10.000 de euro profit de pe 5 hectare!

Cum face
agricultură un român de 26 de ani care a învăţat în
SUA.

Bogdan Chirvăsuţă s-a născut şi a crescut la Craiova, are 26 de ani şi a absolvit o facultate de management-
media în SUA. Pentru a-şi putea plăti studiile din America a lucrat la o fermă organică din Virginia. După
finalizarea studiilor s-a întors rapid în România cu un singur gând: să facă legumicultură ecologică. În prezent
deţine 4,5 hectare de teren agricol, 2.000 de metri pătraţi de solar, utilaje agricole şi a trecut cu brio de
perioada de conversie spre cultura certificată ecologic.

„Am fost fascinat de ce am văzut în SUA. Încă din perioada când am fost student şi angajat la ferma organică
din Virgina, nu am mai avut în minte decât o singură idee, îmi doream să revin cât mai repede în ţară, să
cumpăr oricât de mult teren şi să mă apuc imediat de agricultură ecologică. În prezent, pot spune că am
reuşit şi planul imediat următor este de extindere a afacerilor în legumicultură”, spune Bogdan Chirvăsuţă.

Prima producţie de ridichi de lună

În prezent, Bogdan Chirvăsuţă îşi administrează singur afacerea cu legume, începând de la pregătirea
terenului, cultivare, recoltare şi până la vânzarea produselor: roşii, castraveţi, varză, vinete etc. Atât de mult i-
a plăcut ceea ce face încât s-a apucat şi de studii de specialitate, este student în anul III, la Facultatea de
Horticultură din cadrul Universităţii din Craiova. Deşi a fost născut şi crescut în oraş, la Craiova, cu studii
universitare în SUA, a ales să-şi stabilească acum domiciliul la ferma sa din comuna Galiciuica din judeţul
Dolj.

„Cum am ajuns în ţară, imediat am căutat teren agricol. După căutări care au durat un an, cu sprijinul
părinţilor (eu nu aveam suficienţi bani adunaţi) am găsit cu greu un teren convenabil. Era situat la margine de
sat, cu o casă veche, dărăpănată ridicată pe teren. M-am apucat de lucru, am pus gard, am refăcut casa şi
am început să ridic solariile la care tot visam. În toamna anului 2011, aveam deja cumpărate 4,5 hectare de
teren, am construit două solarii de câte 500 de metri pătraţi fiecare şi am cultivat ridichi. În ianuarie 2012,
aveam deja prima producţie obţinută şi am ieşit pe piaţă cu ridichi”, îşi aminteşte Bogdan Chirvăsuţă.
„Coşul de legume” livrat la domiciliu trebuie susţinut prin diversitate de produse

Odată cu achiziţia terenurilor, fermierul a demarat şi procedura de conversie spre culturile ecologice.
Simultan a continuat să facă producţie de legume care deşi era la standarde ecologice, era nevoit, conform
legislaţiei în vigoare, să o vândă cu preţuri şi specificaţii similare de calitate standard, până la obţinerea
certificării.

Producţia iniţială de legume a fost neaşteptat de bună şi tânărul fermier a fost nevoit să caute metode rapide
de vânzare. A început cu livrări la domiciliu. Vindea la rude, prieteni, cunoştinţe, diverse persoane interesate.
Ce rămânea dădea angro la intermediarii din pieţe.

„Nu aveam timp să ies cu legumele la vânzare, la tarabă, producţia fiind destul de mare. M-am gândit la
gustul pe care le aveau în copilăria mea roşiile, ardeii, castraveţii şi alte legume cultivate fără îngrăţăminte
chimice. Am început cu un sistem de livrări la domiciliu, aşa zisul coş de legume, sistem practicat şi de alte
firme agricole. Nu era însă un sistem profitabil. Am făcut calcule peste calcule. Pentru a fi rentabil cu acest
sistem aeam nevoie de minimum 50 de clienţi care să cumpere săptămânal 6-10 kilograme de legume. Însă
recunosc că mai era o problemă.

Cei care apelau la acest sistem prin care eu trebuia să livrez la domiciliu legume proaspete, mai aveau o
cerinţă greu de rezolvat: cereau diversitate mare a produselor din coş. La acea vreme nu aveam o ofertă
diversificată. Şi mai trebuie menţionat că cererea diversificată din partea unor consumatori complică puţin
producţia”, a precizat Bogdan Chirvăsuţă.
Conversia la ecologie implică costuri mari şi răbdare multă

Conversia de la agricultură convenţională la agricultură ecologică implică parcurgerea unor etape riguroase,
de-a lungul unei perioade de timp bine determinate prin legislaţia naţională şi europeană. În cazul fermei de
la Galiciuica, din Dolj, procedura de conversie a fost iniţiată de fermier în mai 2011 şi s-a încheiat în mai 2013
prin obţinerea unui certificat. Pentru a respecta toate condiţiile necesare, cheltuielile nu sunt de neglijat.
Fermierul trebuie să ia în calcul costurile mari cu materialul săditor şi cu substanţele de fertilizare. Din
experienţă, fermierul n spune că „materialele necesare pentru conversie sunt scumpe, mai scumpe decât
cele utilizate la culturi standard, se gasesc greu, eficienţa este mult scăzută şi nu în ultimul rând trebuie ţinut
seama de faptul că producţia se diminuează considerabil”.

În vederea conversiei spre agricultura ecologică, la început, agricultorul trebuie să încheie un contract cu o
organizaţie privată de certificare autorizată în acest scop de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (în
cazul fermei de la Galiciuica contractul a fost încheiat cu Austria Bio Garantie, societate cu recunoaştere
internaţională în inspecţia şi certificarea în agricultură ecologică).

Fără chimicale, iar rotaţia culturilor este obligatorie

Ideea de bază care trebuie să guverneze activitatea viitorului agricultor ecologist este „fără chimicale”, după
cum punctează fermierul Bogdan Chirvăsuţă.

Se porneşte cu semnarea contractului de inspecţie, toate substanţele utilizate în producţia agricolă trebuie să
fie ecologice sau să se utilizeze gunoi de grajd ca îngrăşământ, tot materialul săditor trebuie să fie certificat
ecologic sau poate fi convenţional, dar netratat chimic (de exemplu, e interzisă utilizarea fungicidelor) şi nu în
ultimul rând rotaţia culturilor este obligatorie.

Pe toată durata conversiei produsele agricole obţinute şi comercializate sunt considerate standard şi preţurile
de vânzare sunt cele obişnuite. Numai legumele care au fost cultivate exact din ziua în care fermierul obţine
certificarea finală pentru agricultura ecologică din partea operatorului autorizat, sunt considerate bio şi se pot
vinde cu preţul şi eticheta corespunzătoare.

În cazul fermei de care discutăm cheltuielile cu organismul de inspecţie au însumat 1400 de euro repartizaţi
astfel: 850 de euro în 2012 şi 550 de euro în anul 2013 când s-au încheiat procedurile. Cheltuielile de
certificare s-au calculat pe metru pătrat de cultură, la care s-au adăugat costurile cu deplasarea echipei de
inspectori de la Bucureşti, la comuna doljeană. Fermierul şi-a certificat ecologic întreaga suprafaţă agricolă
deţinută în câmp şi solarii, adică 4,5 hectare.

Producţie, costuri şi rentabilitate

La 1.000 de metri pătraţi de solar cultivaţi cu castraveţi, fermierul obţine o producţie de 12 tone. Castraveţii
au fost cultivaţi în martie şi recoltarea s-a făcut în iunie.

La tomate, tot la 1.000 de metri pătraţi de solar, recolta este de 18 tone. Cultivarea s-a făcut la sfârşitul lunii
aprilie, recoltarea se va face spre finalul lunii iunie.

Pentru construcţia solarului, costurile se calculează la 13 euro/metrul pătrat.

Investiţia totală făcută de fermier în comuna Galiciuica, începând de la achiziţionarea terenului şi până în
prezent, incluzând construcţia solariilor, instalaţiile de irigat, împrejmuirea, utilajele agricole, renovarea
locuinţei, certificarea, alte materiale s-a ridicat până în prezent la 150.000 de euro. Fermierul a fost susţinut
financiar şi de familie şi nu a apelat la credite bancare sau alte împrumuturi.

Profitul estimat de fermier: „la minim, 7.000-10.000 de euro anual, în condiţiile de lucru la capacitate maximă
şi valorificare integrală a producţiei la standard ecologic”.

Planurile de viitor: dublarea suprafeţei de solarii şi culturi de cătină albă şi levănţică

Următorul pas în afacere e construcţia pe durata următorilor doi ani a încă 2.000 de metri pătraţi de solar,
ferma urmând să gestioneze până în 2015, 4.000 de metri pătraţi de solarii (faţă de 2.000 metri pătraţi în
prezent).

Banii pentru extinderea solariilor vor fi obţinuţi de fermier prin programul „Tânărul fermier”, în două tranşe,
totalizând 40.000 de euro.
„În principiu, toată producţia legumicolă va trebui mutată în solarii, pentru productivitate. Ideal e să pot ajunge
la 5.000 de metri pătraţi de solarii. Pentru culturile de câmp, mă voi orienta spre culturi noi de plante perene,
precum căpşuni, zmeură, cătină albă şi levănţică (lavandă).

În prezent, cultiv în câmp, varză, ardei capia, vinete şi porumb zaharat (destinat consumului după fierbere).

Exporturile nu pot fi susţinute decât prin productivitate mare

Pentru desfacerea producţiei de legume ecologice, fermierul Bogdan Chirvăsuţă vizează magazinele de
specialitate din ţară, iar surplusul urmează să ia calea exporturilor în Germania şi Austria.

„Sunt în stadiul de negocieri pentru vânzarea producţiei de legume. Cu unele magazine de specialitate am
deja înţelegeri ferme. Pentru a putea susţine exporturile e nevoie să asigur cumpărătorul că voi putea livra
ritmic, fără disfuncţionalităţi, o cantitate de legume de 2-4 tone săptămânal. Pentru rentabilitate, dacă se ia în
calcul perisabilitatea, condiţiile şi distanţa de transport e nevoie de livrări în cantităţi mari”, a precizaz Bogdan
Chirvăsuţă.

Pentru promovarea produselor, fermierul foloseşte şi mijloace Social Media, precum pagina de Facebook,
„Grădina Bunicului”, iar în următoarea lună urmează să lanseze un site profesional.

Pentru perioada următoare, fermierul are în plan cultivarea de legume conform cerinţelor magazinelor de
specialitate din Bucureşti: tomate, castraveţi, dar în special verdeaţă (mărar şi pătrunjel).

Tractor japonez, puţ de 70 metri şi irigaţii

„Fără irigaţii nu putem discuta de legumicultură”, spune ttânărul de 26 de ani. Pentru a asigura apa necesară
lucrărilor agricole, a forat pe proprietate un puţ cu adâncimea de adâncime mare- 70 de metri şi a montat mai
multe pompe electrice.
Irigaţiile sunt asigurate prin sistemul de picurare în solarii, iar pe câmp utilizează aspersoare. Costurile pentru
instalaţiile de irigaţie s-au ridicat la 6.000 de euro (3.000 de euro pentru pompă şi puţ şi 3.000 de euro pentru
tuburile de coloană, ţevi şi furtunuri de picurare).
La fermă, mai lucrează încă trei zilieri angajaţi din zonă, iar în perioadele cu activitate maximă sunt angajaţi
10-15 zilieri.

Ca utilaj este folosit la lucrări, un tractor mic fabricat în Japonia,de 17 CP, dotat în funcţie de necesitate cu
plug şi freză, în special pentru lucrările desfăşurate în interiorul solariilor.

„În caz de necesitate, dacă apar probleme la culturi, am marele avantaj, student fiind la Horticultură la
Craiova, să mă sfătuiesc cu renumiţi profesori universitari. De câte ori am nevoie sau am ocazia discut direct
cu aceştia. În plus, pentru documentare utilizez des manuale de specialitate şi, uneori, internetul”, a
menţionat Bogdan Chirvăsuţă.

Seminţele ecologice se găsesc greu, sunt scumpe şi provin din import

„Este foarte greu să procur seminţele certificate ecologic, necesare la fermă. Chiar pot spune că este o
problemă obţinerea lor, după ce că sunt şi foarte scumpe. Lucrez cu două firme serioase care le importă din
Olanda. În rest, când nu găsesc, sunt obligat să folosesc seminţe convenţionale netratate chimic.

Teoretic, staţiunile de cercetare din Bacău şi Buzău spun că au seminţe certificate ecologic, dar eu nu am
reuşit să procur de la dânşii. Nu-mi dau seama de ce întâmpin astfel de probleme, probabil e cererea mare.
De la staţiunile de cercetare amintite nu am cumpărat decât seminţe convenţionale netratate. Anul trecut, am
reuşit să cumpăr doar de la Institutul Cartofului şi Sfeclei din Braşov, sămânţă de cartof certificată ecologic.
Din păcate, sunt nevit să renunţ în totalitate la cultura cartofilor, pentru că anul trecut am avut un eşec, din
cauza vremii, producţia a fost nesatisfăctoare.

Substanţe de fertilizare certificate ecologic, din import, se găsesc, dar cei care se apucă de agricultură
ecologică trebuie să reţină şi să ia în calcul că acestea nu au o eficienţă similară cu fungicidele şi insecticidul
tradiţional”, a menţionat fermierul.

Cât priveşte sprijinul acordat agricultorilor pentru conversia la sistemul ecologic, Bogdan Chirvăsuţă susţine
că a fost nevoit să renunţe la el, timpul pierdut cu procedurile birocratice neputând fi justificat.

„În 2011, pentru fermierii care aveau suprafaţă în conversie sub 5 hectare, ajutorul era de 700 lei, faţă de
10.000 lei în 2010. Numărul agricultorilor care aleg să lureze ecologicfiind din ce în ce mai mare, ajutorul
financiar se diminuează şi nu se mai justifică financiar să faci demersuri pentru obţinerea lui din simplu motiv
că dacă aduni cheltuielile cu transportul şi documentaţia, acestea depăşesc ajutorul de 700 lei, acordat”,
susţine Bogdan Chirvăsuţă.