Geologia

Unitățile Morfostructurale
Sub aspect morfostructural

Evoluția Paleogeografică

Structura morfotectonică actuală a Văii Oltului în sectorul montan cuprins între Cozia și
Boița este strâns legată de evoluția oceanului Tethys1 situate între placa africană și placa
euroasiatică și de formarea lanțului muntos alpino-carpato-himalayan (Geografia României vol. I,
Geografia Fizică, 1983)

1
Oceanul Tethys a reprezentat un bazin care a separat continentele Laurasia și Gondwana în timpul Paleozoicului.
Denumirea și noțiunea de Oceanul Tethys au fost date de geologul austriac Eduard Suess în anul 1893. (R. Olteanu
Paleoecologia ecosistemelor salmastre din Bazinul Dacic, 2006, disponibil online
https://www.geoecomar.ro/website/docs/cartea-01.pdf )
|1
Geologia

Carpaţii Meridionali constituie un segment al arcului carpatic cu o structură deosebită în

raport cu Carpaţii Orientali, în care au fost remobilizate în orogeneza alpină segmente de scoarţă
terestră veche, sub forma unui amplu şariaj. Şariajul s-a produs între două segmente cu structură
deosebită, şi anume:
 domeniul getic, din care au rezultat Pânzele supragetice şi Pânza Getică;
 domeniul danubian, în poziţie structurală coborâtă, cu rol de autohton, denumit
Autotohtonul Danubian

Evoluţia tectogenetică de compresiune a Carpaţilor Meridionali începe în Cretacicul inferior, cu

faza austrică, ce a determinat prima fază de formare de forfecare a domeniului getic, şi continuă
cu faza laramică de la finele Cretacicului, care definitivează încălecarea Pânzei getice peste
Autohtonul Danubian.

În Neozoic, în mare parte Carpaţii Meridionali s-au comportat, în mare parte, ca o unitate
rigidă, ridicarea acestora fiind compensată de deschiderea unei fose care a migrat mult peste spaţiul
moesic şi în care s-a structura Depresiunea Getică echivalentă Depresiunii Pericarpatice a
Carpaţilor Orientali. Deformaţia accentuată a cristalinului de Făgăraş, probabil în lungul unei mari
fracturi, a determinat apariţia unui golf al avanfosei cuprins între cristalinul Coziei şi fruntea
Pânzei Getice, cunoscută sub denumirea de depresiunea Brezoi –Tiţeşti, colmatată cu depozitele
Eocenului şi Miocenului inferior.
Prin urmare unităţile geostructurale ale Carpaţilor Meridionali sunt: Autohtonul Danubian,
ce face parte din Dacidele marginale; Pânza Getică şi Pânza de Severin (ca unitate de fliş),
încadrate Dacidelor externe; Depresiunea Getică.

Litologia

|2
Geologia

Din punct de vedere geologic, sectorul montan al Văii Oltului între localitățiile Cozia și
Boița aparține domeniilor:
 Pânza getică, în partea de E a Oltului
 Unitățiile supragetice, în cea mai mare parte
 Depresiunilor intramontane, Depresiunea Loviștei (Titești-Brezoi)
 Depresiunii Getice
 Depresiunea Transilvaniei

Pânza getică2

Pânza getică face parte din unitățile șariate ale Dacitelor mediane și aflorează3 în partea de vest a
Oltului, în Munții Lotrului. De la Valea Oltului spre est, Pânza Getică este acoperită de Pânza
Supragetică.
 Stratigrafie și litofaciesuri

În cadrul Pânzei Getice, sunt regăsite formațiuni proterozoice metamorfozate, care alcătuiesc
masivele cristaline prealpine străbătute de corpuri magmatice (V. Mutihac, 2004)

Masivele cristaline prealpine

Din punct de vedere genetic masivele cristaline prealpine din Pânza Getică sunt structure mai vechi
reluate în tectogenezele alpine. În arealul analizat, masivele cristaline prealpine fac parte din grupa
șisturilor cristaline mezometamorfice.

Mai mulți geologi au analizat și descris grupa șisturilor cristaline mezometamofice din Pânza
Getică și le-au atribuit mai multe denumiri, cum ar fi:

 „Cristalin al Lotrului” (Streckeisen, 1934),

 „Grupul de Lotru” (Ghika-Budești, 1934; Rotaru,1973),
 ,,Seria de Sebeș-Lotru” (Codarcea et al., 1961; Savu et al., 1968; Savu și Schuster, 1975;
Pavelescu și Pavelescu, 1970),
 ,,Seria de Lotru” (Dessila – Codarcea și Stancu, 1968;Trifulescu et al., 1972).

2
Pânza Getică se aflorează pe o suprafață mare în Carpații Meridionali, de la Valea Oltului până la Valea Dunării,
iar de la est de Valea Oltului este acoperită de Pânza supragetică, unde reapare în Munții Iezer-Păpușa până la falia
Zărnești. ( V. Mutihac, 2004)
3
Aflorimentul sau deschiderea geologică, este zona unde apar la suprafață roca scoarței terestre sau mineralul, fie în
mod natural ca urmare a eroziunii reliefului de rețeaua hidrografică sau a mișcărilor tectonice, fie artificial datorită
omului cu ocazia excavațiilor executate la drumuri în debleu, la tuneluri, în carieră etc. (A. A. Indrieș, R.A. Indrieș,
Dicționar de geografie-geologie, 2012)
|3
Geologia
Dintre toate denumirile acordate s-a impus ,,Seria de Sebes - Lotru” sau generic ,,Cristalinul
de Sebes - Lotru”, desi mulți geologi nu sunt de acord cu termenul de Sebes – Lotru, ci doar cu
cel de ,,Lotru”, asa cum a fost denumit de Streckeisen (Gheucă,
1996, 1997).

|4