Autoritatea Feroviară Română (A.F.E.R.

În data de 27 august 1998 se înfințează Autoritatea Feroviară Română – AFER, prin

promovarea Ordonanței Guvernului României nr. 95, privind înființarea unor instituții publice în
subordinea Ministerului Transporturilor.1
Având în vedere necesitatea alinierii transporturilor la cerințele Uniunii Europene, o
importanță deosebită o au organizarea și supravegherea desfășuprii transportului feroviar, în
condiții de siguranță, de protecție a vieții și a mediului înconjurător și de liberă concurență.
Activitatea referitoare la regulile de registru feroviar privind certificarea, autorizarea,
omologarea tehnică, agrementarea mijloacelor de transport feroviar și ale elementelor componente
ale acestora, precum și ale infrastructurii feroviare se efectuau de către Regia Autonomă Registrul
Feroviar Român – REFER R.A. sub autoritatea Ministerului Transporturilor.
Pentru ca transportul feroviar să poată fi tratat unitar, inclusiv a inspecției, a controlului și
a activității de registru, prin Ordonanța Guvernului nr. 95/1998 privind înființarea unor instituții
publice în subordinea Ministerului Transporturilor a fost înființată Autoritatea Feroviară Română
– AFER, organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor, organizat ca instituție publică
cu venituri extrabugetare, iar prin Hotărârea Guvernului nr. 626 din 24 septembrie 1998 au fost
aprobate atribuțiile, regulamentul de organizare șI funcționare, precum și modalitățile de preluare
a personalului.

Autoritatea Feroviară Română – AFER, ca organism tehnic specializat al Ministerului

Transporturilor, are următoarele atribuții:2

 Supravegherea respectării reglementărilor și instrucțiilor privind siguranăa circulației,

securitatea;
 Transporturilor, protecția mediului Și calitatea serviciilor în transportul feroviar și cu
metroul;
 Supravegherea respectării normelor tehnice obligatorii în activitatea de construcție,
modernizare, reparare, întreținere și exploatare a materialului rulant și a infrastructurii;

1
BULETINUL AFER - Anul I Nr. 1/1999
2
iDEM
  Cercetarea evenimentelor sau accidentelor grave produse în activitatea de transport
feroviar sau cu metroul;
 Elaborarea și/sau avizarea normelor și reglementărilor specifice;
 Autorizarea înființării și funcționării centrelor de pregătire și perfecționare a personalului
care lucrează în siguranța circulației;
 Certificarea/omologarea materialului rulant, a subansamblelor și a componentelor
acestuia;
 Autorizarea, din punct de vedere tehnic, a liniilor, lucrărilor de artă, instalațiilor de
semnalizare și electrificare, precum și a stațiilor feroviare;
 Elaborarea de agremente tehnice pentru tehnologii specifice;
 Efectuarea de verificări și încercări de laborator;
 Avizarea documentațiilor tehnice;
 Atestarea profesională de specialitate pentru personalul care asigură pregătirea,
perfecționarea și autorizarea personalului care lucrează în siguranța circulației;
 Efectuarea de studii și cercetări în domeniul feroviar;
 Certificarea produselor, serviciilor și a sistemelor calității;
 Acordarea licențelor pentru operatorii și intermediarii de transport.

Autoritatea Feroviare Română – AFER are structurată activitatea în două mari direcții:
 control și inspecție de stat;
 registru feroviar și activități conexe.

Activitatea de control și inspecție de stat se desfășoară de către Inspectoratul de Stat Feroviar,

organizat distinct în cadrul Autorității Feroviare Române – AFER, în coordonarea inspectorului
de stat-șef, numit prin ordin al ministrului transporturilor. În scopul exercitării atribuțiilor sale,
Inspectoratul de Stat Feroviar este organizat în teritoriu prin inspectoratele teritoriale București,
Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Galași, și Constanța.
Restructurarea Căilor Ferate

În Europa căile ferate au evoluat aproximativ la fel în toate statele, până în perioada
postbelică când au început să apară diferențe între statele din vestul Europei și cele din estul
Europei.
Calea ferată a aparul în prima jumătate a secolului XX ca firme private (în special
consesiuni), unde au constituit un mijloc important pentru dezvoltarea economică a zonelor pe
care le străbăteau și un factor de răspândire a civilizației.
Mai târziu, oamenii politici au înțeles rolul strategic al căilor ferate, atât în domeniul
economic, pentru controlarea dezvoltării unor regiuni, cât șI militar, pentru asigurarea
transporturilor militare în tmpul războiului.
La sfârșitul secolului XX a început o acțiune de etatizare a căilor ferate. Fiecare țară și-a
organizat propria administrate feroviară națională, cumpărând acțiuniile companiilor feroviare
private.Guvernele țărilor au început să utilizeze căile ferate ca o pârghie politică, impunându-le,
pe lângă sarcinile economice și realizarea de servicii publice, mai ales în transporturile de călători.
Începând cu anul 1950, țărle din vestul Europe au început să se dezvolte mult peste cele
din est. În Vest, unde a fost păstrată libera concurență, specifică economiei de piață, căile ferate
au fost puternic concurate de transporturile rutiere. Avantajul timpului total de transport mai mic
și al adaptării unei mai bune la necesitățile călătorilor au favorizat, în mod natural, transportul auto,
ceea ce a dus la reducerea continuă a ponderii transportului feroviar față de totalul transporturilor
terestre (sub 50 % în anul 1989).
Datorită costurilor serviciilor publice s-au mărit, creșterea mare de personal și a investițiilor
mari cerute de modernizarea infrastructurii și materialulu rulant, țările vest-europene au intrat într-
o situație financiară dificilă.
În partea est-europenă, datorită practicării unei economie centralizată, căile ferate au fost
favorizate datorită unor impuneri și restrcții asupra transportului auto. Ponderea traficului feroviar
față de totalul transporturilor terestre a fost de peste 70 %.
După anul 1989, Europa de Est a fost cuprinsă de o criză în domeniul feroviar, datorită
schimbărilor apărute în politică și economie.
 Datorită scăderii producției industriale și orientarea economei spre o economie de piață,
transportul feroviar de călători și de marfă a avut o scădere bruscă, ca urmare a creșterii poderii
traficului auto. Astfel căile ferate au devenit supradimensionate și nu le-a permis o repliere rapidă
în fața situațiilor noi apărute.
Astfel, pentru administrațiile feroviare ale țărilor din estul Europeim restructurarea căilor
ferate a devenit o necessitate. Pentru această restructurare s-a apelat la administrațiile tărilor
vestice, deoarece acestea au apelat mai demult la o restructurare a sistemului feroviar.
Consiliul Comunității Economice Europene a emis în anul 1991 Directiva 91/440, Pentru a
asigura competitivitatea căilor ferate în raport cu alte sisteme de transport și are la bază următoarele
principii:
 Asigurarea independenței manageriale a administrațiilor căilor ferate față de stat (căile
ferate nu trebuie să fie întreprinderi bugetare);
 Separarea infrastructurii de operatorii feroviari (separarea contabilă este obligatorie,
separarea organizatorică este opțională; prin aceasta se urmărește eliminarea subvențiilor
încrucișate);
 Îmbunătățirea managementului financiar al căilor ferate (ajustarea activității la cerințele
pieții, conducerea pe principii comerciale, obligațiile impuse de stat pentru serviciile
publice trebuie reglementate și compensate conform unui contract încheiat între stat și
operatorul feroviar respectiv);
 Asigurarea accesului liber pe infrastructura proprie a operatorilor feroviari care asigură
transportul combinat în trafic internațional.
MODELUL SUEDEZ

Bibliografie
BULETINUL AFER - Anul I Nr. 1/1999