Norma juridica

- Norma juridica este o regula de conduita cu caaracter general si obligatoriu,elaborata si

recunoscuta de puterea de stat in scopul asigurarii ordinii sociale, ce poate fi adusa la
indeplinire, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

- Norma jurideca contine dispozitiuni cu privire la ceea ce trebuie sa indeplineasca un

subiect, ceea ce acesta are dreptul sa faca, ceea ce i se recomanda sau este stimulat sa o
faca.

- Norma juridica consta in: a ordona, a interzice, a permite, a pedepsi.

- Norma juridica are:

a) caracterul obligatoriu, in sensul ca norma de drept cuprinde prevederi ce pot fi impuse subiectilor de
drept prin mijloace specifice (sanctiuni), norma de drept trebuie respectata din convingere doar atunci
cand este incalcata, persoana aflata intr-o astfel de situatie suporta consecintele, norma se aplica astfel,
prin constrangere.

Obligativitatea prescriptiilor cuprinse in normele juridice se intinde de la „caracterul imperativ”

(specific in domeniul dreptului public), pana la „caracterul permisiv” ce este specific dreptului privat;

b) caracterul general, ca urmare a faptului ca norma prescrie o conduita tipica pentru situatii tipice,
pentru toate persoanele sau pentru anumite grupuri de persoane si se aplica de regula pe teritoriul
tarii

c) caracterul impersonal, deoarece norma nu se adreseaza direct unei anumite persoane, chiar daca
vizeaza conduita unor organe unipersonale (presedintele tarii, procurorul general, primar etc.) caci
nu se are in vedere persoana ce detine functia respectiva, ci institutia in cauza.

*Normele juridice se deosebesc de „normele de morala”, aplicabile si ele in raporturile sociale,

deoarece normele juridice, in caz de nevoie, se realizeaza prin constrangerea statului, fata de
normele moralei care se duc la indeplinire numai prin convingere sau ca urmare a oprobiului
public.

Structura normei juridice

Normele juridice au o dubla structura: structura logico-juridica si structura tehnico-legislativa.

a) Structura logico-juridica

In principiu, o norma juridica se compune din urmatoarele trei

elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea.

Ipoteza este acea parte a normei juridice care arata conditiile sau imprejurarile in care urmeaza sa
se aplice norma juridica.
 Ipoteza poate fi „determinata”, cand arata concret imprejurarile in care se va aplica norma juridica, de
exemplu, „daca cumparatorul nu plateste pretul…” si „nedeterminata”, cand imprejurarile sunt formulate de
o maniera generala, de exemplu, „conventiile trebuie executate cu buna credinta”, unde ipoteza este
„conventiile”, fara a se preciza care anume.

Dispoziti a prescrie conduita pe care trebuie sa o aiba persoanele in imprejurarile prevazute de ipoteza.

Ea reprezinta partea cea mai importanta a normei juridice. Dispozitia impune persoanelor fie „savarsirea
unor actiuni”, fie „abtinerea de la savarsirea unor actiuni” sau „permite savarsirea diferitelor actiuni”.

Dispozitia poate fi „determinata” cu precizie, de exemplu, „cumparatorul este obligat sa plateasca

pretul” sau „relativ determinata”,

Sanctiunea reprezinta partea normei juridice care precizeaza consecintele nerespectarii dispozitiei
normei, adica masurile ce pot fi luate impotriva celor in cauza.

Sanctiunea, la randul ei, poate fi:

- absolut determinata, cand nu poate fi modificata de organul ce aplica norma, de exemplu, in cazul
nulitatii

- relativ-determinata, cand sanctiunea este cuprinsa intre anumite limite, cum ar fi: amenda de la
100 - 1000 lei sau inchisoare de la 2-5 ani;

- alternativa, atunci cand organul ce trebuie sa aplice sanctiunea are de ales intre doua sanctiuni,
de exemplu, inchisoare sau amenda penala;

- cumulativa, cand se indica mai multe sanctiuni ce se pot aplica pentru o anumita fapta, spre
exemplu, condamnarea la 15 ani inchisoare, confiscarea averii si interzicerea unor drepturi.

b) Structura tehnico-legislativa

Normele juridice apar sub forma unor texte concise, clare, redactate pe articole si aliniate.
Articolele pot fi grupate, asa cum este si cazul Codului civil roman, pe paragrafe, sectiuni, capitole, parti.

Clasificarea normelor juridice

Stiinta dreptului clasifica normele juridice dupa mai multe criterii.

Importanta cunoasterii diferitelor categorii din care pot face parte normele de drept consta in aceea
ca ajuta la intelegerea precisa a situatiilor concrete in care urmeaza a se aplica ele, precum si la
determinarea exacta a conduitei pe care o impun.
 A. Dupa obiectul de reglementare – al relatiilor sociale reglementate

Din acest punct de vedere, normele juridice se clasifica in tot atatea categorii de norme, cate ramuri
de drept exista

Gruparea normelor de drept in acest fel, a determinat formularea conceptului de „sistemul

dreptului”.

B. Din punct de vedere al fortei juridice – al locului pe care il ocupa in ierarhia statului, organul
care a emis norma:

Dupa acest criteriu, care determina forta normei juridice, distingem: legi, emise de Parlament,
avand forta juridica cea mai mare, deoarece sunt emise de organul suprem al puterii de stat; hotarari si
ordonante ale Guvernului; ordine si instructiuni ale ministrilor; decizii, hotarari, dispozitii ale
autoritatilor administratiei publice.

Ierarhizarea normelor juridice in acest mod prezinta importanta in cazul existentei mai multor
reglementari a relatiilor sociale dintr-un anumit domeniu, cand va avea prioritate, in aplicatie, actul
normativ (norma juridica) emis de organul ierarhic superior.

In acest sens, se aplica un principiu de drept conform caruia actele normative emise de diferite
organe ale statului trebuie sa fie conforme (sa nu contrazica) cu legea si cu actele normative emise de
organele ierarhic superioare. De exemplu, un ordin emis de un ministru nu trebuie sa contravina legii si
nici actelor normative emise de guvern (ordonante sau hotarari), caci acesta ii este ierarhic superior.

C. Dupa caracterul conduitei pe care o prescriu

In functie de acest criteriu, normele juridice pot fi:

a. Norme imperative sau categorice, acelea care trebuie aplicate intocmai, care exclud orice
abatere de la dispozitia prescrisa in norma.

Normele imperative, la randul lor, pot fi: onerative si prohibitive.

Normele onerative sunt acelea care prevad in mod expres obligatia de a savarsi anumite actiuni

Normele prohibitive sunt acelea care interzic savarsirea unor actiuni

a. Normele dispozitive sunt acelea a caror aplicare este lasata la aprecierea (dispozitia) persoanei
respective.

Normele dispozitive pot fi: norme permisive si norme supletive.

Normele permisive, denumite si norme de imputernicire, sunt acelea care nici nu impun, dar nici
nu interzic o anume actiune, ci prevad anumite drepturi in beneficiul persoanelor fizice sau juridice
 Normele supletive sunt acelea care permit persoanelor sa-si aleaga singure conduita de urmat in
anumite imprejurari, iar daca ele nu si-au precizat-o singure, vor avea conduita prevazuta de lege

D. Dupa sfera de aplicare:

In functie de acest criteriu, normele juridice pot fi: generale, speciale si de exceptie.

Normele generale sunt acelea care au o sfera de aplicare cat mai larga. Sunt, in acest sens, norme
generale, acelea care se aplica pe ansamblul dreptului, de exemplu, respectarea Constitutiei si a legilor
este obligatorie pe tot cuprinsul tarii si pentru toti cetatenii.

Normele speciale se refera la o sfera mai restransa de relatii sociale si au o aplicatie limitata in
functie de anumite criterii ori calitati ale persoanelor carora li se adreseaza

Aceasta clasificare are importanta in cazul aplicarii normelor de drept, deoarece, in situatia in care
sunt susceptibile de aplicare doua norme, va avea prioritate norma speciala.

Normele de exceptie sunt acele norme care permit derogari de la dispozitiile prescrise de normele
generale sau speciale.

E. Dupa criteriul sanctiunii

Dupa acest criteriu, normele juridice pot fi:

Norme punitive, care prevad anumite sanctiuni pentru cei care se abat sau nu respecta dispozitia
normei (inchisoare, amenda, confiscare, pierderea unor drepturi etc.).

Norme stimulative, acelea care acorda anumite avantaje celor care aplica prevederile lor, cum ar fi
normele prin care cei ce platesc impozitele pana la o anumita data beneficiaza de o anume reducere.

F. Dupa gradul de precizie

In functie de acest criteriu, normele de drept pot fi: norme determinate si norme nedeterminate.

Determinate sunt acele norme care cuprind cele trei elemente de structura (ipoteza, dispozitie,
sanctiune).

Nedeterminate, care, la randul lor, pot fi norme de trimitere si norme in alb.

Normele de trimitere sunt acelea care fac trimitere la un alt act normativ
 Norme in alb, acelea al caror continut urmeaza a fi integrat printr-un alt act normativ ce va fi elaborat in
viitor,