“Informaţiile privind fluxurile de trezorerie ale entitaă ţii raportoare îîn decursul unei

perioade ajutaă utilizatorii saă evalueze capacitatea entitaă ţii de a genera viitoare
intraă ri nete de numerar. Acestea prezintaă modul îîn care entitatea raportoare obţine
şi cheltuieşte numerarul, inclusiv informaţii privind îîmprumuturile şi rambursarea
datoriilor, privind dividendele plaă tite îîn numerar sau alte distribuiri de numerar
caă tre investitori, precum şi alţi factori care ar putea afecta lichiditatea sau
solvabilitatea entitaă ţii. Informaţiile privind fluxurile de trezorerie ajutaă utilizatorii saă
îînţeleagaă activitaă ţile unei entitaă ţi raportoare, saă evalueze activitaă ţile de finanţare şi
de investiţii ale acesteia, saă -i evalueze lichiditatea sau solvabilitatea şi saă
interpreteze alte informaţii privind performanţa financiaraă ” (OB 20).

Informaţii privind trezoreria îîntreprinderii sunt disponibile îîn bilanţul contabil.

Acesta prezintaă situaţia trezoreriei îîntreprinderii la îînceputul şi la sfaî rşitul anului,
dar nu şi cauzele care au determinat eventualul deficit sau excedent de trezorerie.
Contul de profit şi pierdere oferaă informaţii despre fluxuri, dar nu despre cele de
trezorerie, ci despre cele de venituri şi cheltuieli.

Spre deosebire de IAS 7, Ordinul 3055/2009 tratează destul de expeditiv

alocarea fluxurilor de numerar pe activităţi: „Activităţile de exploatare sunt
principalele activităţi generatoare de venituri ale entităţii, precum şi alte activităţi
care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.
Enunţurile de mai sus surprind esenţa IAS 7 (sunt preluate de la pct. 6 din
standard), dar nu sunt suficiente pentru a facilita tehnica de elaborare a acestei
situaţii financiare.

Utilitate fluxuri:
Informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare la stabilirea capacităţii
unei întreprinderi de a genera numerar şi echivalente de numerar şi dau posibilitatea
utilizatorilor să dezvolte modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor
de trezorerie viitoare ale diferitelor întreprinderi. De asemenea, aceste informaţii sporesc
gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite
întreprinderi, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru
aceleaşi tranzacţii şi evenimente.
Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie din cursul
perioadei, clasificate în activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.
O entitate trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din activităţi de exploatare folosind:
(a) metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări brute în
numerar; sau
(b) metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu efectele
tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări
în numerar din exploatare trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli
asociate cu fluxurile de trezorerie din investiţii sau finanţări.
Met indirecta este cea mai facila si prin care se obtin cele mai multe informatii,
destinatarii: creditorii, bancile, investitorii.