Ceangăii

Unul dintre grupurile etice minoritare din Romania este reprezentat de asa-numiții ceangăi,
așezați preponderant în Moldova, de-a lungul văii Siretului, în imediata vecinătate a orașelor:
Bacău, Iași, Neamț și Vrancea. Un numar nesemnificativ dintre aceștia pot fi localizați și de-a
lungul văii Trotușului. Este util de menționat faptul că această populație prin așezarea
geografică nu creează un grup omogen, fiind împărțiți în două mari grupe: grupul Nordic,
constituit în jurul orașului Roman, aproximativ 10% și grupul Sudic, așezat în localități
limitrofe orașului Bacău.

De-a lungul timpului, această populație a facut obiectul unor numeroase dezbateri mai ales cu
privire la originea lor, fiind îndelung disputați de către cercetătorii maghiari care susțin
originea maghiară a acestei populații, mizând în priumul rând pe limb în care comunică
membrii acestui grup etnic, aspect asupra căruia vom reveni în cele ce urmează, dar şi de
cercetătorii români care vin cu argumente precum tradiţia şi obiceiurile care aparţin culturii
tradiţionale moldoveneşi şi pe care aceştia le practică.

Pentru început, consider importantă explicarea termenului ceangău , care a fost utilizat pentru
prima data în jurul anului 1781 de preotul secui Peter Zold, trimis în Moldova ca misionar de
către episcopul de Transilvania. De menționat este că la acea data Transilvania se afla sub
stăpânire austro-ungară. Termenul de ceangău, acesta a fost folosit de către preotul misionar
pentru a desemna populația catolică din Moldova, așezată de-a lungul văii Siretului despre
care afirma că este bilingvă, utilizând un dialect românesc diferit de cel moldovenesc,
amestecat cu elemente din dialectul secuiesc și maghiar. Tot același preot va da și explicația
termenului de maghiar, într-una din scrisorile sale adresate episcopului de Transilvania în care
precizează că termenul ceangău vine de la verbul maghiar csangani, care înseamna a încrucișa
cu sensul de încrucișare a raselor. Acesta este momentul cheie, în care începe nu doar
cercetarea acestei populații ci și revendicarea ei de către maghiari deși singurul element care
ne-ar putea duce la concluzia că această populație ar putea fi de origine maghiară este limba
hibridă pe care aceștia o folosesc și, într-o foarte mica măsură religia, pe care însă o consider
un argument slab, luând în considerare istoria catolicismului din Romania descrisă cu o foarte
mare acuratețe de Jean Nouzille care a fost un eminent specialist în istoria națiunilor din
Europa centrală și care s-a aplecat cu mult interes și asupra istoriei românilor. Unul dintre
titluirile de referință, este Catolicii din Moldova , istoria unei minorități religioase în
Romania. În această lucrare autorul aduce în discutie și problema originii populației
ceangăiești din Moldova, pe care o analizează din punct de vedere istoric.

În cele ce urmează, voi analiza această populație având ca reper cele patru atribute ale
etnicității enunțate în Dicționarul Alterității care îi are ca autori pe Gilles Ferreol și Guy
Jucquois și anume: atribuirea categorială care se construiește în relația dintre categorisirea de
către ceilalți și identificarea cu un grup anume, noțiunea de frontieră sau limită potrivit căreia
nu poate să existe o identitate etnică fără separarea de non-membri, făra referința la o
alteritate. Al treilea atribut al etnicițății este originea comună care se referă la: limbă, teritoriu,
religie, culoare, cultură și reliefarea cel de-al patrulea atribut care se referă la procesele prin
care etnicitatea este pusă în evidență în cadrul interacțiunii dintre eu și alteritate.

Atribuirea categorială

În analizarea acestui atribut al etnicității legat de populația ceangăiască din Moldova este
necesar să amintim faptul că deși de-a lungul timpului această populație care se deosebește
clar de restul populației din Moldova doar prin apartenența religioasă a conviețuit fără
probleme alături de românii ortodocși aceștia din urmă i-au privit de multe ori pe ceangăi ca
fiind diferiți de ei doar prin prisma religiei. Minoritatea maghiară din Romania fiind catolică a
dus la nașterea stereotipului conform căruia toți catolicii din România sunt maghiari. Acest
mod de raportare la populația ceangăiască a fost și este în continuare alimentat și de limba în
care aceștia comunică. Interesant de analizat este și comportamentul catolicilor din Moldova
vorbitori doar de limbă română care îi privesc pe ceangăi tot ca alteritate, deși sunt de aceeași
religie și practică aceleași tradiții și obiceiuri ca ale românilor. Asadar, pentru oamenii de
rând, ceangăii sunto parte a minoritații maghiare din România.

Am consultat surse bibliografice variate ( istorie, sociologie, etnografie ), a căror obiect de

cercetare este populația asa-zis ceangăiască și anume:deja amintita lucrare a autorului Jean
Nouzille, Catolicii din Moldova, Universul culturii populare, volumele I, II și III, autor: Ion
H. Ciubotaru, coordonatorul Departamentului de etnologie din cadrul Institutului de Filologie
Română „A. Philippide” al Academiei Române, Filiala Iaşi, lucrare încununată cu Premio
Internazionale di studi Demoetnoantropologici „Giuseppe Pitré – Salvatore S. Marino” din
Palermo. Este cea mai înaltă distincţie ce se acordă studiilor din domeniul menţionat, la nivel
european şi mondial. Altă lucrare de referință consultată în vederea redactării acestei lucrări
este Comunitățile de ceangăi de pe valea Siretului, o cercetare sociologică a Mariei Cristina
Chiru realizată sub îndrumarea prof. Dr. Septimiu Chelcea.