Cuprins

Lucrare de laborator 1. Normele de protecţie a muncii în laboratoarele TIC.

Determinarea compatibilității calculatorului cu sistemul de operare propus spre
instalare.................................................................................................................................3
Lucrare de laborator 2. Configurarea Bios-ului în vederea instalării sistemelor de
operare. .................................................................................................................................6
Lucrarea de laborator 3. Pregătirea hard disk-ului pentru instalarea sistemului de
operare. .................................................................................................................................8
Lucrare de laborator 4. Instalarea sistemelor de operare. Personalizarea mediului. ....14
Lucrare de laborator 5. Instalarea driver-elor pentru buna funcţionare a sistemului de
operare. ...............................................................................................................................19
Lucrare de laborator 6. Instalarea şi configurarea componentelor hardware................29
Lucrare de laborator 7. Restaurarea sistemelor de operare. ..........................................34
Lucrare de laborator 8. Configurarea şi optimizarea sistemelor de operare. ................36
Lucrare de laborator 9. Instalarea şi dezinstalarea aplicaţiilor. ....................................38
Lucrare de laborator 10. Gestionarea programelor. Sistemul de securitate și
administrare. .......................................................................................................................45

2
 Lucrare de laborator 1. Normele de protecţie a muncii în
laboratoarele TIC. Determinarea compatibilității calculatorului cu
sistemul de operare propus spre instalare.
Scopul lucrării: cunoașterea normelor de protecție a muncii și determinarea
compatibilității calculatorului cu sistemul de operare propus spre instalare.
Norme de protecţie a muncii
Reguli specifice ce trebuie respectate în laboratorul de informatică:
Generale:
- Utilizarea echipamentelor de calcul se permite doar persoanelor instruite în
domeniul protecției muncii.
- Accesul și desfășurarea activității în laboratorul de informatică se face numai
sub supravegherea profesorului..
- Este interzisă conectarea și deconectarea calculatorului fără permisiunea
profesorului.
- Este interzisă atingerea cablurilor, prizelor, conectoarelor.
- Este interzis folosirea sculelor cu mânere neizolate.
- Este interzisă folosirea cablurilor neizolate sau defecte.
- Este interzis manevrarea cablurilor şi a mufelor de legătură dintre
componentele sistemelor de calcul dacă acestea sunt încă conectate la reţeaua
electrică.
- Nu este permisă apăsarea cu brutalitate pe tastatură, atingerea monitorului cu
degetele sau alte obiecte, să zgârie carcasa unităţii centrale sau monitorul.
Organizatorice:
- în cabinetul de informatică/laborator tehnologic:
o nu se consumă mâncare, apă sau băuturi răcoritoare.
o este obligatorie păstrarea curăţeniei şi a ordinii
- utilizatorii cabinetului de informatică/laborator tehnologic au obligaţia să
recunoască şi să anunţe orice potenţial pericol.
Specifice instituției:
- În laborator elevii sunt foarte atenţi la indicaţiile şi cerinţele profesorului.
- Este interzisă modificarea sau ștergerea fișierelor de pe discul de sistem,
precum și a fișiererlor străine.
- Relațiile elev - elev, şi elev - profesor trebuie să fie de respect reciproc pentru
menținerea unui climat optim de lucru.
PENTRU CA MUNCA LA CALCULATOR SĂ NU DEVINĂ DĂUNĂTOARE
SĂNĂTĂŢII, ŢINEŢI CONT DE URMĂTOARELE INDICAŢII:
- Aşezaţi-vă în faţa calculatorului astfel, încît distanţa dintre ecranul
monitorului şi ochii să fie în limitele a 50-70 cm.
- Coatele trebuie ţinute aproape de corp în aşa fel încît braţul să formrze un
unghi drept cu antebraţul.
- Ţineţi spatele drept, lipit de scaun.
- Ţineţi picioarele pe podea astfel, încît coapsa să formeze un unghi drept cu
gamba.

3
 - Tastele se lovesc uşor şi scurt, dupa care degetele revin într-o poziţie
relaxantă.
- Nu sprijiniţi coatele pe masă, deoarece aceasta limitează mişcările.
- Dacă v-au obosit ochii, abateţi privirea de la ecran şi priviţi la ceva îndepărtat.
Nerespectarea acestor reguli atrage după sine producerea de accidente neplăcute,
accidente de care elevii sunt direct răspunzători.
Alegerea sistemului de operare.
Alegerea unui sistem de operare necesită nu doar cunoașterea diferitelor variante,
distribuții şi versiuni.
Un factor important de luat în calcul este nevoia utilizatorului, clientului. În funcţie
de scopul utilizării calculatorului, de aplicaţiile şi echipamentele pe care utilizatorul trebuie
să le folosească, dar şi de reţeaua sau sistemele de operare din reţeaua cu care trebuie să fie
compatibil, se poate alege sistemul de operare potrivit.
Dacă calculatorul va fi utilizat doar pentru activitate locală şi va fi o singură persoană
conectată la un moment dat la sistem, se poate alege un OS. În cazul în care însă acel
calculator trebuie să ofere servicii mai multor sisteme, sau mai mulţi utilizatori trebuie să
o acceseze simultan, va fi nevoie de un NOS.
Producătorii de aplicaţii, deobicei îşi aleg un anumit sistem de operare pe care doresc
ca produsul lor să poată rula. Sunt totuşi unele aplicaţii care pot fi rulate pe mai multe OS-
uri. În funcţie de aplicaţiile pe care utilizatorul va trebui să le poată folosi, se va alege OS-
ul compatibil.
Suportul pentru unele echipamente fizice poate fi sau nu oferit de anumite sisteme de
operare, iar pentru ca utilizatorul să poată folosi echipamentul din dotare trebuie ales OS-
ul portivit. Producătorii echipamentelor dezvoltă programe de rulare (driver) pentru
produsul propriu ce trebuie instalate pe OS, însă nu neapărat pentru toate tipurile de sisteme
de operare.
Datorită standardizărilor majoritatea sistemelor de operare instalate pe diferite staţii
de lucru sunt capabile să comunice chiar dacă nu sunt identice. Pot fi cazuri în care însă să
existe probleme de comunicare iar pentru evitarea acestora trebuie ales OS-ul compatibil
Resursele fizice ale calculatorului sunt de asemenea esenţiale pentru că fiecare sistem
de operare are un minim de necesităţi hardware. Necesităţile cresc odată cu sarcina de lucru
a unui sistem de calcul, un calculator desktop ne având acelaşi necesităţi pe care le are un
server. OS-ul nu va putea fi instalat pe calculator dacă acel minim de necesităţi nu este
îndeplinit. Dezvoltatorii de OS-uri pun la dispoziţia clienţilor aceste date pe pagina de
internet, sub denumirea de Lista de compatibilităţi Hardware (HCL – Hardware
Compatibility List). Astfel de liste de compatibilităţi puteţi găsi de exemplu pe pagina
Microsoft la următoarea adresă http://www.microsoft.com/whdc/hcl/default.mspx, sau pe
pagina unei distribuții de Linux la următoarea adresă http://www.ubuntuhcl.org/. Aceste
liste conțin datele tehnice referitoare la procesor, memorie, spațiu de stocare, placă grafică
sau de sunet, dar şi altele.
Sunt şi alte criterii de alegere a unui OS, cum ar fi costul, nivelul de greutate al
utilizării (gradul de cunoaştere a utilizatorului) sau chiar aspecte vizuale subiective.

4
 Sarcina de lucru: Rezolvaţi următoarea problemă:
Un informatician primeşte sarcina de a alegere şi de a instala sistemul de operare
potrivit pentru un anumit calculator. Care ar fi criteriile de selecţie a sistemului de operare
şi de ce ?

5
 Lucrare de laborator 2. Configurarea Bios-ului în vederea instalării
sistemelor de operare.
Scopul lucrării: însușirea comenzilor BIOS ale sistemului de operare.
Meniul BIOS este accesibil prin apăsarea tastelor indicate în mesajul Press DEL to
enter setup, F8 to enter Boot Menu. Alte taste folosite pentru aceesarea BIOS-ului mai pot
fi F1, F2, F8 sau F10.
Detectarea componentelor hardware se poate face cu opţiunea Auto detecting
hardware, care permite verificarea configurărilor existente pentru hard disk şi unitatea
optică, (dacă este Prim master sau Prim slave, etc.). Se selectează Standard CMOS
Features şi componenta hardware care ne interesează. Aici regăsim informaţia cu privire
la tipul de configurare. După tastarea tastei ENTER ne apare disponibilă opţiunea Auto
detecting hardware, pentru dispozitivul respectiv.
Ecranul BIOS disponibil ca primă interfaţă este următorul:

Figura 1 - Interfaţa BIOS

Pentru setările de boot se foloseşte opţiunea Advanced BIOS Features. Aici se
regăsesc şi opţiunile First Boot Device, Second Boot Device. Pentru selectarea
dispozitivului de boot se procedează astfel: alegem opţiunea First Boot Device, ne
poziţionăm cu tastele săgeţi pe dispozitivul care ne interesează şi tastăm ENTER.

Figura 2 - Interfaţa pentru setarea secvenţei de boot

6
 Salvarea setărilor de BIOS se realizează folosind opţiunea Save & Exit Setup şi tasta
„Y”, dacă dorim salvare, respectiv „N” dacă nu se doreşte salvarea. Pentru părăsirea BIOS-
ului fără salvare există şi opţiunea Exit Without Saving.
Setările de BIOS pot influenţa funcţionarea calculatorului, încă de la secvenţa de
boot. Dacă nu se cunosc opţiunile foarte bine este recomandată părăsirea BIOS-ului fără
salvare.

Sarcina de lucru: Realizaţi următoarele cerinţe:

1. Porniţi calculatorul şi accesaţi meniul BIOS;
2. Selectaţi Standard CMOS Features şi folosind opţiunea Auto detecting
hardware setaţi hard disk-ul ca şi Primary şi unitatea optică ca şi Slave;
3. Reveniţi la meniul principal şi selectaţi opţiunea Advanced BIOS Features.
4. Setaţi ca First Boot Device – unitatea optică şi ca Second Boot Device - hard
disk-ul;
5. Părăsiţi BIOS-ul salvând modificările realizate;
6. Introduceţi CD-ul (usb-ul) de Windows şi verificaţi dacă la repornire este
posibilă boot-area de pe acesta.

7
 Lucrarea de laborator 3. Pregătirea hard disk-ului pentru instalarea
sistemului de operare.
Scopul lucrării: Stabilirea etapelor de pregătire a hard disk-ului pentru instalarea
sistemelor de operare și găsirea metodelor principale de realizare a acestui lucru.
 Hard Disk-este un dispozitiv combinat , avînd o parte electronică și o parte
mecanică. Din punct de vedere electric , hard-discul indeplineste nobila misiune de a
transforma impulsurile evanescente ale datelor numerice electronice in campuri magnetice
permanente .Ca si alte dispozitive magnetice de inregistrare –indiferent daca folosesc
casete sau dischete – hard-discul foloseste un electromagnet, numit cap de citire/scriere ,
ca sa alinieze polaritatile particulelor magnetice de pe discuri .Alte circuite electronice ale
sistemului de hard-discuri controleaza partea mecanica a unitatii si contribuie la
organizarea corespunzatoarea a informatiilor stocate si la localizarea datelor stocate pe
disc.

 Unitatea hard disk drive vine cu o viteză de rotație setată de la 4.200 de rotații pe
minut până la 15.000 rpm. Majoritatea laptopurilor și desktop-urilor utilizează hard disk-
uri care se situează între 5.400 rpm și 7.200 rpm, în timp ce hard disk-urile la viteze mai
mari pot fi găsite în stațiile de lucru high-end și serverele enterprise. Timpul de acces al
discului este măsurat în milisecunde. Deși locația fizică a datelor poate fi identificată cu
locațiile cilindrilor, a pieselor și a sectoarelor, acestea sunt de fapt mapate la o adresă de
bloc logică ( LBA ) care funcționează cu o gamă mai mare de adrese pe hard-discuri.
 Un hard disk-este împărțit în una sau mai multe partiții, care pot fi împărțite în
continuare în unități logice sau volume. De obicei, o înregistrare de boot master (MBR) se
găsește la începutul unității de hard disk și conține o tabelă cu informații despre
partiție. Fiecare unitate logică conține o înregistrare de boot, o tabelă de alocare a fișierelor
(FAT) și un director rădăcină pentru sistemul de fișiere FAT.
 Există două tipuri principale de hard discuri interne, care diferă în conectorii de
conectare, și anume SATA și IDE.
 Prima interfață de conectare este considerată mai modernă și este utilizată acum pe
toate plăcile de bază. În ceea ce privește conectorul IDE, această tehnologie este oarecum
depășită și, în consecință, puteți găsi hard-discuri și placi de bază cu aceste conectori numai
pe computerele staționare învechite.
Pregătirea hard disk-ului pentru instalarea sistemului de operare
Instalare

8
  BIOS-ul calculatorului include tabelele cu parametri aferenti hard-discului
(informatii despre driverele suportate). De obicei se gaseste optiuinea User spesified pentru
cele nesuportate. BIOS-ul poate avea optiune de autoconfigurare care face instalarea mai
usoara. Poti reduce capacitatea fizica instaland un hard IDE ai carui parametrii de setare
nu se potrivesc exact cu cele reale. Acest lucru este inevitabil in urmatoarele cazuri:
 Interafata ST506 a hard-discurilor cere o potrivire exacta intre parametri hard-
discurilor si o tabela corespunzatoare din BIOS. Nepotriviririle opresc inserarea hard-
discurilor.
 Adaptoarele gazda exercita un control complet asupra comunicarii intre
echipamentele SCSI, hard-ul se seteaza automat pe not instaled, drive type0, sau SCSI.
 Hard-urile ESDI sunt intotdeauna identificate ca tip 1 (nu conteaza ce unitate tip1).
Controlerul acestor hard-uri traduce cereri ale sistemului la parametrii corecti ai hard-
urilor.
 Inainte de a putea utiliza un hard-disc trebuie sa-l formatați. Formatarea
pregateste discul pentru stocarea datelor. In DOS si Windows 3.x se foloseste comanda
FORMAT pentru a diviza pistele in sectoare de 512 biti( mai usor de gestionat).DOS-ul
aloca spatiu pentru fisiere in unitatea numite clustere. In functie de marimea hard-discului
un cluster poate contine de la 3 la 64 de sectoare.
Un hard-disc formatat este impărţit în urmoatoarele 5 parti:
 Tabela de partiţii defineşte felul în care hard-discul este împărţit în drive-uri logice
 Boot record este localizat pe partiţia DOS primară şi porneşte sistemul.
 Tabela de alocare a partiţiilor (file alocation table-FAT) conţine informaţii despre
locul unde sunt alocate fişierele.
 Directorul conţine numărul fişierelor, mărimi, şi ultima data, ora, cînd au fost
modificate datele.
 Spaţiul de date conţine datele curente
Partiționarea hard-discurilor
 Un hard-disc poate fi divizat în arii numite părți. înainte de DOS 4.0 părţile nu puteau
fi mai mari de 30 de mega. DOS 6.2 a suportat părţile de pînă la 2 Gigabytes. Windows 95
cu opţiunea de partiţie pe 32 biţi (FAT32) suporta partiţii mari de pînă la 2 terabyti.
Windows NT suportă un nou sistem de alocare a fișierelor cunoscut ca NTFS care suportă
partițiile pînă la 16 exabytes.
 Ultima etapă de pregatire a unui disc în vederea folosirii este Formatarea acestuia
sub sistemul de operare pe care intenţionaţi să-l folosiţi. Sub Windows 95 sau Windows
98,Windows 7,etc. aceasta înseamnă selectarea opțiunii Format din meniul File, după ce
aţi selectat pictograma unităţii sau rularea programului Format din linia de comandă MS-
DOS. Opţiunea de formatare rapidă (Fast format / quick format) a programului Format
folosit în prezent nu rescrie zonele de date de pe hard-disc (cea ce înseamnă că nu le
împrospătează). Programul nu face decît să şteargă tabelul de alocare a fişierelor.
Pentru a crea și a formata o partiție sau un volum nou
Deschideți Gestionare computer prin selectarea butonului Start . Apoi
selectați Panou de control > Sistem și securitate > Instrumente administrative, apoi
faceți dublu clic pe Gestionare computer.

9
În panoul din stânga, sub Stocare, selectați Gestionare disc.

Faceți clic dreapta într-o regiune nealocată pe hard disk, apoi selectați
Volum simplu nou.

10
 În imaginea de mai jos În Expert Volum simplu nou, selectați Următorul.

Introduceți dimensiunea volumului pe care doriți să îl creați, în megabyți (MB) sau

acceptați dimensiunea implicită maximă, apoi selectați Următorul.

În imaginea de mai jos Acceptați litera implicită a unității sau alegeți o altă literă
pentru unitate, pentru a identifica partiția, apoi selectați Următorul.

11
 În caseta de dialog Formatare partiție, alegeți formatare partitie,alegem format
,,NTFS”dăm denumire la volum sau lăsăm denumirea implicită și apăsam next.

Revizuiți alegerile, apoi selectați Terminare.

În imaginea de mai jos formatăm din nou volumul creat dacă e necesar.

În imaginea de mai jos a fost creat volumul.

12
 Sarcina de lucru: urmînd pașii descriși mai sus pregătiți hard disk-ul pentru instalarea
sistemului de operare.

13
 Lucrare de laborator 4. Instalarea sistemelor de operare.
Personalizarea mediului.
Scopul lucrării: însuşirea paşilor de instalare a sistemelor de operare din familia
WINDOWS şi a metodelor de personalizare a mediului.
Prima etapă în instalarea unui sistem de operare o constituie setarea BIOS-ului,
pentru bootarea de pe unitatea optică.
A doua etapă o constituie pregătirea hard-disk-ului. Aici se încadrează operaţile de
partiţionare şi formatare a hard disk-ului. Ecranul Windows XP Professional Setup dispune
de opţiuni pentru: ştergerea unei partiţii, utilizând tasta D; crearea unei partiţii pentru
spaţiul nealocat, utilizând tasta C şi instalarea pe partiţia existentă, utilizând tasta ENTER.
Opţiunile disponibile de formatare sunt: Format the partition using the NTFS file system şi
Format the partition using the FAT file system.
Instalarea Windowsului în 10 Paşi
! Înainte de a începe instalarea trebuie să scoateţi cablul de Internet !
* Pasul 1: În primul rînd, trebuie setat calculatorul să pornească de pe cd-rom. Lucrul
acesta se face din BIOS. În momentul în care porneşte calculatorul, se intră în BIOS
apăsând de câteva ori tasta DEL sau F2 (fig.1). Depinde de marca BIOS'ului. Dacă vă uitaţi
atent pe ecran, găsiţi tasta necesară. O dată intrat în BIOS, căutaţi prin acele multe opţiuni
pe cea numită BOOT DEVICE PRIORITY, sau ceva asemănător. Ca idee, trebuie
schimbată prioritatea pornirii. Puneţi CD-ROMul ca prima opţiune, apoi HDD-0 sau
HARDDISK. Depinde de versiunea BIOS'ului. Apoi salvaţi schimbările, şi calculatorul se
va reporni singur, pornind instalarea de Windows.

Figura 1 – intrarea în BIOS

* Pasul 2: La un moment dat veţi vedea mesajul "Press any key to boot from CD..."
(fig.2) - înainte să dispară, apăsaţi orice tastă pentru a începe instalarea propriu-zisă.

14
 Figura 2 – afişarea mesajului "Press any key to boot from CD..."
* Pasul 3: După cîteva secunde (pe calculatoarele mai vechi, minute) veţi fi
întîmpinat cu primul ecran din instalarea Windows-ului (fig.3). Citiţi cu atenţie cele
scrise, şi apoi căutaţi în bara albă de jos opţiunile disponibile. În acest caz, cu ENTER
puteţi continua. Alte ecrane necesită alte taste. Daţi-i înainte, pînă ajungem la
partiţionare.

Figura 3 - primul ecran din instalarea Windows-ului

* Pasul 4: Acesta este unul din cele mai delicate capitole. Dacă sistemul a fost
cumpărat de curînd, ecranul de partiţionare va arăta ca în fig.4. Dacă reinstalaţi, puteţi
folosi aceleaşi partiţii. În cazul din urmă, doar apăsaţi ENTER şi continuaţi. Dacă nu aveti
partiţii, sau doriţi să repartiţionaţi, folosiţi tasta "C" pentru a crea o partiţie pe hard-disk.
Cu "D" puteţi şterge partiţia, în caz că doriţi repartiţionarea sau nu sunteţi mulţumit de
alegerea făcută. Cînd sunteţi mulţumit de felul în care arată partiţiile, continuaţi apăsînd
ENTER. Aveţi grijă să fie partiţia C: aleasă, pe un fond mai alb.

15
 Figura 4(a) – ecran de partiţionare

Figura 4(b) – ecran de partiţionare (crearea partiţiei C)

* Pasul 5: Dat fiind faptul că instalăm Windows XP, cel mai bun tip de partiţie la ora
actuală pentru Windows este NTFS. Aşadar, alegem "Format the partition using the NTFS
file system" dacă calculatorul sau hard-diskul este nou, sau "Format the partition using the
NTFS file system (QUICK)" dacă a mai fost un Windows pe calculator (fig.5). Sistemul
FAT este unul mai vechi, care se foloseşte din ce în ce mai rar în zilele noastre. Evitaţi
alegerea lui.
După formatare, multe fişiere vor fi copiate, şi după un timp calculatorul se va reseta.
FOARTE IMPORTANT!! De această dată, nu mai apăsaţi nici o tastă cînd va apărea
mesajul "Press any key to boot from CD...". Va începe instalarea în mod grafic.

Figura 5 – tipuri de formatare a partiţiilor

*Pasul 6: Primul ecran din instalarea grafică este cel afişat în imagine (fig.6). Dacă
veţi redacta teste, trebuie instalat suportul pentru caractere româneşti. Acest lucru se face
dînd click pe "Details", apoi pe "Add", şi alegîndu-se "Romanian" din lista derulantă. Apoi
se confirmă totul cu "OK", urmat de "Next".

16
 Figura 6 – fereastra de instalare a limbilor folosite
* Pasul 7: Completaţi apoi datele personale (fig.7) (ale dvs, nu cele din imagine:), şi
la următorul ecran, de după "Next", introduceţi serialul Windows-ului cumpărat de dvs.
Daţi apoi un nume computerului (recomadat este cel ales de Windows), şi apoi setaţi o
parolă pentru contul de administrator. Este recomadată o parolă, dar aveţi grijă să nu o
uitaţi. La următorul pas, setaţi ora şi data, şi alegeţi ca Time Zone pe "(GMT+02)
Bucharest".

Fig. 7 – fereastra de completare a datelor personale

* Pasul 8: Alegeţi "Typical Settings" la primul ecran, iar la al doilea scrieţi "Workgroup"
în prima căsuţă, şi daţi "Next". În acest fel, Internetul va funcţiona din prima.

17
 Figura 8 – alegerea domain-ului
* Pasul 9: După restartul final, dăm de două ori "OK" dacă Windows-ul se leagă de
rezoluţie, şi după următorul "Next" alegem "Help protect my PC by turning on Automatic
Updates now". Dăm "Skip" aici dacă nu vrem sa înregistrăm Windows-ul în acest moment.
E bine ca înregistrarea să fie făcută mai tarziu. La fel şi răspunsul din următorul ecran, "No,
not at this time". În următorul ecran tastăm un nume (aici se creaza contul respectiv), şi...
instalare terminată cu succes.

Figura 9 – fereastra de înregistrare a Windows-ului

* Pasul 10: Dacă ati respectat intocmai pasii de mai sus veti obtine instalarea completă
a Windows-ului.
! Nu uitaţi să reîntroduceţi cablul de Internet !

Sarcina individuală: Instalaţi sistemul de operare specific staţiei de lucru conform

paşilor descrişi.

18
 Lucrare de laborator 5. Instalarea driver-elor pentru buna
funcţionare a sistemului de operare.
Scopul lucrării: Însuşirea paşilor și metodelor de instalare a driver-elor pentru
funcţionarea sistemului de operare.

În sistemele de operare, driverul este un program care are funcția de a acționa ca o

interfață între o anumită componentă hardware și software. Comenzile pentru componenta
hard vin de la diferite programe prin intermediul sistemului de operare, iar rolul driverului
este acela de a transmite comenzile către componenta hard. Cu cât driverul este mai bine
scris de către programatori, cu atît mai bună va fi performanța și stabilitatea componentei
hard.
Driverele sunt de două tipuri:
 Drivere generice
 Drivere specifice
 Driverele generice sunt de două tipuri:
I tip din generice sunt driverele scrise de inginerii firmei producătoare de chip-ul
hardului. Aceste drivere sunt cele mai bune, pentru că programatorii au acces direct la
specificațiile tehnice ale chip-ului, ceea ce este un secret tehnologic al companiei
respective. În procesul de scriere al driverului accentul se pune în mod egal pe stabilitate,
performanță și pe compatibilitate cu sistemul de operare. Aceste drivere pot fi folosite
pentru toate componentele pe care se află chip-ul, indiferent de compania care asamblează
piesa.
Exemplu:Un driver scris de NVIDIA este bun pentru orice placă video care are
un Chipset GeForce.
II tip de drivere generice sunt scrise de producătorii companiei care au creat sistemul
de operare. Acestea pun accentul pe compatibilitate cu sistemul de operare, pe stabilitate
și mai puțin pe performanța componentei hard. Aceste tipuri de drivere sunt mai puțin bune
pentru că programatorii nu au acces la documentația tehnică detailată a componentei hard.
Driverele generice impuse de sistemul de operare sunt create special pentru a permite
funcționarea tuturor componentelor hard detectate de sistemul de operare. În momentul în
care utilizatorul adaugă o componentă nouă, sistemul de operare va căuta în colecția sa de
drivere, și dacă găsește unul potrivit - îl instalează, dacă nu - pornește un vrăjitor care ajută
utilizatorului să instaleze driverul de pe un CD furnizat de producătorul componentei.
 Drivere specifice
Driverele specifice sunt puse la dispoziție de către companiile care asamblează piesele
pentru calculator. Ele se bazează pe driverele generice de tipul I. Dezavantajul acestor
drivere este că ele apar cu mult mai tîrziu decît driverele generice de tipul I, și în acest timp
este posibil să fi apărut altă versiune mai nouă a driverelor impuse de firma producătoare
a componentei hard.
 Driverele incluse în sistemul de operare Windows
Sistemele de operare Windows conțin o mare parte a driverelor necesare pentru
funcționarea pieselor, însă performanța acestor piese va fi medie. Din această cauză este
necesar ca pentru fiecare piesă să instalăm driverul generic de tipul I.Există și situații în
care driverele incluse în sistemul de operare sunt cea mai bună alegere, acest lucru fiind

19
valabil pentru piesele cu o tehnică de funcționare mai simplă ca hard disk, unitățile de CD-
ROM, unitățile de floppy disk, mouse, și altele.
Driverele unui calculator sunt programe ce permit software-ului să interactioneze cu
hardware-ul. Acestea pot fi drivere de sunet, video, sau pentru imprimanta. Desi driver-ele
fac parte din sectorul ascuns al Windows-ului, ele pot fi accesate si modificate.
Cum funcţionează
În esenţă driver-ele conectează componentele hardware de componentele software.
Acest lucru este posibil prin CPU-ul (procesorul) calculatorului tău. Driverele mai avansate
pot să se ocupe de performanţa calculatorului, dandu-ţi mai mult control asupra lui.
Draiverele pot fi îmbunătăţite prin actualizare ("update") şi acest lucru se rasfrănge pozitiv
asupra funcţionării componentelor. Programatorii caută în permanenţă să crească
performanţa şi stabilitatea componentelor prin furnizarea la intervale regulate de timp a
unor noi versiuni de draivere. Acest lucru este valabil în special pentru plăcile video, pentru
care este oferită o nouă versiune de draiver o dată la cîteva luni. Nici compatibilitatea
componentelor cu softurile nou apărute nu este neglijată, de multe ori fiind scoase versiuni
noi de draivere atunci cînd se observă că funcţionarea cu un anumit soft nu este la înălţime.
Diagnosticarea problemelor
Driverele sunt de obicei la baza multor probleme de software sau hardware. în cazul
în care componentele conectate nu mai funcţionează, este de obicei din cauza unor drivere
corupte sau care lipsesc. Acest lucru se intîmplă dacă fişierul este descărcat în directorul
greşit, sau dacă este mutat sau şters din greşeală. Cel mai bun mod de a identifica problema
este să descoperi care drivere sunt asociate cu programele ce nu mai funcţionează. Această
informaţie se află de obicei în manualul sau ghidul de utilizare.
Soluţia
Dacă descoperi că un driver este corupt sau lipseşte, sunt mai multe modalităti de a
remedia această problema. Dacă incă mai ai CD-ul de instalare al programului afectat,
acesta va conţine informaţii de rezervă pe care le vei putea descărca. însă, dacă nu este
vorba de aşa ceva şi programul afecatat nu are CD de instalare, există drivere gratuite care
pot remedia problema.
Instalarea unui driver
1.Mai întîi, deschideți meniul Start Windows și navigați la Manager dispozitive. Ar
trebui să vedeți Pytrack / Pysense în lista derulantă de sub alte dispozitive.

20
 2.Faceți clic dreapta pe dispozitiv și selectați Actualizare software driver

3.Selectați opțiunea Răsfoiți calculatorul pentru software-ul driverului.

4. Apoi va trebui să navigați la locul unde ați descărcat driverul (de exemplu,
Download Folder).

21
 5. Specificați dosarul în care sunt conținute driverele. Dacă nu ați extras fișierul .zip,
faceți acest lucru înainte de a selecta folderul.

6. Este posibil să primiți un avertisment, sugerând că ferestrele nu pot verifica editorul

acestui driver. Faceți clic pe Instalați acest software driver oricum, deoarece acest link
indică driverul nostru official.

7. Dacă instalarea a avut succes, ar trebui să vedeți acum o fereastră care să precizeze
că driverul a fost instalat corect.

22
 8.Pentru a confirma că instalarea a fost corectă, navigați înapoi la Manager dispozitive
și faceți clic pe meniul derulant pentru alte dispozitive. Eticheta de avertizare ar trebui să
dispară acum și ar trebui instalat programul Pytrack / Pysense.

 Modul de instalare a driverului monitorului.

1. Când monitorul este conectat la PC, ecraul [Setări afișaj] apare automat. Faceți
clic pe Setări avansate.

Notă: în cazul în care ecranul [Setări afișaj] nu apare, faceți clic pe Start>Panoul de
control>Afișaj>Modificare setări afișaj
2. Faceți clic pe fila Monitor, apoi faceți clic pe Proprietăți.

23
 3. Faceți clic pe fila Driver, apoi faceți clic pe Actualizare driver.

4. Faceți clic pe Răsfoire Computer pentru software de driver.

5. Faceți clic pe Selectez dintr-o listă de drivere de dispozitiv de pe computer, apoi

faceți clic pe Următorul

24
 6. Faceți clic pe Disc disponibil

7. Faceți clic pe Răsfoire.

8. Căutați pe CD-ROM dosarul Driver și selectați fișierul driver al modelului

monitorului. Faceți clic pe Descriere.

9. Faceți clic pe OK.

25
10. Faceți clic pe Următorul

11. Apare un mesaj de Securitate. Faceți clic pe Se instalează oricum acest

software de driver

12. Faceți clic pe Închidere pentru a finaliza actualizarea driverului

26
 13. Noul model de monitor este afișat. Faceți clic pe Închidere pentru a închide ecranul
[Proprietăți].

14. Faceți clic pe OK pentru a închide ecranul [Setări avansate].

27
15. Faceți clic pe OK pentru a închide ecranul [Setări afișaj]

Cum sa previi problemele cu driverele

Cea mai bună metodă de prevenire problemele driverelor este de a le păstra într-un
loc sigur sau care nu poate fi accesat. Dacă ai drivere ce se instalează automat, este posibil
să ai deja un loc securizat pentru acestea. Dacă îți instalezi singur driverele, consultă
manualul de operare pentru informații despre siguranța stocării driverelor.

Sarcina de lucru: Instalaţi driver-ele specifice staţiei de lucru conform paşilor

descrişi.

28
 Lucrare de laborator 6. Instalarea şi configurarea componentelor
hardware.
Scopul lucrării: familiarizarea cu instalarea şi configurarea componentelor hardware.

Instalarea şi configurarea componentelor hradware

Mulți consideră că una din cele mai mari slabiciuni ale sistemului Microsoft Windows
NT, predecesorul sistemului de operare Windows 2000, a constat in lipsa compatibility cu
componentele hardware. Programul nu recunostea decat un numar redus de componente
hardware, aceasta insemnand ca trebuia facuta о selectie riguroasa in cazul cumpararii de
dispozitive periferice pentru un calculator cu sistemul de operare Windows NT. Aplicatiile
software de compatibilizare cu noile dispozitive erau lansate cu intarziere, iar cele pentru
unele tipuri de dispozitive si de la anumiti producatori erau inexistente.
Mai mult, Windows NT nu avea posibilitati de autoconfigurare, о tehnologie (Plug
and Play) introdusa pentru prima data de Windows 95 care, in conditiile unei combinatii
corecte a componentelor hardware si software permitea conectarea directa si folosirea
imediata a unui dispozitiv. In aceste conditii, cand gaseai un dispozitiv care era
„recunoscut" de Windows NT, erai confruntat cu operatia adesea complicata de a-1
configura corect.
Windows 2000 ofera imbunatatiri importante fata de Windows NT in trei zone-cheie
ale compatibilitatii cu componentele hardware:
■ In primul rand, veti beneficia de compatibilitatea cu un numar mult mai mare de
dispozitive, inclusiv cu noi tipuri de dispozitive, cum ar fi:
• Universal Serial Bus. in categoria acestei noi generatii de dispozitive
autoconfigurabile (Plug And Play) intra toate tipurile, de la tastaturi la camere video.
Dispozitivele USB folosesc un conector comun si nu trebuie configurat manual portul USB
sau dispozitivul.
• Dispozitivele IEEE 1394. IEEE 1394 este о magistrate seriala nebrevetata, de mare
viteza, care isi are radacinile in tehnologia FireWire folosita in calculatoarele Apple. Este
folosita de unele dispozitive care necesita un transfer rapid de date, cum ar fi scanerele si
camerele video.
1. In al doilea rand, datorita folosirii tehnologiei WDM (Windows Driver Model)
pentru drivere, in multe cazuri producatorii pot realiza un singur driver care sa poata fi
folosit atat pentru Windows 98, cat si pentru Windows 2000, ceea ce ar trebui sa asigure о
compatibilitate cu mai multe dispozitive la scurt timp dupa lansarea lor pe piata.
2. In al treilea rand, gratie implementarii in Windows 2000 a tehnologiei Plug And
Play, о mare parte din posibilele frustrari si zapaceli asociate cu schimbarea componentelor
hardware a fost eliminata. In multe cazuri, adaugarea unui nou dispozitiv va implica simpla
conectare a dispozitivului, urmata de continuarea activitatii normale.
In acest capitol va vom explica modul in care tehnologia Plug And Play va usureaza
viata, apoi va vom oferi informatii specifice despre instalarea si configurarea anumitor
tipuri de dispozitive, precum imprimante, modemuri, scanere, camere video si controlere
pentru jocuri.

29
 Detectarea automata a noilor componente hardware prin tehnologia Plug And
Play
In mod traditional, operatia de adaugare a unui nou dispozitiv a reprezentat
parcurgerea unor stari de frustrare pentru multi utilizatori de calculatoare personale,
precum si mari eforturi pentru departamentele de asistenta din cadrul firmelor.
Dispozitivele hardware intra de obicei in competitie pentru un numar limitat de adrese
I/O (intrare/iesire), de adrese de memorie, de solicitari de intrerupere (IRQ) si de canale
DMA (pentru accesul direct in memorie). Pentru ca sistemul dumneavoastra sa functioneze
corect, toate componentele sale trebuie sa colaboreze fara sa se calce pe bataturi. Daca noua
placa de sunet cere aceeasi solicitare de intrerupere ca si adaptorul de retea deja instalat, se
va ajunge la un impas.
Pana nu demult, rezolvarea unui conflicPde acest gen implica urmatoarea combinatie:
detectarea resursei care genera conflictul, gasirea unei configuratii neconflictuale pentru
unui din dispozitivele aflate in conflict, realizarea unei modificari fizice a componentei
hardware (de exemplu, mutarea unui jumper) si modificarea unui aspect al programului
care folosea noul dispozitiv.
Pentru a atenua aceste dificultati, Microsoft si alte firme din domeniul calculatoarelor
personale au creat standardul Plug And Play. Acesta are rolul de a face instalarea unui nou
dispozitiv in calculatorul personal la fel de nedureroasa ca si „instalarea" unui nou prajitor
de paine in bucatarie. Tehnologia Plug And Play a evoluat considerabil de la introducerea
sa in Windows 95 si face acum parte dintr-o solutie comprehensiva de configurare a
dispozitivelor, precum si de gestionare a consumului de energie al acestora
Pentru atingerea in totalitate a acestui obiectiv este necesara compatibilitatea cu
tehnologia Plug And Play din partea a patru elemente ale sistemului de calcul:
■BIOS-ul (sistemul fundamental de intrare/iesire). Caracterul complet de
autoconfigurabilitate in Windows 2000 implica existenta unei placi de baza si a unui BIOS
compatibile cu tehnologia ACPI (Advanced Configuration and Power Interface). (Sistemul
BiOS, prin rutinele care gestioneaza transferul de informatii intre componentele sistemului
de calcul, este integrat in memoria ROM a calculatorului). Majoritatea calculatoarelor (cele
din 1998 si ulterioare) au BIOS compatibil ACPI.
Cum puteţi afla dacă aveţi un calculator cu BIOS compatibil ACPI?
Pentru a afla dacă un calculator copatibil ACPI, executaşi clic-dreapta pe My
Computer şi alegeţi Properties. Executaţi clic pe eticheta Hardware, apoi executaţi clic pe
Device Manager. În Device Manager, desfaceţi intrarea Computer. În cazul în care
calculatorul dumnevoastră are un BIOS compatibil ACPI, intrarea desfăcută va afişa
textul Advanced Configuratiom and Power Interface (ACPI) PC.
Sistemul de operare.
 Dispozitivele pe care vreţi să le instalaţi. Majoritatea dispozitivelor periferice
comercializate in prezent sunt si compatibile Plug And Play.
 Driverele pentru dispozitivele respective. Driverul este о components software
care controleaza interactiunea dintre sistemul de operare si dispozitiv. Pe CD-ul cu
Windows 2000 sunt incluse driverele pentru multe dispozitive. Daca pe acest CD nu gasiti
driverul de care aveti nevoie, veti putea obtine un driver de la producatorul dispozitivului,
fie in cutia in care se vinde dispozitivul, fie din situl Web al producatorului. Majoritatea
noilor drivere, chiar si pentru unele dispozitive non-Plug And Play, sunt compatibile Plug

30
And Play. (Un driver Plug And Play pentru un dispozitiv non-Plug And Play poate oferi
anumite caracteristici Plug And Play, cum ar fi alocarea resurselor si gestionarea
consumului de energie.)
Instalarea si configurarea unei imprimante
Ceea ce in Windows se numeste imprimanta reprezinta in fapt о constelatie de
parametri de configurare aplicati unui dispozitiv de iesire, pentru care se foloseste
denumirea generica dispozitiv de tiparire. Acest dispozitiv poate fi о imprimanta obisnuita,
un fax-modem, un fisier de pe disc sau chiar ceva cu totul diferit. Fiecare combinatie de
parametri de configurare si dispozitiv de iesire reprezinta о imprimanta logica. Fiecare
imprimanta logica este tratata ca un dispozitiv separat si este afisata ca о pictograma
separata in dosarul Printers. Puteti sa instalati oricate imprimante logice doriti si puteti
instala mai multe imprimante logice pentru acelasi dispozitiv fizic de tiparit.
Parametrii de configurare care definesc о imprimanta logica sunt urmatorii:
■ Denumirea imprimantei
■ Denumirea de partajare, daca imprimanta este accesibila si altor utilizatori din
retea
■ Pentru imprimantele partajate, о descriere pe care utilizatorii din retea о vor vedea
cand vor cauta in dosarul My Network Places in cautarea unei imprimante (daca folosesc
modul vizualizarea Details)
■ Portul la care este conectat dispozitivul de tiparire
■ Driverul, о componenta software care ii permite sistemului de operare Windows
sa traduca datele de iesire in limbajul folosit de dispozitivul de tiparire
■ Diferitele proprietati, inclusiv memoria instalata a dispozitivului de tiparire,
cartusele de fonturi si fonturile software folosite s.a.m.d.; proprietatile difera de la о
imprimanta la alta
■ Alti parametri de configurare prestabiliti, cum ar fi tava de alimentare care trebuie
folosita, orientarea paginii si rezolutia de tiparire
■ Denumirea unui fisier pentru pagina separatoare, daca se foloseste asa ceva
In cazul in care schimbati frecvent grupurile de parametri de configurare, ar putea sa
fie util sa configurati mai multe imprimante logice pentru acelasi dispozitiv de tiparire. De
exemplu, daca comutati frecvent intre orientarea Portrait si orientarea Landscape, intre tava
de alimentare superioara si cea inferioara sau intre tiparirea fata-verso si tiparirea pe о
singura parte, puteti sa configurati cate о imprimanta logica pentru fiecare tip de operatie.
in acest fel, puteti sa selectati direct о alta „imprimanta" pentru a schimba parametrii de
configurare.
Instalarea si configurarea unui modem
Pentru a instala, configura sau testa un modem, deschideti componenta Phone And
Modem Options din Control Panel. In mod normal, daca instalati un modem care
corespunde staridardului Plug And Play, nu trebuie sa folositi caseta de dialog Phone And
Modem Options pentru operatia de instalare. (Daca trebuie totusi sa о faceti, executati clic
pe Add in eticheta Modems din caseta de dialog Phone And Modem Options pentru a
deschide о ramura din Add/Remove Hardware Wizard dedicata configurarii unui nou
modem. Apoi urmati indicatiile*-afisate pe ecran.)

31
 Instalarea si configurarea unui controler pentru jocuri
Daca aveti un controler pentru jocuri, care se conecteaza la un port USB, nu trebuie
decat sa-1 conectati si deja veti putea rncepe sa impuscati extraterestri. Daca insa
controlerul pentru jocuri se conecteaza la un port pentru jocuri sau la un port serial, trebuie
sa intrati in Game Controllers din Control Panel. In caseta de dialog Game Controllers sunt
afisate controlerele pentru jocuri deja instalate in sistem
Sistemul Windows permite instalarea si configurarea unor noi echipamente
hardware.
Pentru cuplarea noului echipament la calculator se va opri calculatorul dupa procedura
deja prezentata si se va deconecta de la reteaua de tensiune. Pentru cuplare se vor urma
instructiunile din documentatia echipamentului. Apoi se porneste calculatorul si se trece la
instalarea “logica” a hardware-ului.
Pasul 1: Executati clic pe butonul “Start”. Punctati optiunea Settings, apoi selectati cu
clic grupul Control Panel;
Pasul 2: Executati dublu clic pe pictograma Add New Hardware;
Pasul 3: Urmati instructiunile care se vor succeda pe ecran, instructiuni specifice
programului de instalare pentru noua componenta hardware.

La Windows 10 etapele puțin diferă:

1. Selectează Start > Settings > Devices > Bluetooth & other devices.

32
 2. Selectează Add Bluetooth or other device și urmărește instrucțiunile.

Sarcina de lucru: Instalaţi și configurați componentele hardware existente conform

paşilor descrişi.

33
 Lucrare de laborator 7. Restaurarea sistemelor de operare.
Scopul lucrării: Însușirea modalității de realizare a backup-urilor și a restaurării
sistemului de operare cu ajutorul acestora.

Backup-ul de date reprezintă copia de rezervă a documentelor și fișierelor făcută

pentru a preîntâmpina pierderea datelor. În prezent sunt o mulțime de aplicații care permit
realizarea backup-urilor. Una dintre ele este Fbackup.
FBackup este o programă pentru a face copii de rezervă gratuită pentru utilizare acasă
și în oficiu. Două funcții principale ale sistemului este backup-ul și restore pentru fișierele
alese. Utilizatorul indică unde, cum și cît de des se vor crea copiile de rezervă. Dacă
utilizatorul dorește să facă restore la un fișier, el va deschide sistemul de restore și doar va
indica unde el dorește să depoziteze fișierul.
Pașii ce trebuie urmați pentru a face un backup la un document sau la o mapă cu
ajutorul sistemului Fbackup:
1. Dăm numele copiei de rezervă și discul unde va fi stocat.

2. Alegem file-urile care dorim să le păstrăm.

3. Putem realiza criptarea copiei de rezervă

34
 4. Putem seta realizarea automată a copiilor de rezervă.

5. Copia de rezervă începe să se formeze.

Sarcina de lucru: Creați o copie de rezervă a sistemului de operare instalat. Restaurați

SO conform paşilor descrişi.

35
 Lucrare de laborator 8. Configurarea şi optimizarea sistemelor de
operare.

Scopul lucrării: însuşirea procesului de configurare și optimizare a sistemului de

operare.
Instalare și configurare
Operațiunile de instalare, dezinstalare, și configurare a aplicațiilor software și a
componentelor hardware influențează, prin calitatea lor, abilitatea clientului de a utiliza
eficient echipamentele din dotare.
Instalare și configurare componente
Fie că e vorba de asamblarea completă a unui calculator (desktop sau laptop), sau doar
de anumite componente, există anumiți pași premergători care trebuie îndepliniți, o
anumită bază de cunoștințe necesară (și o experiență specifică), precum și o dotare tehnică
corespunzătoare. Verificarea compatibilității componentelor, cunoașterea și respectarea
parametrilor dați de producător, a specificitațiilor și particularităților anumitor
componente, categorii, modele sau branduri, au o pondere semnificativă în maximizarea
eficienței cu care se desfășoară operațiunea de instalare/dezinstalare/configurare.
Instalare și configurare sistem operare
Sistemul de operare are rolul de a gestiona funcționarea componentelor hardware, de
a coordona și controla execuția programelor și de a permite comunicarea utilizatorului cu
sistemul de calcul. În funcție de nevoile clientului și configurația hardware a sistemului se
alege un sistem de operare potrivit. După instalare, configurarea sistemului de operare încă
de la prima utilizare mărește semnificativ eficiența utlizării.
Instalare și configurare drivere
Majoritatea componentelor dintr-un sistem, cu precădere cele cu modificări
semnificative vendor-specific sau model-specific, au nevoie de drivere pentru a face
posibilă comunicarea cu sistemul de operare (implicit și cu alte componente hardware,
software, și nu în ultimul rând cu utilizatorul – prin interfețe specifice). De multe ori, există
o ordine bine definită a instalării driverelor, sau necesitatea unor configurari adiționale.
Optimizare
Pe parcursul utilizării unui calculator, de regulă se poate observa o reducere în
performanțele acestuia indiferent de configurația hardware. Acest lucru se datorează în
principal software-ului, în egală măsură din cauza modurilor specifice de funcționare și
interacțiune pe de o parte, și a creșterii cerințelor tehnice în procesul de dezvoltare pe de
altă parte. Procesul de optimizare începe cu analiza cerințelor și a obiceiurilor
utilizatorului. Se păstrează urmărirea complementarității hardware și software.
 Hardware. În cazul în care se aplică, se verifică posibilitatea adaptării configurației
hardware prin adăugare și/sau eliminare de componente.
 Software. În cele mai multe cazuri, este nevoie de o optimizare software care
mizează strict pe modul în care sunt utilizate și configurate programele instalate. Într-un
proces de optimizare trebuie analizat și configurat sistemul de operare, și eliminate
programele care nu folosesc utilizatorului, alături de fișierele nedorite. Categoria de fișiere
nedorite este compusă din: fișiere temporare, fișiere de configurare lăsate în urmă de
anumite programe dezinstalate, precum și fișiere inutile rezultate în urma dezinstalării

36
anumitor programe sau actualizări ale sistemului de operare, cache, prefetch, cookie-uri,
indexări și valori vechi/inutile/reduntante în regiștri, etc. Se verifică și se corectează de
asemenea, starea fragmentării informației pe hard disk.

După finalizarea procesului trebuie să existe o creștere apreciabilă a performanței

sistemului. Eficiența optimizării unui sistem este cuantificabilă prin diverși indicatori ai
timpilor de pornire/procesare/de răspuns.

Sarcina de lucru: Configurați și optimizați sistemul de operare instalat conform

paşilor descrişi.

37
 Lucrare de laborator 9. Instalarea şi dezinstalarea aplicaţiilor.
Scopul lucrării: însuşirea procesului de instalare și dezinstalare a aplicațiilor.

După instalarea unui sistem de operare aplicaţiile care se instalează se pot împărţi în
câteva categorii sugestive, cum ar fi:
1. aplicaţii absolut necesare pentru protecţie: antivirus, firewall, antispyware;
2. aplicaţii pentru arhivare şi dezarhivare;
3. aplicaţii pentru utilizarea internetului: browsere, programe de mesagerie,
programe pentru video chat, program pentru citirea ştirilor, manager de descărcări,
program pentru asistenţă la distanţă;
4. aplicaţii pentru operare cu conţinut multimedia: redare audio, redare video,
vizualizare imagini, editare audio, editare imagini, editare video, scriere discuri optice;
5. aplicaţii pentru birou: pachete de tip office, editor de text cod; deschidere fişiere
pdf, contabilitate;
6. programe pentru managementul timpului: cronometru, monitorizare activităţi,
avertizare pause;
7. aplicaţii pentru acces rapid la fişiere şi directoare: căutare rapidă, meniu lansare
rapidă, acces rapid la directoare prestabilite;
8. aplicaţii pentru managementul eficient al fişierelor şi directoarelor:
ştergere/deblocare fişiere, recuperarea fişierelor şterse din greşeală, ştergerea fişierelor
duplicat, redenumire fişiere în masă, manager fişiere, mutare automată fişiere, mutare
fişiere/directoare către locaţii prestabilite, informaţii despre dimensiunea directoarelor;
9. aplicaţii pentru întreţinerea calculatorului: întreţinerea automată calculator,
defragmentare HDD, defragmentare Registry, actualizare programe;
10. aplicaţii pentru monitorizare şi control hardware: monitorizare temperaturi şi
turaţii ventilatoare, monitorizare şi control pentru placa video, identificare componentelor
hardware din calculator;
11. aplicaţii diverse pentru un control mai bun asupra resurselor: păstrare parole,
management activ procese, control bandă internet, management procese startup, pornire
ordonată startup, închidere procese.
Majoritatea programelor se găsesc iniţial sub formă de kituri de instalare, mai exact o
formă care necesită o procedură de instalare. Se impune să precizăm că programele care se
găsesc în această formă, nu sunt funcţionale înainte de a fi instalate şi principalul lor avantaj
este că spaţiul pe care îl ocupă este mai mic. Instalarea este o procedură rapidă, realizată
de programul de instalare denumit uneori vrăjitor (wizzard) de instalare. Acest program
îndeplineşte automat o serie de operaţii, e care le stabilesc autorii programului, practic el
face tot ce trebuie făcut pentru a încadra programul în cadrul sistemului de operare. Există
şi programe care nu necesită instalare. Este suficient să copiem programul pe hard disk şi
să deschidem fişierul executabil.
Procedura de instalare
Procedura de instalare se lansează printr-un dublu click pe fişierul Setup.exe sau
Install.exe sau folosind opţiunea Add/Remove Programs disponibilă în Control Panel.
Rularea acestor fişiere are ca rezultat pornirea programului de instalare. Există şi kituri de
programe de dimensiuni mici care se regăsesc sub forma unui singur fişier executabil, care
înglobează atât rutinele cât şi fişierele necesare programului în sine. Kitul de instalare poate
38
fi copiat pe hard disk-ul local de pe CD/DVD, server de fişiere sau internet, sau poate rula
direct din aceste locaţii. Este necesară o configuraţie iniţială minimală pentru iniţierea
rulării. Programul de instalare va detecta singur anumite date legate de sistem, configuraţie,
întreruperi, etc.
Procedura de instalare presupune trecerea prin cel puţin două etape:
1. acceptarea termenilor de licență; Licenţa este o convenţie dintre producătorul
programului sau posesorul licenţei de exploatare şi utilizatorul final. Dacă nu acceptăm
condiţiile de licenţă, prin apăsarea butonului I agree (Sunt de acord) sau din greşeală
apăsăm butonul I Disagree (Nu sunt de acord), procesul de instalare se va închide automat.

Denumire
program

2. selectarea folderului în care se va instala programul în sine; Implicit există o locaţie

unde va fi instalat programul, de obicei în Program Files, dar utilizatorul poate stabili o
altă locaţie, cu ajutorul butonului Browse;
3. introducerea seriei de licenţă este o fază obligatorie în instalarea unui soft; Ea se
poate solicita la început sau ulterior, chiar şi la prima lansare în execuţie a aplicaţiei;
4. specificarea modalităţii de instalare: Full, Minimal sau Customize, în funcţie de
necesităţi;
5. încheierea instalării prin apăsarea tastei Finish, care poate fi urmată de prima
lansare în execuţie a aplicaţiei, dacă utilizatorul doreşte acest lucru.
Dezinstalarea
Programele dispun de opţiunea Uninstal sau se poate folosi Add/Remove Programs
din Control Panel. Programul de dezinstalare trebuie să elimine toate urmele programului
(fişiere şi directoare create de aplicaţie, fişiere şi chei de configurare etc.). Dezinstalarea
nu ar trebui să afecteze fişierele partajate (biblioteci dinamice, drivere etc.). Programele
dispun şi de instrumente de auto - reparare şi reinstalare.

Instalarea, dezinstalarea şi repararea programelor se poate realiza doar de către

utilizatorii cu drept de administrator. De asemenea, trebuie specificat, că sunt programe
unde se crea conturi cu parole pentru utilizare.
Instalarea programelor pe 32 de biti

39
 Termenii 32 de biţi şi 64 de biţi se referă la modul în care procesorul unui computer
tratează informaţiile. Versiunile pe 32 de biţi şi pe 64 de biţi de Windows sunt proiectate
pentru utilizarea în computere cu procesoare de 32 de biţi şi, respectiv, de 64 de biţi. Multe
programe proiectate pentru un computer care execută o versiune pe 32 de biţi de Windows
vor funcţiona şi pe un computer care execută versiuni de Windows pe 64 de biţi fără
modificări. Însă, în unele cazuri pot exista diferenţe de performanţă. Dacă un program pe
32 de biţi utilizează drivere încorporate, este posibil ca driverele să nu funcţioneze într-un
mediu de 64 de biţi.

Dacă deţineţi un computer pe 64 de biţi, este de preferat să executaţi programe

proiectate să se execute pe un computer pe 64 de biţi.
Să presupunem că dorim să instalăm aplicația Notepad++.
Notepad++ este un editor de text pentru programatori.
Pașii pentru instalarea aplicației sunt:
 Intrăm pe Google și căutăm aplicația Notepad++

 Intrăm pe prima pagină afișată

 Am ajuns pe site-ul oficial al aplicației Notepad++, care ne lasă să descărcăm
gratis și sigur aplicația

 Apăsăm butonul verde din imaginea de mai sus, pe care scrie Download/Descărcare
 Observăm că s-a descărcat un fișier cu extensia .exe, care ne instalează aplicația.
 Deschidem fișierul descărcat
 A apărut fereastra unde putem selecta limba

40
 Apăsăm butonul Next/Următorul.

 Selectăm I Agree/Sunt de acord din fereastra:

 Apăsăm butonul Next/Următorul din noua fereastră apărută

 Apăsăm Install/Instalează
 Am ajuns la pasul final al instalării aplicației. Apăsăm butonul Finish/Finalizare.

41
Modul corect în care trebuie să dezinstalăm o aplicație:
 Apăsăm butonul Start din și alegem Control Panel

 Din fereastra apărută, dăm Click pe Uninstall a program/Dezinstalează un

program

 În această listă căutăm aplicația Notepad++

42
 Apăsăm Click dreapta pe linia cu aplicația
Notepad++ apăsați Uninstall/Change/Dezinstalează/Schimbă

 Din fereastra nou apărută alegem Uninstall/Dezinstalează

 După ce, în fereastră, va apărea Uninstallation Complete, apăsați Close.

43
 Sarcina de lucru: Realizaţi următoarele cerinţe:
1. Folosind un motor de căutare, descărcaţi două soft-uri de tip OpenSource care să
conţină un player audio şi un player video;
2. Instalaţi ambele programe pe calculator, în felul următor: player-ul audio pe
partiţia C şi player-ul video pe partiţia D;
3. Creaţi un play list pentru softul audio;
4. Verificaţi dacă cele două programe apar în lista Add/Remove Programs disponibilă
în Control Panel;
5. Dezinstalaţi player-ul audio folosind opţiunea Remove Programs disponibilă în
Control Panel.

44
 Lucrare de laborator 10. Gestionarea programelor. Sistemul de
securitate și administrare.

Scopul lucrării: însușirea modalității de gestionare a aplicațiilor. Acumularea

cunoștințelor cu privire la administrarea cu securitate a calculatorului personal.

Este important să gestionați programele de boot în Windows 10 / 8 / 7 pe care nu

trebuie să le porniți de fiecare dată când porniți Windows. Este comun pentru majoritatea
programelor să fie adăugate la lista de încărcare, astfel încât calculatorul dvs. are tendința
de a pierde resurse și poate să le execute încet. De aceea trebuie de gestionat și de dezactivat
programele de boot în Windows 10 / 8 / 7 în modul nativ sau utilizând software-ul gratuit
de gestionare a încărcării.
Puteți utiliza utilitarul de configurare a sistemului sau MSCONFIG pentru a gestiona
aplicațiile de încărcare. Acest instrument ne permite să dezactivați sau să activați opțiunile
de pornire. Pentru a rula acest utilitar încorporat, tastați în Start Search și apăsați Enter. În
Startup, puteți activa, dezactiva sau șterge intrările de pornire.

Pentru a dezactiva sau a gestiona programele de boot, trebuie să deschideți Task

Manager și faceți clic pe Startup tab. Aici puteți vedea lista și faceți clic dreapta pe orice
intrare pentru a o dezactiva.

45
 Dacă nu știați, puteți folosi și Windows Management Instrumentation sau linie de
comandă WMIC pentru a afișa lista starter-urilor din Windows. Pentru aceasta, deschideți
fereastra de comandă. Introduceți și apăsați Enter. Apoi tastați lansare și apăsați Enter.
Vedeți lista de programe care încep cu Windows. Din Windows 10 v1803, puteți gestiona
aplicațiile de încărcare prin setările Windows 10.

Calculatoarele personale ne ajută să fim conectați în lumea modernă. Le folosim

pentru acces la contul bancar și pentru plata facturilor, la comerțul online, pentru a ne
conecta cu prietenii și familia prin intermediul emailului și a rețelelor de socializare, pentru
a naviga pe Internet și pentru multe altele. Depindem atât de mult de calculatoarele noastre
încât uneori trecem cu vederea securitatea acestora. Deoarece calculatoarele au un rol atât
de important în viețile noastre și le încredințăm atât de multe informații personale, este
important să îmbunătățim permanent nivelul lor de protecție, pentru a continua să ne bazăm
pe ele și pentru a păstra în siguranță informațiile personale.

46
 Una dintre modalitățile securizării calculatorului este instalarea unui firewall. Un
firewall, în contextul calculatoarelor personale, este un program ce controlează fluxul de
informație care circulă între calculatorul personal și orice alt dispozitiv din rețeaua locală
sau din/spre Internet. Majoritatea sistemelor de operare moderne includ o aplicație de tip
firewall: în Microsoft Windows este disponibilă aplicația Windows Firewall, în Linux
iptables, etc. Vă invităm să verificați ghidul utilizatorului sistemului de operare instalat pe
calculator, pentru a afla mai multe detalii. Este bine ca după ce ați configurat firewall-ul,
să-l protejați de orice modificare printr-o parolă adecvată.

O altă modalitate este instalarea unui program de antivirus. Instalarea unui program
antivirus/antispyware și actualizarea periodică a acestuia, reprezintă un pas critic în
protejarea calculatorului personal. Multe tipuri de aplicații antivirus/antispyware pot
detecta prezența malware-ului verificând periodic memoria și fișierele de pe disc, căutând
secvențe cunoscute de cod. De asemenea, acest tip de aplicație folosește semnături ale celor
mai cunoscuți viruși și aplicații de tip malware.

Iată încă câteva sfaturi pentru exploatarea cu securitate a unui PC:

 Renunțați de la descărcarea fișierelor din rețelele de socializare.
 Nu distribuiți și nu utilizați produse piratate. Astfel, este foarte ușor de a
contamina cu viruși calculatorul Dvs.
 Înainte de a instala un program, este necesar să îl verificați minuțios, astfel
diminuați riscurile.
 Verificați tipul fișierelor înainte de instalare, acesta trebuie să corespundă
tipului declarat.

47
Contents
Lucrare de laborator 1. Normele de protecţie a muncii în laboratoarele TIC. Determinarea
compatibilității calculatorului cu sistemul de operare propus spre instalare. ......................3
Lucrare de laborator 2. Configurarea Bios-ului în vederea instalării sistemelor de operare.
..............................................................................................................................................6
Lucrarea de laborator 3. Pregătirea hard disk-ului pentru instalarea sistemului de operare.
..............................................................................................................................................8
Lucrare de laborator 4. Instalarea sistemelor de operare. Personalizarea mediului. .......14
Lucrare de laborator 5. Instalarea driver-elor pentru buna funcţionare a sistemului de
operare. ...............................................................................................................................19
Lucrare de laborator 6. Instalarea şi configurarea componentelor hardware. .................29
Lucrare de laborator 7. Restaurarea sistemelor de operare. ............................................34
Lucrare de laborator 8. Configurarea şi optimizarea sistemelor de operare....................36
Lucrare de laborator 9. Instalarea şi dezinstalarea aplicaţiilor. .......................................38
Lucrare de laborator 10. Gestionarea programelor. Sistemul de securitate și administrare.
............................................................................................................................................45

48