Drept Roman

Actul juridic manifestare de vointa

Starea de drept decurge dintr-un act juridic

1. Definitie
2. Importanta
3. Diviziunile

Dreptul obiectiv:
Dreptul (roman) e un ansamblu de norme de conduite create si sanctionate
de stat (Roman) si care constituie un sistem vast si complex de ramuri si institutii
juridice aflate intr-o permanenta evolutie si interdependenta

Dreptul subiectiv:
Dreptul subiectiv este o prerogativa (posibilitate, beneficiu) a unei persoane
(titularul dreptului) de a avea o anumita conduita
ex. dreptul la educatie, la viata

Ramura de drept - ansamblu de norme ce reglementeaza un anumit domeniu

guvernat de principii comune
Institutia juridica - ansamblu de norme juridice avand acelasi obiect de
reglementare
ex. institutia divortului, partajului, contractul de vanzare-cumparare, proprietatea
etc

Fiecare ramura de drept (constitutional, comercial, penal) contine institutii

juridice

Curs 2

1. Definitia dreptului roman

Jurisconsultul Ulpian - "Juris praecepta sunt haec. honeste vivere, alterum
non laedere suum cuique tribuere" ( preceptele de drept sunt: , a trai in mod onest,
a nu vatama pe altul, a da fiecaruia ce i se cuvine) - 2 principii
primul principiu: moral si religios. Al doilea este un principiu de drept

Jurisconsultul Celsus arata ca dreptul este arta binelui si a echitatii:

" Jus est ars boni et aequi "

Justinian ne arata ca stiinta dreptului reprezinta cunoasterea lucrurilor umane

si divine, stiinta a ceea ce este drept si nedrept ( iuris prudentia est divinarum
atque humanarum rerum notitia, justi atque iniusti scientia )

=> toate definitiile imbina principiile religioase (fas), juridice (jus) si morale
(honestum)

2. Diviziunile dreptului
- Drept Public
- Drept Privat - egalitate doar la incheierea raportului

De esenta diferentierii dintre raporturile juridice de drept public sau privat

este pozitia pe care subiectele acelui raport o aveau una fata de cealalta la
momentul nasterii raportului juridic. Statul poate participa in raporturi de drept

privat cu persoane private, aflandu-se insa pe aceeasi pozitie cu acestea. De pilda,

atunci cand statul incheie un contract de vanzare-cumparare, avand ca obiect un
imobil finalizat, cu o persoana fizica

Izvoarele dreptului roman

1. Notiune - in sens material si in sens formal:

In sens material - totalitatea conditiilor economice, sociale, ce au dus la
aparitia unei norme juridice
In sens formal - modalitatea prin care regula parvine celora care li se
adreseaza:
ex. legea,

Obiceiul (cutuma) - primul izvor al dreptului roman

- set de reguli ce provenea de la stramosi

- Obiceiul din stramosi - "mos majores"

- Obiceiuri nascute din activitatea cotidiana, cu caracter preponderent
economic - "consuetudino"

Ca sa fie izvor de drept trebuei sa fie de larga aplicabilitate, sa respecte

normele existente si sa reglementeze un fenomen social
Ele aveau o forta foarte mare, nefiind puse la indoiala de cetateni, pana la
aparitia statului roman (si a legii). Mult mai tarziu, in perioada de decadere a
statului roman, obiceiul si-a recapatat importanta pe masura ce forta autoritatii
statale se disipa.

Sec. V i.Hr. s-a format o comisie insarcinata cu transpunerea in scris a

regulilor aplicabile in diversele dispute cu caracter juridic. Aceasta comisie, formata
din 10 cetateni romani (numiti decemviri - "decemviri legibus scribundi" ), au
transcris obiceiurile romane pe 12 tablite ce au fost expuse in forum, pentru a putea
fi cunoscute de toti cetatenii

Curs 27.10.2015
Legile. Continutul si Clasificarea Legilor in Dreptul Roman

Romanii au considerat legea ca fiind o conventie intre magistrat si popor.

Termenul de lex desemna, in functie de context, fie un contract intre parti,
fie un act normativ adoptat prin consens intre magistratul care propunea legea si
adunarea populara care o adopta. Adunarea populara avea posiblitatea sa respinga
propunerea magistratului pronuntandu-se prin sintagma antiquo. In cazul in care
poporul agrea propunerea legislativa, se exprima prin sintagma uti rogas. Dupa
adoptare, revenea Senatului atributia de ratificare a legii, din aceasta perspectiva
actul normativ dobandind denumirea de lege

Structura legii:
Orice lege avea 3 parti componente:
-

prescriptio partea in care erau prevazute: numele magistratului ce a

propus legea, adunarea care a votat legea, data adoptarii, ordinea votarii

rogatio era partea ce cuprindea textul legii ce putea fi impartit in

capitole si articole

sanctio reprezenta partea ce cuprindea sanctiunile aplicabile in cazul

nerespectarii legii

In functie de sanctiuni, legile puteau fi clasificate in trei categorii:

1. Legile perfecte erau acelea a caror incalcare ducea la nulitatea actului
incheiat
2. Legile mai putin perfecte ( minus quam perfecte ) a caror incalcare era
sanctionata, de regula, cu o amenda

3. Legile imperfecte ( leges imperfectae ) a caror incalcare nu era

sanctionata

Edictele Magistratilor / Dr. Pretorian

La intrarea in functie, magistratul avea dreptul sa publice un edict ( ius

edicendi ) prin care arata modul in care urmeaza sa conduca domeniul sau de
activitate, precum si procedeele juridice pe care le va folosi.
Edictul avea o valabilitate limitata la un an. Initial, edictele erau emise in
forma orala. Ulterior, edictele erau afisate in forma scrisa pe tablite de lemn vopsite
in alb.
In afara de edictele valabile intreaga perioada a indeplinirii functiei
(perpetue) , mai puteau fi emise edicte ocazionale, valabile pentru un numar limitat
de zile ( edicta repentina )
Prin intermediul edictelor, magistratii au fost capabili sa dezvolte institutiile
juridice rigide prevazute in legea celor 12 table, gasind solutii practice la problemele
juridice aparute in mandatul magistratului si care nu ar fi putut fi solutionate cu
ajutorul legii. Astfel, edictul magistratului a avut o contributie majora la dezvoltarea
dreptului civil roman, prelucrand solutiile moderne ale dreptului pretorian si
asimilandu-l dreptului aplicabil exclusiv cetatenilor

Curs 28.10.2015
Jurisprudenta

In dreptul roman - jurisprudenta - totalit. hotararilor judecatoresti solutionate

anterior unei spete
posesia - folosinta unui bun ca un proprietar
detentia - utilizarea unui bun stiind ca nu esti proprietar

de vazut: institutes justinian

" bunul accesoriu preia norma bunului principal"
Jurisconsultii scriau opinii despre legi, uneori contradictorii. pentru a solutiona
aceasta problema, imparatul a ales doar cativa jurisconsulti, iar opinia majoritara
castiga
=> legea citatiilor - imparatul valentinian al doilea

Constitutiile Imperiale

Reprezinta acte de vointa ale imparatilor (un fel de decrete prezidentiale din
zilele noastre).
Ele cuprindeau, de regula, dispozitii cu caracter general, aplicabile in
perioada mandatului imparatului ce le-a emis.
Incepand cu Imparatul Adrian, ele au capatat forta obligatorie si dupa
moartea imparatului care a adoptat Constitutia
Constitutiile imperiale sunt de 4 feluri:
a. Edictele - curindeau dispozitii generale in domeniul dreptului public sau privat, in
vigoare toata viata
b. Mandatele - dispozitii cu caracter administrativ; o imputernicire de la imparat
pentru proconsul
c. Decretele - hotarari judecatoresti date de imparatii romani ce aveau si atributii
jurisdictionale, fiind valabile si pentru alte cazuri
d. Rescriptele - solutii juridice date de imparati in probleme de drept si transmise fie
magistratilor, fie persoanelor particulare

Patrimoniul

Reprezinta totalitatea drepturilor, obligatiilor si sarcinilor unei persoane ce au

un continut susceptibil de a fi evaluat in bani. O persoana poate avea doar un
patrimoniu.
ex. un bun este in patrimoniul cuiva ( acea persoana de fapt are dreptul
asupra bunului)
Sarcinile sunt ipoteca si gajul
Ipoteca este o sarcina ce greveaza un imobil. Gajul e o sarcina ce graveaza un bun
mobil

Seminar

Atributele dr. de proprietate: usus, fructus, abusus

Posesia = usus + fructus
Abusus dreptul de a dispune de un bun. Fara abusus, nu esti proprietar. Fara
abusus, nu poti instraina acel bun
Pentru examen, nu intra capitolul procedura civila romana

Curs

Romanii nu faceau diferenta intre bun si dreptul asupra acelui bun -> teoria
dreptului subiectiv a aparut in evul mediu. Totusi, faceau diferenta intre bunurile ce
apartineau patrimoniului si care nu
Bunurile mai erau clasificate in corporale (puteau fi atinse) si incorporale. Mai
mult, bunuri de gen (definite prin trasaturi ale genului (domeniului) din care fac
parte), si bunuri individual determinate (trasaturi ce apartin unui anumit bun)

Bunurile de gen nu pot pieri Genera non pereunt

Bunuri mobile si imobile
Mai sunt producte (nu sunt periodice, ci o singura data) si fructe( create in
mod periodic de alte producte)
Pot fi fructe naturale, industriale si civile
Cele naturale apar fara interventia omului (ex. Fructele de padure)
Cele industriale apar cu interventia omului (pom fructifer)
Cele civile in urma unor contracte juridice (ex. Chiria)

Posesia
Este o stare de fapt, susceptibila de a produce efecte juridice, constand in
exercitarea stapanirii materiale a unui bun, mobil sau imobil, pentru sine.
Proprietatea este o stare de drept, in timp ce posesia este o stare de fapt.

Posesia are doua elemente:

-

Obiectiva exercitarea materiala a unui bun -> corpus

Subiectiva pentru sine exercitarea ca un proprietar (ex. Chiriasul care nu
mai plateste chirie) -> animus (Assassins Creed)

De obicei, daca una din conditii (animus sau corpus) nu mai este indeplinita, nu
se mai poate considera posesie. Exista,totusi, situatii in care poti sa fie considerata
posesie si fara corpus
Interdictele posesorii tipuri de actiuni judiciare prin care posesorul obtinea, in
instanta, protectia provizorie a starii de posesie pana la elucidarea situatiei juridice
a bunului (ex. Refugiatul care se muta cu cortul in curtea ta)
Detentia (detantia precara) reprezinta exercitarea unor acte materiale de
stapanire a unui bun mobil sau imobil pentru altul, precaritatea fiind chiar un viciu
al posesiei.

Uzucapiunea posesia, daca este exercitata in mod pasnic in mod public si

continuu, poate duce la obtinerea proprietatii asupra bunului posedat. Uzucapiunea
a fost conceputa ca o sanctiune aplicata adevaratului proprietar pentru pasivitatea
de care a dat dovada fata de bunul sau si fata de dreptul sau de proprietate
Violenta, clandestinitatea, discontinuitatea sau precaritatea reprezinta vicii ale
posesiei, aceasta nemai fiind o posesie utila (neputand duce la dobandirea
proprietatii.

Curs 25.11.2015

Posesia, ca stare de fapt ce beneficiaza de protectie juridica, da nastere la

urmatoarele efecte:
In primul rand, posesia este protejata prin interdictele posesorii datorita
prezumtiei de proprietate pe care o are posesorul. Justificarea acestui tip de
protectie decurge din faptul ca majoritatea proprietarilor sunt si posesori (stapanesc
bunul aflat in proprietate)
In al doilea rand, intr-o actiune in revendicare, sarcina probei proprietatii
apartine reclamantului (care nu este posesor) si care pretinde calitatea de
proprietar. Actiunea in revendicare este acea actiune in justitie exercitata de catre
proprietarul neposesor impotriva posesorului neproprietar. (un chirias este doar
detentor nu se poate incepe actiunea in revendicare)

Prezumtiile reprezinta acele operatiuni logico-juridice de extragere a unor

concluzii pornind de la un fapt dovedit ce reprezinta premisa, fara a mai fi necesara
dovedirea altor fapte (premise) care, aplicand schema silogismului, ar fi dus la
concluzie
Prezumtiile juridice pot fi:
-

Prezumtii relative ( juris tantum )

Prezumtii absolute ( juris et de jure )

Prezumtiile relative sunt acelea in care, din punct de vedere procesual, este
admisa proba contrara. Ex cea de nevinovatie
Prezumtiile absolute sunt acelea in cazul carora nu este permisa proba
contrara (o cerere de administrare a unei probe pentru dovedirea contrariului va
fi respinsa ca inadmisibila)

Prezumtii legale
Prezumtii judiciare

Prezumtiile legale sunt cele prevazute de lege. Ex cea de nevinovatie

Prezumtiile judiciare sunt cele prevazute de instante in activitatea
procesuala. Ex daca toate probele arata ca X este vinovat, se prezuma ca X
este vinovat, chiar daca nu e dovedit clar
In al treilea rand, dobandirea proprietatii in cazul exercitarii timp
indelungat a unei posesii utile (neviciate), fie ea si de rea credinta (posesorul
stie ca nu este proprietar) posesia de buna credinta (posesorul crede ca
este proprietar. Ex. Masina furata si vanduta)

Animus trebuie sa fie legal. Daca nu este, animus nu exista, deci persoana
este detentor. Detentorul este persoana ce are doar corpus

Proprietatea

Dreptul de proprietate, in sens modern, poate fi definit ca acea

posibilitate a titularului de a-si exercita anumite atribute (dispozitie, folosinta,
culegere a fructelor etc) si care poate fi adusa la indeplinire prin forta
coercitiva a statului

Dreptul de proprietate este un drept real, absolut (opozabil erga

omnes), avand continut patrimonial si putand, asadar, fi exercitat fara
concursul altor persoane

Moduri de dobandire a proprietatii:

-originare - daca bunul nu a fost inainte al altei persoane
- derivate daca un bun era aflat in prop. Unei persoane si transmis altei
persoane

1. Ocupatiunea (originar) consta in luarea in stapanire a lucrurilor fara

stapan (res nullius). Inamicii Romei nu aveau putere juridica -> drepturile
lor nu erau recunscute. Bunurile dobandite de catre Roma prin razboi erau
considerate fara de stapan
2. Mancipatiunea (derivat) poate fi asemuita vanzarii-cumpararii ca efecte,
conditiile manciatiunii fiind diferite.
Conditii pentru mancipatiune: 5 martori cetateni romani,
un om cu balanta, sa fie prezenti mancipatorul,
dobanditorul si bunul (daca nu puteau fi prezente fizic, se
aduceau simbolic cheile de la casa, o bucata de pamant
etc)

Efectele mancipatiunii transferul proprietatii de la mancipiodans la ancipiens)

Obligatia de garantie pentru vicii ascunse si impotriva evictiunii
Garantii pentru vicii:
Actiune redhibitorie recuperarea intregului pret (daca produsul cumparat a fost
altfel fata de ce trebuia)
Actiune estimatorie recuperarea diferentei
Obligatia de a garanta impotriva tulburarilor de drept (evictiune) sau de fapt
(provenite de la insusi mancipiodans)

Tulburarea de drept contestarea dreptului de proprietate

Evins cumparatorul inselat, care nu e de fapt proprietar

Evingator terta parte (adevaratul proprietar, cel care il da in judecata)

Chemarea in garantie optiune a paratului (cumparatorul)

Daca actiunea in revendicare nu are succes, nu se schimba nimic

Daca actiunea in revendicare are succes, cumparatorul evins va putea solicita
despagubiri din partea vanzatorului, insa vanzatorul are posibilitatea de a invoca
exceptia procesului rau condus, demonstrand ca, daca ar fi fost chemat in garantie,
ar fi avut mijloacele juridice prin care sa obtina respingerea actiunii in revendicare,
aceasta exceptie il exonereaza pe vanzator de plata unor despagubiri fata de
cumparatorul evins. Aceasta exceptie este denumita exceptio malus processus
Tulburare de fapt
Cumparatorul evins cel care a cumparat bunul, dar a suferit o evictiune
Exceptiile sunt modalitati juridice prin care, in cadrul procesual, una dintre parti
invoca fie neregularitati ale procedurii dupa care se judeca acea cauza, fie aparari
fata de cererile celeilalte parti
Ex. Exceptia necompetentei materiale (a instantei), lipsa calitatii procesuale active
sau pasive (nu pe el trebuia sa il dea in judecata), exceptia neexecutarii contractului
(existenta a doua obligatii corelative simultane, debitorul uneia dintre ele nu-l va
putea obliga pe celelalt la executarea silita) (asta ultima reprezinta aparare pe fond)