Singur acasă

Anual tot mai mulți părinți aleg să plece la muncă peste hotare, fugăriți de sărăcie,
nevoi,dar cel mai dureros de cei carora iau incredințat țară. Și care credeți că este
rezultatul acestor sacrificii tot mai mulți copii rămân acasă lipsiți de dragostea
părintească, cel mai des în grija bunicilor, a rudelor, uneori chiar și a prietenilor
apropiați. Ultimile statici arată că exodul masiv a cetățenilor republicii a crescut
semnificativ în ultimii 3 ani. Potrivit Birului de statistica din țară pleacă anual cite 9000
persoaneDar aceasta este realitatea, pe alocuri este extrem de dură și necruțătoare dar
totuși toate în viață au o rezolvare ca și această problem a migrației. Ar fi un mare păcat
să-i condamnăm pe oamenii care chinuinduse să facă o bucățică de pâine in Moldova,
pierd lupta și puterile și își iau zborul spre întreaga lume. Nu e o dorință să plece, pentru
ei déjà este o necesitate.

care merg motivația plecării este tocmai aceea de a le oferi copiilor un trai mai
bun, un viitor mai sigur. Însă moneda are două fețe, căci dacă din punct de
vedere material se pot acoperi unele nevoi și dorințe, din punct de vedere
emoțional plecarea unui părinte sau chiar a ambilor lasă goluri imense în
sufletele celor mici. Că sunt lăsați în grija rudelor sau nu, copiii suferă oricum
enorm, căci nimic și nimeni nu va putea înlocui, vreodată, lipsa unui părinte.

Așa se face că, în loc să se lucreze poate la o punere a țării pe drumul drept,
astfel încât românii să nu mai fie nevoiți să-și caute pâinea prin alte țări, s-a
lucrat la realizarea unor articole de lege care încearcă să țină sub control, într-
un fel sau altul, ceea ce se întâmplă cu copiii rămași în urma părinților. Iar
legea spune clar: orice părinte care pleacă la muncă în străinătate este obligat
să anunțe autoritățile despre acest lucru, cu 40 de zile înainte de a părăsi
țara. Și asta se aplică atât familiilor, cât și părinților divorțați sau celor care îș

i cresc singuri copiii. Prevederile legii sună frumos pe hârtie, însă realitatea
este cu totul alta și nu prea controlabilă – în primul rând, legea a intrat în
vigoare de pe 3 octombrie, însă nu au fost publicate normele sale de aplicare.
Asta îi face pe specialiști să estimeze că deși avem o lege, aplicabilitatea

Aceasta a mai arătat că în cazul copiilor cu părinți plecați pentru perioade

lungi apar deseori probleme legale, legate de înscrierea la școală, de
vaccinări, pe care cei care îi au în grijă fără a avea un document justificativ nu
le pot rezolva. Atunci se poate ajunge chiar și în justiție, pentru clarificarea
situațiilor. Pe de altă parte, pot apărea și probleme legate de incapacitatea
morală a celor care au în îngrijire copiii, astfel că atunci intervine DGASPC,
instituționalizând copiii, până la revenirea părinților.

Oamenii vor locuri de muncă, nu legi și amenzi

Prin urmare, modificarea legii este, deocamdată, numai la stadiul de teorie. Iar
părinții continuă să plece.

Este și cazul lui Radu, un bărbat de 35 de ani din Sfântu Gheorghe, care va
pleca zilele acestea la muncă în Austria. Bărbatul are doi copii și susține că
nu și-a găsit nimic de lucru acasă pentru a-și putea întreține familia. A aflat de
noile prevederi ale legii, i se par de bun-simț, dar totuși spune că nu va
notifica pe nimeni de plecarea sa, în primul rând pentru că nu are un contract
de muncă.

„Merg și lucrez fără contract, depinde ce găsesc. Am mai fost plecat

anul trecut și la începutul acestui an și chiar și pe un salariu de 1.000 de
euro – mai puțin decât câștigă un austriac, tot merită. Pentru că acasă
nu pot câștiga atât. Copiii vor rămâne cu soția mea, nu văd de ce ar
trebui să notific autoritățile, mai ales că autoritățile nu vor să audă de
notificări de la mine dacă nu am cu ce plăti facturile”, ne-a spus Radu,
care e de acord că în cazul în care pleacă ambii părinți, poate ar trebui ca o
instituție a statului să aibă idee măcar în grija cui rămân copiii.

La prima vedere, poziția lui Radu pare a fi justă, însă există și un alt punct de
vedere – al bunicilor care rămân acasă cu copiii. Este cazul doamnei Luiza, în
vârstă de 65 de ani, a cărei fiică e plecată de ani de zile la muncă în Italia.
Doamna Luiza a rămas să îngrijească de cei doi nepoți – unul de cinci și altul
de opt ani și spune că nu-i e deloc ușor.

„Ba eu cred că e bine să știe cineva unde sunt părinții, cui i-au fost lăsați
în grijă copiii. Eu sunt în vârstă, tatăl copiilor e de negăsit, mama lor e la
muncă. Mă ocup de ei, dar dacă într-o zi mi se face rău și nu-i mai pot
îngriji…? E o lege bună, dar nu știu dacă chiar e nevoie de amenzi –
până la urmă orice părinte vrea să facă cum e mai bine pentru copilul
său”, explică femeia.

Maria este o tânără care-și crește singură fetița, soțul ei fiind plecat în Anglia,
la muncă. Nici ei nu au anunțat autoritățile, deși știau că au această obligație.
Femeia nu se teme însă de o eventuală amendă, ci mai mult de urmările pe
care le va avea absența tatălui asupra celei mici.

„Cred că Statul și parlamentarii ar trebui să se preocupe să crească

economia, să nu ne mai oblige să plecăm la munci pe afară. Că nici nouă
nu ne convine să stăm separați, cu un copil care-și vede tatăl de două
ori pe an și ajunge să-i uite chipul. E ușor să dai amenzi și să nu te
intereseze sufletul unui copil”, spune femeia, care e convinsă că nu are
nicio obligație de a anunța autoritățile.

Ambii părinți plecați

Un adolescent din Sfântu Gheorghe ne-a povestit că părinții lui au plecat la
muncă în Italia în urmă cu mulți ani, iar el a crescut practic cu rudele. „Părinții
au plecat demult, prima dată tata, apoi și mama. A fost acum 10 ani.
Practic am crescut fără ei. Îmi lipsesc, dar m-am obișnuit deja că nu sunt
aici, că eu merg cu mătușa la orice eveniment de la școală. Aș fi vrut să
mă ia cu ei, dar nici lor nu le-a ieșit socoteala, spun că e greu și acolo” –
ne-a declarat tânărul. Întrebat ce părere are despre noua lege, unchiul
băiatului ne-a spus că este timpul ca părinții care pleacă în străinătate să aibă
o lege pe care să o respecte pentru că unii „uită” de copii. „Nu știu dacă sunt
eu în măsură sau nu să comentez o asemenea lege, dar cert este că ceva
trebuie făcut pentru acești copii care suferă enorm. Unii își așteaptă părinții
care nu vor mai veni niciodată după ei. De asemenea, cred că organele
abilitate ar trebui să aibă măcar o evidență a persoanelor care și-au lăsat
copiii în voia sorții, mai ales pentru că mulți dintre ei cresc alături de bunici,
trăiesc din pensiile deseori mizerabile. Nu e corect pentru că pe de o parte
acei bunici și-au făcut deja datoria de părinți, iar pe de altă parte pot fi puși în
situația de a alege dintre a cumpăra haine pentru școală sau medicamentele
care îi țin în viață” – este de părere bărbatul.

Așadar Legea Protecției Copilului există, deocamdată doar pe hârtie. Însă nu

va exista niciodată o lege care să suplimenteze dorul de părinți sau care să
dea o explicație clară la întrebarea copiilor: „Mama când vine acasă?”