„Negru-Voda” , voievodul din balada romaneasca, doreste sa lase mostenire neamului sau un

monument de arta si un lacas de cult inegalabil ca valoare. Eroul din balada „Monastirea Argesului” -
constructorul acestui edificiu face un sacrificiu tot atat de mare ca si forta inzestrarii lui spirituale. El isi
sacrifica sotia si copilul pentru vesnicia operei sale arhitectonice, zidindu-i intr-unul din peretii
monumentului. Ana, personajul baladei „Monastirea Argesului”, nu se opune hotararii sotului ei
deoarece starile sufletesti prin care trece Manole nu justifica viata omului fara actul creatiei artistice.

Sacrificiul nu se opreste aici. La randul lor, Mesterul Manole si ceilalti noua mesteri mari din balada
zidirii sunt sacrificati pentru a garanta unicitatea operei.

Mesajul baladei este ca pentru artist, mai presus de iubire, de familie, de perpetuarea numelui, se afla
idealul propus si munca istovitoare prin care il va duce la capat. Omul de exceptie este obsedat sa
infaptuiasca o opera durabila inainte de a se pierde in infinit, sa lase un semn memorabil al trecerii lui
prin lume.

Tema poeziei este zbuciumul sufletesc al unei tinere care traieste primii fiori ai iubirii.

Balada lui Heliade Radulescu infatiseaza povestea unei stari omenesti: starea de indragostit. Florica,
personajul din aceasta balada, este cuprinsa de un dor nespus, cade intr-o stare de visare si pierde
sensul realitatii. Confesiunea ei, cuprinsa intr-un discurs persuasiv, exprima presentimentul ca sufletul si
mintea ii sunt invadate de un spirit straniu si amagitor: In arsita caldurei, cand vantulet adie,

Candpleopul a sa frunza o tremula usor

Si-n tot crangul o soapta s-ardica si-l invie,

Iubirea este cea mai veche tema literara, tratata sub forme arhaice si arhetipale in toate mitologiile si
religiile lumii.Mentalitatea arhaica resimte iubirea ca o forta atat de puternica, incat primul impact al
sentimentelor ii este atribuit unei fiinte supranaturale si presupune un proces de initiere configurat intr-
un mit erotic.

In poemul " Calin file din poveste " iubirea este reprezentata ca o imbinare a contrariilor: uranic si
teluric. Fata de imparat este simbolul frumusetii superlative, portretul ei fizic relevand sacralitatea
acesteia. Conform traditiilor populare, pentru a fi ferita de primul impuls erotic, aceasta este inchisa
intr-un castel izolat

Aici iubirea apare ca un sir de incercari la care este supusa, intr-un final izolandu-se intr-o coliba, spatiu
diferit de cel anterior. Saracia si modestia sunt sugerate prin litota " arde o candela cat un sambure de
mac". Sapte sunt anii in care ea infrunta singura greutatile si isi creste copilul fara nici un sprijin. Aceasta
cifra reprezinta perioada cea mai importanta din viata unui om dar mai reprezinta si ceva magic,
incheierea unui ciclu astfel incat in acest timp Zburatorul a renuntat la superioritatea si unicitatea lui
pentru a fi alaturi de fata de imparat.

Revederea este momentul cheie care-i leaga pe cei doi. Aici apare motivul privirilor, mijloc de
comunicare intre ei, ochii fiind oglinda sufletului astfel cautand unul in adancul sufletului celuilalt.

Eu parca-mi auz scrisul pe sus cu vantu-n zbor; /Si cand imi misca topul, cosita se ridica, /Ma sperii, dar
imi place -prin vine un fior

imi fulgera si-mi zice: "Desteapta-te, Florica, /Sunt eu, viu sa te mangai..." Dar e un vant usor!

Exista in aceasta marturisire un amestec de teama si euforie ca expresii generice ale conditiei de
indragostit. Pregatita sa-si astepte perechea destinata (scrisul), Florica spera intr-o intalnire fericita si se
cutremura la gandul oricarei tulburari a intimitatii ei, caci orice aparitie reconfigureaza viata celui care
accepta un nou-venit. De aceea, discursul personajului este fixat intre speranta unei intalniri fericite si
teroarea iesirii spre lume si este cladit pe afirmatii contradic-torii, dar transante: ma sperii, dar imi place.
Iluzia comunicarii, receptarea fantasmatica a unui spirit strain sunt intemeiate pe miscarea generala a
lumii; vantul, frunzele, materia toata iau parte la aceasta emotie inopinata.

Ca si in ,, Calin(File din poveste)“ cei doi comunica in vis, acesta fiind singurul moment in care ei se
intalnesc, insa intr-o lume ireala. Acest vis se transforma in ,, lipitura ”, reprezentand obsesia iar aceasta
obsesie in ,, zmeu “. Are loc o clasificare, in planul fantasticului folcloric, a suferintelor Floricai. Posibila
reprezentare a fapturii supranaturale care provoaca dragostea este reprezentata de epitetele aduse
Zburatorului: „impielitatul”, „zmeu”, „flacaiandru”, „balai”, „cu parul d-aur”. De asemenea in descrierea
Zburatorului observam dominanta unor elemente simbolistice ale focului. Focul, unul din cele patru
elemente primordiale, este purificator. Capacitatea focului de a purifica totul (pana si sufletul) este pusa
aici in antiteza cu Zburatorul de care „Nici rugi nu te mai scapa. Fereasca Dumnezeu!”. Portretul
Zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si imposibilitatea reconcilierii celor doua lumi, incat
se face apartenenta la natura malefica, demonica.