Partea II.

Electrostatica 91

4. CÂTEVA METODE DE CALCUL AL CÂMPULUI

ELECTRIC

4.1. Formule coulombiene

i) Cazul R3

Fie o sarcină electrică punctuală q, situată într-un mediu

omogen nemărginit, de
Σ permitivitate ε. Aplicăm
P D
q r n legea fluxului electric pe o
suprafaţă sferică Σ cu centrul
M în punctul M, în care se află
sarcina electrică (Fig.4.1):

Fig.4.1. C@mpul electric produs de o ³ D ⋅ ndS = q

sarcin` electric` punctual`. Σ

Din motive de simetrie sferică, D are doar componentă radială pe Σ

şi aceasta este constantă pe Σ. Atunci, din relaţia de mai sus, rezultă:

q = ³ DdS = D ³ dS = 4πr 2 D
Σ Σ
de unde:
q
D=
4πr 2
şi:
r qr
D= D =
r 4πr 3
apoi:
qr
E= (4.1)
3
4πεr

Deoarece E este funcţie doar de r, putem admite că şi V este funcţie

de r. Ca urmare, (v. Anexa A):
Partea II. Electrostatica 92

r
E = − gradV (r ) = − V ' (r )
r

Ţinând cont de relaţia (4.1), avem:

q
V '= −
4πεr 2
de unde:
q
V= +C
4πεr

Impunând valoarea nulă pentru potenţialul de la infinit (r→∞ Ÿ

V=0), rezultă:
q
V= (4.2)
4πεr

Folosind acest rezultat, putem calcula E, V produse într-un

mediu omogen nemărginit, de o distribuţie volumică de sarcină
electrică ρ v (Fig.4.2). Împărţim domeniul D, în care avem sarcină
electrică, în mici subdomenii de volume ∆vk , în care sarcina
electrică este ∆qk = ρ vk ∆vk , unde ρ vk este densitatea de sarcină
electrică într-un punct M k din interiorul subdomeniului k.
Intensitatea câmpului electric ∆E k , produsă de mica sarcină
electrică ∆qk în punctul P descris de vectorul de poziţie
rk = rP − rM k faţă de punctul M k , este dată de relaţia (4.1):

ρ v k ∆vk rk
∆E k =
4πεrk3

Însumând contribuţiile tuturor subdomeniilor din D, rezultă:

ρ v k ∆vk rk
E = ¦ ∆E k = ¦
k k 4πεrk3
Partea II. Electrostatica 93

Limita expresiei de mai sus, pentru o divizare arbitrar de fină este:

1 ρvr
∆vk ρvk
E= ³
4πε D r 3
dv (4.3)
Mk ∆qk = ρvk ∆vk

D La fel:
rk
P ∆Ek
1 ρv
V= ³
4πε D r
dv (4.4)
Fig.4.2. C@mpul electric creat de o distribu\ie volumic`
de sarcin` electric`.

Observaţie. Ecuaţia potenţialului în mediul omogen (unde

ε=ct) este dată de relaţia (1.5):

− divεgradV = −εdiv ( gradV ) = −ε∆V = ρ v

deci:
ρ
− ∆V = v (4.5)
ε

Soluţia ecuaţiei (4.5) este dată de relaţia (4.4).

Într-o manieră asemănătoare, se pot stabili intensitatea
câmpului electric şi potenţialul create de o sarcină electrică
distribuită pe suprafaţa S cu densitatea de suprafaţă ρ S :

1 ρS r
E= ³
4πε S r 3
dS (4.6)

1 ρS
V= ³ dS
4πε S r
(4.7)

Dacă sarcina electrică este distribuită cu densitatea ρ l pe curba C,

atunci:
1 ρl r
E= ³ dl
4πε C r 3
(4.8)
Partea II. Electrostatica 94

1 ρl
V= ³
4πε C r
dl (4.9)

Observaţii: a) Integralele (4.3), (4.4) şi (4.7) sunt absolut

convergente chiar dacă
k punctul P se află în
Γ1 domeniul de integrare.
Eθ b) Integralele (4.3),
dl (4.6) şi (4.8) se fac pe
n Γ
componente.
1 2
D C
S1 Ez ii) Cazul R2
Fie un fir rectiliniu
Sl A B infinit de lung, uniform
încărcat cu sarcina electrică
R n R DR
cu densitatea lineică ρ l şi
S2 aflat într-un mediu omogen
şi mărginit. Problema are
n2 simetrie cilindrică şi,
datorită faptului că firul
este infinit de lung,
mărimile nu depind de
Fig.4.3. C@mpul electric produs de un fir coordonatele z şi θ.
rectiliniu [nc`rcat uniform cu sarcin`
electric`.
Aplicăm legea inducţiei
electromagnetice pe curba
Γ1 de formă circulară cu centrul pe fir, de lungime lΓ1 :

³ E ⋅ dl = ³ Eθ dl = Eθ ³ dl = Eθ lΓ1 =0
Γ1 Γ1 Γ1

şi rezultă că E şi D nu au componente pe coordonata θ

( Eθ = 0 , Dθ = 0 ). Aplicăm legea inducţiei electromagnetice pe
curba Γ2 = ABCDA de formă dreptunghiulară, cu laturile BC şi DA
paralele cu firul şi ţinem cont de faptul că E nu depinde de
coordonatele z şi θ:
 Partea II. Electrostatica 95

³ E ⋅ dl = ³ E R dl + ³ E z ( B)dl − ³ E R dl − ³ E z ( D)dl
Γ2 AB BC CD DA
= E z ( B) ³ dl − E z ( D) ³ dl = E z ( B) BC − E z ( D) DA = 0
BC DA

de unde rezultă E z ( B) = E z ( D) . Deci, componenta lui E pe

direcţia z este constantă. Impunând E→0 pentru R→0, rezultă că
E z = 0 . Aplicăm legea fluxului electric pe suprafaţa închisă Σ de
formă cilindrică, cu axa pe fir, de înălţime h, cu bazele S1 , S 2 şi
suprafaţa laterală Sl :

³ D ⋅ ndS = q Σ
Σ
deci:

³ Dz dS − ³ Dz dS +
S1 S2
+ ³ DR dS = DR 2πRh = ρ l h
S1
de unde:
ρl
D = DR =
2πR
şi:
ρl R
E= (4.10)
2
2πεR

Apoi, admiţând că potenţialul V depinde doar de coordonata R,

avem:

R
− gradV = − V '= E
R

şi, admiţând că la R0 avem V=0, rezultă:

Partea II. Electrostatica 96

ρ l R0
V= ln
2πε R
Dacă R0 =1m, avem:
ρl 1
V= ln (4.11)
2πε R

Remarcăm că structura analizată mai sus este independentă de

coordonata z. In general, spunem că o structură de corpuri are
configuraţie plan-paralelă dacă există o direcţie privilegiată, astfel
încât pentru orice secţiune perpendiculară pe această direcţie avem
aceeaşi geometrie a corpului şi aceleaşi proprietăţi electrice (sarcini
şi caracteristici constitutive). De exemplu, structura R3 din Fig.4.3
are configuraţia plan-paralelă, o secţiune cu un plan perpendicular pe
axă fiind descrisă de un punct. Invers, dacă secţiunea dintr-un plan
perpendicular pe axă arată ca în Fig.4.2.a), atunci în R3 structura este
dată în Fig.4.4.b). Deci, un fir încărcat cu sarcina electrică distribuită

R2 R3

a) b)

Fig.4.4. Structuri plan-paralele.

Partea II. Electrostatica 97

uniform, cu densitatea lineică ρ l , corespunde în R² unei sarcini

electrice "punctuale" ρ l sau, pe unitatea de lungime, q= ρ l ⋅1. La
fel, pentru curbe din R² avem densitatea "lineică" ρ S îC/m²ş iar
pentru domenii (suprafeţe) din R² avem densitatea de "suprafaţă" ρ v
îC/m3ş.
Putem spune deci că intensitatea câmpului electric şi
potenţialul create de o sarcină "punctuală" în R² sunt date de
formulele (4.10) şi (4.11).
Dacă sarcina electrică este distribuită într-un domeniu D ⊂ R²
cu densitatea de "suprafaţă" ρ v , atunci:

1 ρV R
E= ³
2πε D R 2
dS (4.12)

1 1
V= ³ ρ V ln dS (4.13)
2πε D R

Ambele integrale sunt absolut convergente.

Dacă sarcina electrică este distribuită pe curba C din R² cu
densitatea "lineică" ρ S , atunci:

1 ρSR
E= ³
2πε C R 2
dl (4.14)

1 1
V= ³ ρ S ln dl (4.15)
2πε C R

Integrala (4.12) este absolut convergentă.