INTERVIUL

Interviul este specia care informează și elucidează, prin intermediul unui dialog.
Rolul reporterului de interviu este să stabilească un dialog viabil, un mod de
comunicare între el și cititor. Sondajul de opinie, informația și lămurirea unei
situații sunt laturile principale ale interviului. Întrebările trebuie să fie scurte,
clare și puse în cunoștință de cauză. Interviul are funcția principală de a exprima
o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Întrebările
depind și de informația pe care o are jurnalistul despre cel intervievat.
Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin
opinii, idei, lămurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevărat misiunea unui
interviu.

Tipuri de interviuri:
- interviul expres (interogarea câtorva trecători în legătură cu un eveniment
unanim cunoscut și actual)
- interviul-informație
- interviul-explicație (prin care reporterul îl determină pe intervievat să-și
justifice o atitudine, să-și explice actele, opiniile, opera, etc).

Cum trebuie să fie întrebările într-un interviu?

- să nu se refere la domenii cunoscute ziaristului
- să nu aibă caracter general
- să nu fie puse mai multe întrebări deodată
- să nu fie lungi
- să nu fie de tipul la care să se răspundă prin da sau nu
- să nu sugereze răspunsul
- să nu fie ipotetice, etc.
 EXEMPLU DE INTERVIU

Personalitate: Dan Dumitrescu

Functie/ocupatie : Scriitor

DreptOnline: Cand ati scris prima dumneavoastra carte si care a fost aceasta?
Dan Dumitrescu: Imediat după revoluţie. Este vorba despre „Desant la Gran Sasso”, o
reconstituire a unui episod din cel de-al Doilea Război Mondial, în care Mussolini, debarcat
de la putere de conaţionalii săi şi ascuns prin mai multe locuri, a fost în cele din urmă răpit de
Otto Skorzeny şi redat Axei pentru o scurtă perioadă de timp.

DreptOnline: V-ati dorit dintotdeauna sa fiti scriitor? Ce rol a jucat literatura in viata
dumneavoastra?
Dan Dumitrescu: Cred că dorinţa de a scrie a existat în subconştientul meu de mult. în
educaţia pe care am primit-o, cultura insuflată de mama mea şi tatăl meu, actor, a fost
predominantă şi a rezonat cu fiinţa mea. Iar in prezent, scrisul meu nu ar putea fi posibil fara
ajutorul lui Neti. Adica sotia mea.

DreptOnline: Ce gen literar preferati si ce autor in mod special?

Dan Dumitrescu: Genul poliţist, cu al său incomparabil James Hadley Chase. Este incredibil
cât de greu este să scrii o carte poliţistă bună.

DreptOnline: Unde vedeti locul literaturii romane in cadrul literaturii universale.

Dan Dumitrescu: Cu literatura clasică română probelma este rezolvată, lumea ne cunoaşte
clasicii. Ce ne facem însă cu cei contemporani? Numai prin strădaniile ministerului culturii,
de a tipări pe propria cheltuială în limbi străine, putem trece de zidul aproape impenetrabil
care ne separă de ceilalţi. Altminteri, este aproape imposibil.

DreptOnline: Dintre cartile scrise de dumneavoastra, care este preferata si de ce?

Dan Dumitrescu: Deşi am primit un premiu literar pentru nuvela „Culoarea albastră a
eşafodului”, cred că „Ziua terorii”, o reconstituire a atentatelor din 11 sept. 2001, este cea mai
aproape sufletului meu, poate şi pentru că am dedicat-o celor doi băieţi ai mei, Robert şi
Ionuţ. Şi poate şi pentru faptul că a fost primul meu roman tradus peste hotare, nu foarte
departe, în Bulgaria, dar oricum, în afara ţării!

DreptOnline: Din cartile dumneavoastra putem foarte usor sa realizam ca sunteti un pasionat
si un fin observator al realitatii in care traim. Considerati ca actualitatea este mai interesanta
decat trecutul?
Dan Dumitrescu: Nu neapărat. Trecutul este plin de enigme, unele create artificial de către
conducători acelor vremuri. Munca de arheolog prin istorie este pasionantă şi plină de
surprize. Şi de ce nu, poate sta şi la baza unui best-seller.

DreptOnline: Care este mesajul dumneavoastra pentru cititorii cartilor al caror autor sunteti?
Dan Dumitrescu: „Nu veţi intra în Paradis dacă nu vă veţi iubi aproapele!”
 EDITORIALUL

Editorialul (din franceză éditorial) este un articol (de ziar, de revistă etc.), de obicei
nesemnat care exprimă punctul de vedere oficial al conducerii redacției într-o
problemă actuală și importantă. Se mai numește și articol de fond.
Fiind cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprimă
atitudinea ziarului față de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorială
sau pagina editorială (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul,
coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i
convingă pe cititori. Poate, cea mai importantă menire a editorialului este realizarea
legăturii dintre fapte cu un context mai larg. Fără această legătură, jurnalistul poate fi
un bun reporter, dar nu un editorialist. Spre deosebire de reporter, editorialistul este în
primul rând interesat de semnificația faptelor, mai puțin de calitatea lor de noutate.
Faptele intră într-un editorial doar când conduc spre o concluzie logică. Câmpurile
privilegiate ale editorialului sunt politica, socialul, economicul, educația, criminalitatea
- infracționalitatea. Ceea ce nu înseamnă că există vreun subiect interzis editorialului.

Tipuri de editorial
Spre deosebire de celelalte genuri redacționale, editorialistul are o mult mai mare
libertate de mișcare în alegerea tonului, a atitudinii. El poate selecta între diferite tipuri
de raționament, poate nara, poate alege între umor, sarcasm, satiră, parabolă, parodie.
Poate redacta un editorial polemic.
O sumară enumerare a tipurilor posibile de editorial, ar putea începe cu acele texte de
opinie care dintr-un motiv sau altul, se bazează pe fapte necontrolate (imposibil de
controlat), în momente când atenția/curiozitatea publicului sunt în alertă: editorial-
pronostic- cu posibilă variantă, editorial- balon - de încercare.În afara unei atitudini
etice corecte, am putea așeza editorialul "persoană", al cărui centru de greutate este
persoana, rolul ei, masca/măștile sale, pe scurt, imaginea. Fie că întâlnim în acest caz
un text apăsat retoric (persuasiv, sau un portret în care opinia pro/contra a semnatarului
textului este cât se poate de vizibilă, fie avem accente comparabile cu ale moraliștilor,
"personajul" care face obiectul acestui tip de editorial este un exemplu (pozitiv sau
negativ) propus cititorilor.
De asemenea, la limita corectitudinii etice, o succesiune de astfel de editoriale se
transformă într-o campanie de presă, cu tot ce decurge de aici, cu referire la dreptul la
imagine sau la ceea ce deontologia americană numește fair comment.
Cele mai dificile editoriale par a fi așa-numitele editoriale de serviciu (Exemplu: 1
Decembrie — Ziua Națională a României) și editorialul necrolog.
Pentru ca adevărata performanță profesională să fie atinsă de editorialul eseu.
 EXEMPLU DE EDITORIAL

Prietenul lui Cioloș îi ”suflă” postul lui Iohannis de la Bruxelles

Michel Barnier, negociatorul UE pentru Brexit, este un candidat cu mari șanse la

șefia Comisiei Europene după încheierea mandatului lui Jean- Claude Juncker.
Această variantă de succesiune este analizată pe larg de POLITICO, publicație
influentă și bine informată în problemele stufoasei birocrații de la Bruxelles.

Barnier a fost ministru în mai multe guverne franceze și comisar european cu

două mandate, în Comisia Prodi și Comisia Barroso. Politicianul de 67 de ani
este și vicepreședinte al Partidului Popular European.

Barnier are o relație apropiată cu Dacian Julien Cioloș, al cărui mandat de

comisar european pentru agricultură s-ar fi datorat prieteniei cu familia
politicianului francez.

La București se vehiculează însă posibilitatea numirii lui Klaus Werner Iohannis

în funcția de la Comisia Europeană pe care o va elibera Juncker după alegerile
europarlamentare din 2019. Iohannis nu a infirmat această supoziție, dar a spus
că ,,se simte confortabil” în actuala funcție