤ n prim exista exact ϕ(p − 1) numere mai mici
decat p care sunt si radacini primitive modulo p. Asadar:
X
R(n) = ϕ(p − 1).
p≤n,p prim
Lema 2.7.9. Fie a > 0 un numar real. Atunci are loc egalitatea:
n
!
1 X 1
lim a+1 ka = .
n→∞ n a+1
k=1
an+1 − an (n + 1)a 1
lim = lim a+1 a+1
= (2)
n→∞ bn+1 − bn n→∞ (n + 1) −n a+1
38
deci dupa ce dam factor comun pe n in membrul drept, putem vedea ca este suficient
sa aratam ca:
a
n
lim n 1 − =a (3)
n→∞ n+1
Vom nota x = 1/n. Atunci putem scrie relatia de mai sus ca:
1 − (1 + x)−a
lim = a.
x→0 x
Vom aplica teorema lui L’Hôpital pentru f (x) = 1 − (1 + x)−a si g(x) = x. Se
observa ca atat f cat si g au limita 0 in x = 0. Cum avem
f 0 (x)
lim = lim −(−a) · (1 + x)−a−1 = a,
x→0 g 0 (x) x→0
rezulta si ca lim f (x)/g(x) = a, si deci si (3) este adevarata. In concluzie (2) este
x→0
adevarata, si deci lema este demonstrata.
Vom da acum doua leme. Prima este folosita in demonstratia celei de a doua, iar a
doua face referire la cresterea lui ϕ(n) in raport cu n.
Demonstraţie. Pentru inceput, oricare ar fi ε > 0 exista N (ε) astfel incat daca
pm > N (ε), atunci f pm < ε. Particularizand pentru ε = 1, vedem ca exista
pm care sunt mai mici sau egale cu B este finita, presupunem ca ea are C elemente.
Urmeaza de aici ca exista un A > 0 astfel incat f pm < A pentru orice p si m,
deoarece putem alege un A care sa fie mai mare decat toate valorile lui f in cele C
elemente mai mici decat B, si A > 1.
Fie 0 < ε < 1 (si implicit N (ε) ≥ B) si n = pa11 · pa22 · . . . · pakk . Vom reveni mai jos
asupra alegerea convenabila a lui n. Acum vom evalua f (n):
Y
f (n) = f (pa11 ) · (pa22 ) · . . . · pakk < AC · f (pai i ) < AC · ε,
a
pi i >N (ε)
39
daca exista cel putin un i pentru care pai i > N (ε). Intr-adevar, ne vom uita la toate
elementele pai i si pozitia lor relativa la B si N (ε). Pentru cele mai mici decat B,
valoarea lui f in ele este mai mica decat A, si acestea sunt cel mult C la numar.
Pentru cele intre B si N (ε), valoarea lui f in ele este cel mult 1. Pentru cele mai
mari decat N (ε), valoarea lui f in ele este mai mica decat ε < 1.
Acum ramane sa revenim la n si sa facem precizarea ca exista o alta constanta M (ε)
cu proprietatea ca pentru orice n ≥ M (ε), n are proprietatea ca cel putin unul din
factorii sai pai i este mai mare decat N (ε). Astfel, demonstratia se incheie.
Lema 2.7.11. Oricare ar fi ε > 0, de la un rang incolo are loc ϕ(n) > n1−ε .
pm(1−ε) 1 1
f pm =
= mε ≤ m ε ,
pm−1 (p− 1) p 1 − p−1 (p ) (1 − 2−1 )
Avem acum uneltele necesare sa estimam suma din membrul stang din (1). Fie
ε > 0 arbitrar, fixat (si suficient de mic). Atunci conform lemei 2.7.11 avem ca
exista un n0 natural astfel incat pentru orice n ≥ n0 , ϕ(n) > n1−ε .
Pentru i < j, vom folosi urmatoarea notatie:
X
Sϕ (i, j) = ϕ(p − 1).
i≤p≤j,p prim
Astfel, (1) spune ca Sϕ (1, n) < nM pentru orice n natural. Din nou, pentru i < j
vom folosi si notatia:
X
P (i, j) = (p − 1)1−ε .
i≤p≤j,p prim
Fie α = Sϕ (1, n0 )/P (1, n0 ) si γ = min 1, α . Fie acum un n ≥ n0 arbitrar. Avem
urmatorul sir de inegalitati:
40
Astfel, din relatia de mai sus si din (1) rezulta ca pentru orice n > n0 are loc:
X
(p − 1)1−ε = P (1, n) < γ −1 M n.
p≤n,p prim
Fie acum p1 < p2 < . . . < pk < . . . sirul numerelor prime. Alegem m suficient de
mare astfel incat pm > n0 , si punem n = pm . Cum pentru orice j avem ca pj −1 ≥ j,
relatia de mai sus devine
m
X m
X
j 1−ε
< (pj − 1)1−ε = P (1, pm ) < γ −1 M pm .
j=1 j=1
Este cunoscut faptul ca exista c1 , c2 ∈ (0, +∞) astfel incat pentru orice m natural
sa aiba loc:
pm
c1 < < c2 .
m ln m
pm
Acest fapt este demonstrat in [4]. De fapt, este adevarat chiar ca lim = 1,
m→∞ m ln m
acest fapt fiind o teorema celebra cunoscuta sub numele de teorema numarului prim
(mai multe detalii despre istoria acestui rezultat pot fi gasite in [5]). Nu avem nevoie
insa de acest rezultat (foarte puternic!). Este suficienta doar marginea superioara
(si anume c2 ).
Cum ε > 0 a fost ales suficient de mic (in particular, ε < 1), rezulta ca
pm pm ln m
lim 2−ε
= lim · 1−ε = 0.
m→∞ m m→∞ m ln m m
Acest ultim rezultat este o contradictie insa, deoarece conform lemei 2.7.9 avem ca
m
1 X 1
lim j 1−ε = .
m→∞ m2−ε 2−ε
j=1
41
Asadar am obtinut o contradictie, deci presupunerea ca n(a) < M pentru orice
numar natural a nu poate fi adevarata. Astfel demonstratia se incheie.
42
3 Exemple si aplicatii
In aceasta ultim capitol vom da si niste aplicatii ale teoriei prezentate. Vom avea trei
parti. Prima parte studiaza congruentele binome xk ≡ a (mod n). Vom da conditii
necesare si suficiente pentru ca acestea sa aiba solutie, determinand totodata si
numarul solutiilor, acoperind toate cazurile referitoare la forma numarului n.
In cea de a doua parte vom prezenta niste probleme cu un grad mai ridicat de
dificultate care se rezolva folosind metode specifice radacinilor primitive.
Cea de-a treia parte poate fi privita ca o ”curiozitate matematica”, iar cu ajutorul
teoriei radacinilor primitive putem descrie complet evenimentul, si anume numerele
ciclice.
43
3.1 Congruente binome
Revenind la congruenta xk ≡ a (mod n), vom analiza intai cazul cand n admite
radacini primitive. Are loc urmatorul rezultat:
rzk ≡ rs (mod n)
Vom nota e = ϕ(n), s . Conform teoremei 2.1.4, ordn (a) = ordn (rs ) = ϕ(n)/e.
aϕ(n)/d ≡ 1 (mod n)
daca si numai daca ordn (a) = ϕ(n)/e divide ϕ(n)/d, care mai departe este echivalent
cu d divide e. Cum d divide ϕ(n), faptul ca d divide e este echivalent cu faptul ca
d divide s. Astfel, am demonstrat echivalenta intre d|s si aϕ(n)/d ≡ 1 (mod n).
Tot conform propozitiei enuntate la inceputul sectiunii, avem ca daca congruenta
44
zk ≡ s (mod ϕ(n))
e−2 /d
a2 ≡ 1 (mod 2e ),
a ≡ (−1)s 5t (mod 2e ).
(−1)ky ≡ (−1)s
5kz ≡ 5t (mod 2e )
45
este echivalent cu kz ≡ t (mod 2e−2 ). Asadar, x = (−1)y 5z este solutie a congru-
entei xk ≡ a (mod 2e ) daca si numai daca
au ambele solutie unica, asadar exista o solutie unica x pentru congruenta din enunt.
Daca k este par, atunci (k, 2) = 2, si avem (k, 2e−2 ) = d. Congruenta
ky ≡ s (mod 2)
are solutii daca si numai daca s este par, ceea ce este echivalent cu
a ≡ 5t (mod 2e ).
Mai departe, vedem ca a ≡ 5t (mod 2e ) daca si numai daca a ≡ 1 (mod 4): intr-
adevar, implicatia directa este imediata iar daca a ≡ 1 (mod 4), folosind din nou
scrierea
a ≡ (−1)s 5t (mod 2e )
a ≡ 5t (mod 2e ).
iar rationamentul este analog cu cel din demonstratia teoremei anterioare. Fie e =
(2e−2 , t). Atunci conform teoremei 2.1.4 avem ca ord2e (a) = 2e−2 /e. Atunci
e−2 /d
a2 ≡ 1 (mod 2e )
46
este echivalent cu 2e−2 /e divide 2e−2 /d, care mai departe este echivalent cu d divide
e. Cum d divide 2e−2 , afirmatia din urma este echivalenta cu d divide t. Asadar
e−2 /d
congruenta kz ≡ t (mod 2e−2 ) are solutie daca si numai daca a2 ≡ 1 (mod 2e ).
In particular, exista d solutii in acest caz.
Punand cap la cap cele doua rezultate, vedem ca 2 solutii pentru y si d solutii pentru
z vor da 2d solutii pentru x = (−1)s 5t , iar astfel de solutii exista daca si numai daca
a ≡ 1 (mod 4) si
e−2 /d
a2 ≡ 1 (mod 2e ),
au toate solutii. Insa pentru oricare din congruentele de mai sus putem folosi una din
cele doua teoreme demonstrate anterior, si astfel problema este complet rezolvata.
47
3.2 Probleme in care apar radacinile primitive
Mai jos vom prezenta anumite probleme care se leaga de radacini primitive. Primele
doua chiar dau niste exemple concrete de radacini primitive modulo niste numere
prime cu forma speciala. Celelalte patru au la baza probleme date la diferite
olimpiade, in a caror solutie intervine direct notiunea de radacina primitiva.
p−1
Propozitia 3.2.1. Fie p un numar prim astfel incat p ≡ 3 (mod 8) si 2 = q este
prim. Atunci 2 este radacina primitiva modulo p.
Demonstraţie. Avem ca ϕ(p) = p − 1 = 2q. Cum ordp (2) este un divizor al lui
2q, acesta poate fi 2, q sau 2q. Cum p > 3, rezulta imediat ca ordp (2) nu poate
fi 2 deoarece 22 6≡ 1 (mod p). Vom arata ca nu poate fi nici q. Conform legii de
reciprocitate patratica (teorema 1.3.7) obtinem ca 2 nu este rest patratic modulo p,
si deci p2 = −1. Conform criteriului lui Euler (teorema 1.3.3) avem ca
q2
2 ≡ (mod p),
p
asadar 2q ≡ −1 (mod p), deci ordp (2) 6= q. Ramane deci ca ordp (2) = 2q si demon-
stratia se incheie.
n
Propozitia 3.2.2. Fie p = 22 + 1 un numar prim Fermat prim (unde n ≥ 1).
Atunci 3 este radacina primitiva modulo p.
48
Propozitia 3.2.3 (Olimpiada China, adaptare). Fie p si m numere naturale astfel
incat p este prim si (m, p − 1) = 1. Atunci exista un n natural astfel incat numarul
nm − m este divizibil cu p.
xk ≡ rk (mod p)
yk ≡ rk+q (mod p)
zk ≡ rk+2q (mod p)
Avem ca
rp−1 − 1
rk + rk+q + rk+2q = rk 1 + rq + r2q = rk · q
,
r −1
iar membrul drept este divizibil cu p deoarece rp−1 ≡ 1 (mod p) dar rq 6≡ 1 (mod p).
Observam ca Bk+(p−1)/2 = p − xk , p − yk , p − zk . Intr-adevar, vom arata ca
p−1
rk ≡ −rk+ 2 (mod p).
49
Acest fapt este echivalent cu r(p−1)/2 ≡ −1 (mod p), iar acest fapt este adevarat,
deoarece stim ca r(p−1)/2 ≡ ±1 (mod p) iar ordp (r) = p − 1 deci semnul nu poate fi
+.
Vom construi multimile Ai pe baza unui algoritm. Ne uitam intai la numerele
a1 , a2 , . . . , ak . Cum suma lor este para, numarul de numere ai impare trebuie sa fie
par. Vom imparti aceste ai -uri in perechi arbitrare. Pentru fiecare pereche Ai , Aj
vom alege un k oarecare si vom pune elementele din Bk in Ai , si elementele din
Bk+(p−1)/2 in Aj , evident, alegand cate un k diferit la fiecare pas.
Astfel, pana acum am construit multimile disjuncte A1 , A2 , . . . , As astfel incat Ai
este vida daca ai este par si |Ai | = 3 daca ai este impar. Ramane acum sa completam
fiecare din multimile Ai cu perechi a, p − a (evident alegand cate un a diferit
la fiecare pas), pana cand |Ai | = ai . Adaugand cate 2 elemente de fiecare data,
paritatea lui |Ai | nu se schimba, si deci vom putea realiza acest lucru. La final,
multimile A1 , A2 , . . . , As vor fi disjuncte oricare doua si
s
X
|Aj | = p − 1,
j=1
Atunci Tn nu contine numere congruente modulo p(p − 1) daca si numai daca n este
radacina primitiva modulo p.
a = p (d + 1) + 2 + (p − 1) nd+1 + n2
corespunzator lui i = d + 1 ≤ p − 1 si j = 2, si
50
b = p (d + 2) + 1 + (p − 1) nd+2 + n1 ,
si cum d = ordp (n) avem ca nd ≡ 1 (mod p), si deci p(p − 1) divide a − b, adica
a ≡ b (mod p(p − 1)). Pe de alta parte, se observa imediat ca a − b 6= 0. Dar din
constructia lor, avem a, b ∈ Tn , contradictie. Astfel, trebuie ca ordp (n) = p − 1, deci
n trebuie sa fie radacina primitiva modulo p.
” ⇐= ”: Fie n radacina primitiva modulo p, si fie 1 ≤ i, j, i0 , j 0 ≤ p − 1 astfel incat
p(p − 1) divide numarul:
0 0
p(i + j − i0 − j 0 ) + (p − 1) ni + nj − ni − nj .
0 0
deci trebuie ca ni−j ≡ 1 (mod p) sau nj−j ≡ 1 (mod p). Cum
0 ≤ |i − j 0 |, |j − j 0 | ≤ p − 2,
1 ≤ i, i0 ≤ p − 1,
Propozitia 3.2.6 (Olimpiada Romania, adaptare). Fie Dn cel mai mare divizor
comun al numerelor 1n − 1, 2n − 2, . . . , nn − n. Atunci
Y
Dn = p
p−1|n−1
p prim
51
Demonstraţie. Vom arata intai ca Dn nu are factori primi p > n. Presupunem
prin absurd ca p este un astfel de factor. Consideram f (X) = X n−1 − 1 de grad
n−1. Conform teoremei lui Lagrange (1.2.9), avem ca congruenta f (x) ≡ 0 (mod p)
admite cel mult n−1 solutii necongruente modulo p. Dar toate numerele de la 1 la n
satisfac aceasta congruenta, deoarece p > n, iar ele sunt oricare doua necongruente.
Cum numarul lor este n, am obtinut o contradictie. Asadar Dn nu poate avea factori
primi p > n.
Vom arata acum ca un numar prim p ≤ n divide Dn daca si numai daca p − 1 divide
n − 1. Fie p un numar prim astfel incat p − 1 divide n − 1. Vom demonstra ca
an ≡ a (mod p) pentru orice 1 ≤ a ≤ n. Daca (a, p) = 1 atunci conform teoremei
lui Fermat (corolarul 1.2.5) rezulta ca ap−1 ≡ 1 (mod p), si cum p − 1 divide n − 1,
rezulta si ca an−1 ≡ 1 (mod p). Daca a este multiplu de p este evident. In concluzie,
un astfel de p divide toate numerele an − a, si de aici p divide Dn .
Fie acum p un divizor al lui Dn . Alegem a o radacina primitiva modulo p (astfel incat
1 ≤ a ≤ n). Cum p divide an −a, trebuie ca an−1 ≡ 1 (mod p). Dar ordp (a) = p−1,
deci conform teoremei 2.1.1 rezulta ca p − 1 divide n − 1.
In final, daca p divide Dn , cum Dn divide p(pn−1 − 1), rezulta ca p2 nu poate divide
Dn . Din toate cele mentionate mai sus, rezulta concluzia.
52
3.3 Numere ciclice
Vom finaliza aceasta lucrare cu o sectiune care tine oarecum de ”matematica distrac-
tiva”. Totusi, la final vom utiliza chiar notiunea de radacina primitiva, prezentand
astfel o aplicatie interesanta care nu este ”pur teoretica”. Incepem prin a ne uita la
numarul 142 857. Acesta este un numar celebru, deoarece sunt satisfacute relatiile
Este natural acum sa ne intrebam daca mai exista astfel de numere si de unde
provine aceasta proprietate.
Sa numim un numar cu L cifre ciclic daca are proprietatea ca prin inmultirea sa cu
numerele 1, 2, . . . , L − 1 se obtin permutari circulare ale cifrelor sale. Precizam ca
este permis ca un numar sa aiba primele cifre 0, daca este indeplinita conditia din
enunt. Mai jos vom caracteriza aceste numere ciclice.
Observam ca numarul 142 857 reprezinta de fapt perioada zecimala a lui 1/7. Legatura
cu radacinile primitive este data de urmatorul rezultat:
Propozitia 3.3.1. Perioada zecimala a lui 1/p este un numar ciclic daca si numai
daca 10 este radacina primitiva modulo p.
Demonstraţie. Fie p un numar prim. Putem elimina din start cazul p = 3 deoarece
acesta nu satisface niciuna din conditii. Asadar p > 3. Vom scrie 1/p = 0, (a1 a2 . . . aL ).
Observam imediat ca pentru orice 1 ≤ j ≤ p−1 numarul j/p este periodic si perioada
sa este chiar j · a1 a2 . . . aL . Vom arata ca L = ordp (10). Avem ca partea zecimala a
10k −1
lui 10k /p coincide cu partea zecimala a lui 1/p daca si numai daca numarul p
este intreg, echivalent cu 10k ≡ 1 (mod p). Cum cel mai mic numar k pentru care
partea zecimala a lui 10k /p coincide cu partea zecimala a lui 1/p este L, iar cel mai
mic numar k pentru care 10k ≡ 1 (mod p) este ordp (10), rezulta afirmatia facuta.
” =⇒ ”: Fie 1/p un numar ciclic. Folosim notatia de mai sus. Atunci stim ca
numerele 1/p, 2/p, . . . , L/p vor avea drept perioada permutarile circulare ale lui
a1 a2 . . . aL . Observam insa ca pentru orice k, perioada lui 10k este, de asemenea,
53
o permutare circulara a lui a1 a2 . . . aL , fiind chiar ak+1 ak+2 . . . aL a1 . . . ak−1 . Dar
perioada lui i/p coincide cu perioada lui j/p daca si numai daca i ≡ j (mod p), deci
modulo p trebuie sa aiba loc egalitatea de multimi
n o n o
1, b
b 2, . . . , L 1, 10,
b = b b 10c2 , . . . , 10
\ L−1 .
L(L+1)
deci p divide 2 . Cum L < p, trebuie ca L = p − 1. Deci ordp (10) = p − 1 si de
aici 10 este radacina primitiva modulo p.
” ⇐= ”: Fie p prim astfel incat 10 este radacina primitiva modulo p. Atunci
n o n o
1, b
b −1 = b
2, . . . , p[ 1, 10,
b 10c2 , . . . , 10
\ p−2 ,
si facand acelasi rationament ca mai sus obtinem ca numerele 1/p, 2/p, . . . , (p − 1)/p
vor avea drept perioade permutari circulare ale perioadei lui 1/p. Asadar perioada
lui 1/p este numar ciclic.
Vom preciza ca, de fapt, rezultatul de mai sus caracterizeaza complet numerele
ciclice. Se poate demonstra ca orice numar ciclic este perioada unui astfel de 1/p.
Cel mai mic numar ciclic este 142 857, corespunzator lui p = 7. Urmatorul p este
17, de aici obtinem numarul ciclic 0 588 235 294 117 647. Observam ca acesta incepe
cu 0 (pentru a satisface conditia de ciclicitate). Singurul numar ciclic care nu are
prima cifra 0 este chiar 142 857. Intr-adevar, celelalte numere ciclice sunt perioade
ale unor numere 1/p, unde p e prim si 10 este radacina primitiva modulo p. Se
poate verifica imediat ca singurul p < 10 care satisface aceasta conditie este p = 7,
deci orice numar ciclic diferit de 142 857 este perioada unui numar mai mic decat
1/10 = 0, 1. Asadar prima zecimala dupa virgula a sa trebuie sa fie 0.
54
Bibliografie
[5] Paulo Ribenboim. The New Book of Prime Number Records. Springer, 1996.
55