Mecanisme de apărare

Negarea
Este refuzul de a accepta realitatea sau faptele, așa cum se prezintă ele, comportându-te de
parcă un eveniment, gând sau sentiment dureros nu există. Este considerat a fi unul dintre cele mai
primitive mecanisme de apărare deoarece este specific nivelului de dezvoltare din copilăria timpurie.

 Exemplu: un alcoolic funcțional va nega adeseori că are o problemă cu alcoolul, subliniind cât
de bine se descurcă la serviciu și în relațiile cu ceilalți.
 Exemplu: un bărbat știe că soția lui a murit într-un accident, dar continuă să o aștepte zilnic
cu masa pusă.
 Exemplu: optimiștii neagă că ceva ar putea ieși prost, pesimiștii neagă că ceva ar putea ieși
bine.

Regresia
Este revenirea temporară la un stadiu anterior de dezvoltare, de cele mai multe ori la cel de
copil, atunci când te confrunți cu gânduri și impulsuri inacceptabile.

 Exemplu: într-o relație, în urma unei dispute, unul dintre parteneri se simte neînțeles,
întrerupe dialogul și se retrage furios într-o altă cameră, victimizându-se și refuzând să își mai
îndeplinească îndatoririle gospodărești, profesionale, sociale sau de altă natură până când nu
este “îmbunat” de către celălalt.
 Exemplu: o persoană care suferă un șoc nervos adoptă o poziție fetală, plânge și se leagănă.
 Exemplu: o soție refuză să conducă mașina, deși în felul acesta provoacă un mare haos în
familie, obligându-l pe soț să o ducă el peste tot.

Proiecția
Este atribuirea eronată a propriilor dorințe, emoții sau impulsuri nedorite unei alte
persoane, care nu are acele dorințe, emoții sau impulsuri. Este un mecanism folosit îndeosebi atunci
când persoana consideră exprimarea gândurilor respective ca fiind inacceptabilă sau când nu se
simte deloc împăcată cu faptul că le nutrește. Proiecția este adeseori rezultatul unei lipse de
înțelegere a propriei persoane, a motivațiilor și emoțiilor ce o animă.

 Exemplu: nu-mi place o persoană. Dar una dintre valorile mele este că ar trebui să-mi placă
toți oamenii. Așa că proiectez pe acea persoană că nu mă place. Acest lucru îmi permite să o
evit și de asemenea să fiu împăcat cu sentimentul meu că nu o plac.
 Exemplu: o femeie care se simte atrasă de un coleg îl acuză pe acesta de avansuri sexuale.
Proiecția poate de asemenea să acopere și să facă să dispară anumite atribute ale altor
persoane, care nouă nu ne plac. Presupunem că acele persoane sunt la fel ca noi, proiectăm
în locul atributelor respective atributele noastre și facem astfel abstracție de realitatea care
ne deranjează. Proiecție complementară = premisa că celălalt se comportă, gândește și simte
la fel ca tine. Proiecția nevrotică = presupunerea că celălalt funcționează într-o manieră pe
care tu în mod inconștient o consideri inacceptabilă la tine.
Formațiunea reacțională
Este convertirea dorințelor, emoțiilor sau impulsurilor nedorite sau periculoase în opusul
lor.

 Exemplu: o femeie care este foarte furioasă pe șeful ei și care și-ar dori să-și schimbe
serviciul este posibil să se comporte într-un mod exagerat de amabil și de generos cu șeful și
să-și exprime dorința de a lucra pentru el o veșnicie. Ea nu este capabilă să-și exprime
emoțiile negative de furie și nemulțumire la adresa serviciului și în schimb devine extrem de
binevoitoare pentru a demonstra public lipsa ei de frustrare și nefericire.
 Exemplu: o mamă care aduce pe lume un copil pe care nu și-l dorește devine supra-
protectoare față de acesta. Este un mecanism împotriva fricii de pedeapsă socială. Atunci
când o persoană adoptă o atitudine extremă față de ceva, luați în calcul posibilitatea ca
punctul ei de vedere real să fie de fapt diametral opus.

Refularea
Este blocarea inconștientă a gândurilor, emoțiilor și impulsurilor inacceptabile. Având în
vedere că procesul este inconștient, oamenii de cele mai multe ori nu au aproape niciun control
asupra lui. “Amintirele reprimate” sunt amintiri la care accesul a fost blocat în mod inconștient. Ele
nu dispar. Au un efect cumulativ și reapar sub formă de anxietate neatribuibilă sau drept
comportamente disfuncționale. Un nivel înalt de refulare poate cauza un nivel înalt de anxietate sau
de disfuncționalitate, deși acesta din urmă poate fi generat și doar de un incident traumatic izolat.
Amintirile refulate pot apărea prin mijloace inconștiente și în forme alterate, precum visele sau
“actele ratate”.

 Exemplu: un copil abuzat de un părinte nu-și aduce aminte nimic despre evenimentul cu
pricina, dar are dificultăți în formarea de relații interumane.

Deplasarea
Este redirecționarea gândurilor, emoțiilor și pulsiunilor de la adevărata persoană căreia îi sunt
adresate, la alta (sau asupra unui obiect). Oamenii se folosesc adesea de deplasare atunci când nu-și
pot exprima emoțiile în deplină siguranță față de persoana țintă.

 Exemplu: angajatul furios pe șeful său nu-și poate exprima mânia, de frică să nu fie dat afară.
Vine acasă și își ceartă soția. Aceasta își varsă furia la rândul ei pe copil. De supărare el
lovește câinele. Acesta mușcă poștașul de picior. Evident este un mecanism de apărare
relativ ineficient, deoarece deși furia este descărcată, vătămarea fizică sau verbală a unor
oameni nevinovați, respectiv distrugerea unor bunuri îi vor genera probleme suplimentare
celui în cauză. Interesant: fobiile pot fi și ele o formă de deplasare, constituindu-se într-o
supapă de eliberare a tensiunii acumulate pe alte căi.
Intelectualizarea
Este o “fugă în gândire” (excesivă și abstractă), prin intermediul căreia persoana caută să
evite emoțiile incomode concentrându-se pe fapte și pe logică. Situația este abordată drept o
problemă interesantă care o animă pe respectiva persoană la nivel rațional, în timp ce aspectele
emoționale sunt complet ignorate, fiind considerate irelevante. Se utilizează o terminologie
complexă, focusarea fiind pe cuvinte și pe definiții subtile, nu pe afecte umane. Intelectualizarea
protejează de anxietate reprimând emoțiile legate de un incident anume. Este cunoscută și drept
“izolarea afectului”, deoarece elementele afective sunt înlăturate din situație.

 Exemplu: o persoană care află că are cancer cere detalii privind probabilitatea supraviețuirii
și rata de succes a unor diverse medicamente. Medicul poate intra și el în joc și folosi termeni
precum “carcinom” în loc de ”cancer” și ”terminal” în loc de ”fatal”.
 Exemplu: o femeie care a fost violată caută informații despre alte asemenea cazuri și despre
psihologia violatorilor și a victimelor. Ia lecții de auto-apărare pentru a se simți mai bine, în
loc să abordeze în mod direct problemele psihologice și emoționale create de incident.

Raționalizarea
Când ni se întâmplă ceva greu de acceptat îi furnizăm minții noastre motive logice (=justificare), de
ce este în regulă să se fi petrecut lucrurile așa. Punem totul într-o perspectivă nouă și oferim
explicații diferite pentru percepțiile sau comportamentele noastre, astfel încât să fim împăcați cu ele
(=să le tolerăm).

 Exemplu: cineva își cumpără o mașină scumpă și apoi le povestește celorlalți că mașina lui
cea veche devenise foarte nesigură.
 Exemplu: un părinte își pedepsește copilul și pretinde că este spre binele acestuia.
 Exemplu: cineva pică la examenul de admitere la o facultate prestigioasă și declară apoi că
oricum nu-și dorea să urmeze acea facultate. Raționalizarea este strâns legată de nevoia
noastră de a explica lucrurile care ni se întâmplă și de a păstra congruența dintre gândurile și
acțiunile noastre.

Sublimarea
Este transformarea pulsiunilor nedorite în ceva mai puțin dăunător. Când suntem
confruntați cu disonanța unor gânduri incomode, creăm energie psihică. Această trebuie eliberată
cumva. În loc să dea naștere și să alimenteze niște acțiuni distructive, apelându-se la sublimare,
energia în cauză este canalizată înspre activități acceptabile din punct de vedere social și/sau
creative, respectiv utile / productive. Multe sporturi și jocuri sunt sublimări ale unor nevoi agresive,
dorința de a lupta îmbrăcând forma unor competiții formale.

 Exemplu: sunt furios. Mă duc în pădure și tai lemne. Sfârșesc prin a aduna o stivă de lemne
de foc. Totodată dobândesc și o condiție fizică mai bună și nimeni nu este rănit.
 Exemplu: o persoană cu o nevoie obsesivă de control devine un antreprenor de succes.
 Exemplu: un bărbat cu dorințe extra-maritale puternice se apucă de făcut diverse reparații
prin casă de fiecare dată când soția este plecată din oraș.
 Exemplu: o persoană cu porniri sexuale intense devine artist.
Umorul
Este canalizarea pulsiunilor sau gândurilor nedorite înspre glume sau povești amuzante.
Găsirea unor elemente comice și/sau ironice în situațiile dificile, pentru a reduce afectele neplăcute
și disconfortul personal permite nu doar catharsisul, adică descătușarea tensiunii acumulate, ci și
luarea unei distanțe și a unui grad de obiectivitate față de evenimente, astfel încât persoana să poată
reflecta în mod obiectiv asupra celor întâmplate.