Legendele sau basmele romanilor Petre Ispirescu- Cata, cata! sa prindeti o cotofana faura, dara nu pe mine, ci alta ca mine; sa-i rupeti gatu in doua, gi sa picati trei picdturi de sange peste mortaciunea ce o plangeti, si va invia. Dara vulpea cea sireata si raspunse: - Ce zici, tu, ce zici? ia da-te mai incoace gi mai spune o data, ca n-auz bine. Cotofana se dete mai aproape si tot juca. Si cand era sa mai zica inca o data, hat! pune vulpea ghiara pe dansa gi 0 prinde. Si rupandu-i gatul, pica trei picdturi de sange peste stapanul lor si invie. - Of! Doamne! greu somn mai dormii, zise el. - Puteai tu sa dormi mult si bine, daca nu eram noi. El spuse ca nu stie ce are de il doare dupa ureche. Ursul se uita, si vazand osul zmeului, puse gura si supse rana pana ce iesi osul, apoi incepu a linge, gi linse, si linse, pana ce se inchise si se vindeca. Se spala pe ochi, gsi luandu-si cavalul pleca cu catelusii dupa dansul si ajunse la sotioara lui care il astepta cu inima sarita. Trimise slujitori imparatesti de aduse pe soru-sa. Si adunand pe judecatorii cei mari, tot boieri din doisprezece, merse de se jelui, si ceru sa faca judecata dreapta intre el si soru-sa. Boierii gasira cu cale ca ea cu moarte sa se omoare. Iara imparatul se cobori atunci din scaunul imparatiei si puse pe ginere-sau, fiindca vazu gi el acum ca era viteaz, drept gi milos ca un imparat bun. lara eu incalecai ete. 10. Cotosman nazdravanuA fost odata ca niciodata etc. A fost odata o pereche de oameni. Ei n-aveau copii. intr- o zi, fiind cu voie bund, zise barbatul catre femeie: - Soro, de la mila lui Dumnezeu noi n-avem copii. SA mergem pe camp si ce vom gasi, aceea sa ne fie copil. - Bine zici dumneata, frate. Asa sa facem, daca astfel ai gasit dumneata cu cale. Vezi ca ei traiau bine gi nevasta nu iesea din cuvantul barbatului nici cat negru subt unghie. Facura o azima, luara gi nitica leguma, le pusera la traista si plecara. Aide-aide, mergand povesteau gi radeau gi cu ochii in toate partile cautau. Cand, iata ca dete peste un pisoi, jigarit si urduros; il luara gi il adusera acasa. fl ingrijird gi il crescura ca pe copilul lor. De ce trecea, d-aia se facea mai frumos, pana ce se facu un cotogman numai de drag sa privesti la el. Nu mai putea de bucurie oamenii, caci aveau si ei si pe ce pune ochii in casa lor, cand se sculau dimineata. Mai- nainte casa li se parea pustie. Cotogmanul era un pisic cuminte. Soareci nu se mai staveau prin casa aceea. Cand gedeau casnicii la lucru, iarna, in nopti d-alea lungile si spuneau la snoave si la ghi- citori, cotoiul sta langa dansii si torcea. Cand stapAna casei facea la ciorap, pisoiul se juca cu ghemul. Dara nu-l incurca, fereasca Dumnezeu. Cum facea el, cum dregea, se juca aga de frumusel, incét ghemul nici nu se desfasura, nici nu se incurca. Cateodata il lua in labutele lui de dinainte, tiindu-l ca un om, gi se trantea cu el pe spate, alta data il facea sa se dea d-a rostogolul, lovindu-l cu cate o laba gi se repezea dupa dansul ca dupa soareci.