Legendele sau basmele romanilor Petre Ispirescuse gati frumos, isi lasd parul pe spate, incaleca pe cal si, aratand imparatului degetul cu inelul, zise: - lata, marite imparate, dovezile ziselor mele. Si incepu a incurca calul prin curtea imparatului. Parul sau cel de aur si hainele cu care era imbracat stralucea ca soarele. imparatul, uitandu-se la dansul, tot punea mana la ochi, facéndu-si umbra. Vezi ca se temea sa nu orbeasca inca 0 data. El lauda pe fie-sa pentru ca-si alesese un asemenea barbat. - Si ai fi putut oare crede d-ta, tata, raspunse fata cea mica, ca ag fi putut sd-mi aleg de barbat pe unul care sa faca tatalui meu, imparat, rusine in lume? Atunci imparatul, si batran fiind, se cobori din scaunul imparatiei, pe care se urcd ginerele sau cel mic. Si imparatira in pace gi in linigte pana ce traira. Tara eu incalecai p-o sea etc. 12. Fat-frumos cu parul de aur A fost odata ca niciodata etc. A fost odata intr-o pustie mare un pustnic, si petrecea singur singurel. Vecinii sai erau fiarele padurilor. Si aga era de bun la Dumnezeu, inc&t toate dobitoacele i se inchinau, cand se intalneau cu dansul. {ntr-una din zile se duse pustnicul pe marginea garlei, care curgea pe-aproape de coliba lui, si iata vazu ca vine pe apa un sicriag smolit gi incleit bine, si auzi un oracait de copil iegind dintr-insul. Statu putin de cugeta si, dupa ce facu rugaciune, intra inapa gi trase cu o prajina sicriasul la margine. Cand deschise, ce sa vaza in el? Un copilag ca de vro doua luni; il scoase din sicriu gi cum il lua in brate tacu. Acest copil avea un baier atarnat de gat. Si, daca il lua, vazu ca intr-insul era o scrisoare, o ceti si afla ca copilul de fata este lepadat de o fata mare de imparat, care alunecase gi ea in valurile lumei gi, care, de frica parintilor, lepada copilul, il puse in secriag gi-i dase drumul pe garla, lasndu-l in stirea lui Dumnezeu. Pustnicul voia din toata inima sa creasca pruncul ce-i trimisese Dumnezeu, dara cand se gandi ca n-are cu ce sa-l hraneasca il podidi un plans de nu se mai putea sfarsi Cazu in genunche gi se ruga lui Dumnezeu, gi o! minune! deodata rasari, mare, dintr-un colt al chiliei sale o vita, si numaidecat crescu gi se inalta, pana la streasina casei. Pustnicul cauta la dansa gsi vazu struguri, unii copti, alti parguiti, altii agurida gi altii tocmai in floare; indata lua si dete copilului, si vaz4nd ca-i mananca, se bucura din tot sufletul lui si multumi lui Dumnezeu. Cu struguri crescu copilul pana ce incepu sa manance gi cate altceva. Tara daca se mai mari copilul, pustnicul se apuca si-l invata sa citeasca, sd adune radacini ca sa se hraneasca gi sa umble la vanat. Dar intr-o zi chema pustnicul pe copil si-i zise: - Fatul meu, simt ca slabesc din ce in ce; sunt batran, precum ma vezi, afla dara ca de azi in trei zile ma duc pe lumea cealalté. Eu nu sunt tatal tau cel adevarat, ci te-am prins pe garla, unde erai dat si pus intr-un sicriags de mumia-ta, ca sd nu se dovedeasca fapta sa cea de rusine, fiindca era fata de imparat. Daca voi adormi somnul cel de veci, care o sa-] cunosti