Avortul reprezintă întreruperea accidentală sau provocată a gravidității înainte ca fătul să

poată trăi în afara organismului matern. Acesta poate fi de doua tipuri:

1. Spontan – datorită unor cauze anatomo-fiziologice. Cauzele avortului spontan sunt:

afecțiuni generale, afecțiunile uterine, afecțiuni ale embrionului, traumatisme sau în urma
unor abuzuri domestice, victima poate fi lovită sau accidentată;
2. Provocat – se realizează prin intervenție chirurgicală specializată sau prin alte mijloace,
precum avortul medicamentos, în condițiile legislației fiecărei țări (pana la 12 saptamani
de sarcina)

Argumente pro avort

Avortul, unul dintre cele mai controversate procedee chirurgicale , este întâlnit pe
tot parcursul omenirii , provocând numeroase dezbateri publice între adepţii şi adversarii practică
rii acestuia.
Dacă actiunile trebuie evaluate din punct de vedere moral prin prisma repercusiunilor, atunci
poate fi construit un argument puternic potrivit căruia interzicerea avortului este greşită. De-a
lungul istoriei, femeile au plătit un pret teribil din cauza lipsei unor metode contraceptive şi de
avort sigure şi legale. Fortate să nască multi copii , la intervale excesiv de scurte, ele erau adesea
slăbite fizic şi mureau tinere - o soartă obişnuită în cazul majoritătii societătilor înainte de secolul
XX.

 În unele cazuri, viața femeii poate fi amenințată de către sarcină (sarcina extrauterină -
atunci cand sarcina se implanteaza in afara uterului, mama este prea tânără, iar corpul ei
nu este pregătit pentru o sarcină)
 Sarcina este nedorită (în urma violului, mamele adolescente)
 Un handicap major al copilului sau o boală incurabilă a fătului care l-ar condamna la o
existenţă chinuită (sindromul Down, anomalii cardiace)
 Avorturile ar trebui permise pentru că interzicerea lor are consecinte nedorite (femeia
poate ajunge să își urască copilul, abandonul, violența asupra copilului)
 Femeile au dreptul moral de a alege avortul

Avortul și drepturile femeii

Drepturile morale fundamentale sunt acele drepturi pe care le are orice persoană, incluzând
dreptul la viață, libertate, autodeterminare şi dreptul de a nu suferi vătămări corporale.
Interzicerea avortului pare să încalce toate aceste drepturi primare. Viețile femeilor sunt puse în
pericol cel putin în două moduri. Acolo unde avorturile sunt interzise de lege, femeile tind să
apeleze la avorturi ilegale nesigure; Organizatia Mondială a Sănătătii estimează că 200.000 de
femei mor anual din această cauză. Multe altele mor din cauza naşterilor involuntare atunci când
avortul este interzis sau când sunt presate să nu apeleze la el . Desigur, şi naşterile voluntare
prezintă un risc în ce priveşte viața femeilor, dar fără elementul coercitiv (care are puterea,
dreptul de a constrânge) nu există o violare a dreptului la viață al femeilor.
Interzicerea avortului încalcă, de asemenea, dreptul femeilor la libertate, autodeterminare şi
integritate fizică . A duce o sarcină până la capăt este o responsabilitate dificilă şi riscantă, chiar
şi atunci când este voluntară. Fără îndoială, multe femei găsesc sarcina (sau o mare parte a ei)
plăcută, dar, pentru acele femei care rămân gravide împotriva vointei lor, această experientă
poate deveni una profund traumatizantă. Iar sarcinile nedorite şi naşterile involuntare sunt doar
începutul greutăților cauzate de interzicerea avortului. Femeia fie păstrează copilul , fie îl dă spre
adoptie. A păstra copilul poate echivala cu imposibilitatea de a-şi continua cariera profesională
sau de a-şi îndeplini celelalte obligatii familiale. A da copilul spre adoptie înseamnă să trăiască
cu gândul nefericit că are un fiu sau o fiică de care nu se poate îngriji şi despre care, adeseori, nu
poate şti dacă trăieşte şi este bine. Studiile asupra femeilor care au dat copii spre adopţie arată că,
pentru o mare parte dimre ele, separarea de copil presupune o suferinţă puternică şi îndelungată.

Personalitatea și drepturile morale

Senzitivitatea este capacitatea de a avea experiente - spre exemplu, vizuale, auditive, olfactive
sau alte experiente perceptuale. Dar capacitatea de a avea experiente plăcute sau dureroase pare
să aibă o relevantă deosebită asupra statutului moral.
Fiinţele umane posedă în mod obişnuit nu doar capacitatea de a simţi, ci şi unele capacităţi
mintale superioare, precum conştiinţa de sine şi raţiunea. De asemenea, sunt fiinţe extrem de
sociale, capabile de iubire, grijă, cooperare şi responsabilitate morală (care presupune capacitatea
de a-şi ghida acţiunile conform unor principii şi idealuri morale).
Datorită capacităţilor distinctive pe care le posedă, persoanele sunt capabile să îşi aprecieze
propria viaţă şi pe aceea a celorlalți membri ai comunităti lor mai mult decât animalele . Oamenii
sunt singurele ființe care pot realiza planuri de viitor şi care sunt bântuite de teama unei morți
premature. Dacă acest lucru este adevărat, atunci uciderea unei persoane este, din punct de
vedere moral, un rău mai mare decât omorârea unei fiinte senzitive care nu este o persoană. Dar
este, de asemenea, posibil ca lipsa fricii de viitor să facă viata fiintelor senzitive mai plăcută, mai
valoroasă pentru ele decât sunt vietile noastre pentru noi. Astfel, trebuie să căutăm altundeva o
rațiune pentru statutul moral superior pe care majoritatea persoanelor (umane) îl acordă una
alteia.
Drepturile morale abordează modul în care ar trebui să ne comportăm. Faptul că, în mod
evident, doar persoanele înțeleg ideea drepturilor morale nu le face mai bune decât alte fiinte
senzitive, dar ne oferă motive convingătoare pentru a ne considera egali unii cu altii, cu drepturi
fundamentale care nu pot fi încălcate din nişte motive utilitariste limitate. Dacă nu am avea
incredere că alte persoane nu ne vor ucide oricând ar crede că pot obtine un avantaj net din
aceasta, atunci relațiile sociale ar deveni infinit mai dificile şi vietile tuturor persoanelor, cu
excepția celor mai puternice, ar fi în mod evident constrânse.
O persoană senzitivă din punct de vedere moral va respecta dreptul la viață al tuturor formelor
de existență şi va avea grijă să evite producerea unor dureri sau a morții lipsite de folos asupra
ființelor senzitive. Va respecta, de asemenea, drepturile morale fundamentale ale unei alte
persoane ca fiind egale cu ale ei , nu doar pentru că ambele sunt în viață şi sunt fiinte senzitive,
dar şi pentru că se pot aştepta în mod rezonabil ca şi ceilalti să le arate acelaşi respect. Şoarecii şi
țânțarii nu sunt capabili de o astfel de reciprocitate morală, cel putin nu in interactiunile cu
fiintele umane. În momentele in care interesele lor sunt în conflict cu ale noastre, nu putem spera
să folosim argumente morale pentru a-i convinge să accepte un compromis rezonabil. Astfel, este
imposibil să le acordăm un statut moral egal cu al nostru.

Dacă personalitatea implică în mod necesar capacitatea de reciprocitate morală şi dacă

personalitatea este criteriul pentru egalitatea morală, atunci fătul uman nu îndeplineşte acest
criteriu . Fătul care posedă unele facultăţi este mai aproape de a avea personalitate decât ovulul
fecundat sau decât fătul timpuriu şi din această cauză poate dobândi un anume statut moral. Dar
el nu este încă o fiintă ratională conştientă de sine, capabilă de iubire, grijă şi reciprocitate
morală. Aceste argumente suțin punctul de vedere conform căruia nici avorturile târzii nu pot fi
considerate omucideri . Pe această bază, am putea concluziona în mod rezonabil că avortarea
unui făt care deține anumite facultăţi poate fi justificată în unele cazuri de argumente care nu ar
motiva omorârea unei persoane. Spre exemplu, un avort târziu poate fi îndreptăţit de o
anomalitate gravă a fătului sau de faptul că o continuare a sarcinii ar pune în pericol viata femeii
sau deoarece creează alte dificultăţi personale.
Din păcate, discuţia nu se poate termina în acest punct. Personalitatea este importantă în
calitate de criteriu inclusiv pentru statutul moral : orice teorie care neagă anumitor persoane un
statut moral egal cu al celorlalte trebuie respinsă. Dar personalitatea pare mai puţin plauzibilă ca
motiv de excluziune, din moment ce pare să înlăture persoanele aflate in perioada infantilă sau
indivizii handicapati lipsiţi de capacităţile mintale şi sociale caracteristice persoanelor. Mai mult,
aşa cum arată cei care se opun avortului, istoria demonstrează că grupurile dominante pot conferi
opresiunii un caracter rational, argumentând că, de fapt, persoanele oprimate nu sunt persoane
din cauza unor pretinse deficiente mintale sau morale.
Din această perspectivă, poate că ar fi intelept să adoptăm teoria conform căreia toate fiintele
umane senzitive au drepturi morale fundamentale egale şi depline. (Pentru a evita "speciismul " ,
am putea acorda acelaşi statut moral indivizilor senzîtivi din oricare altă specie ai cărei membri
maturi şi normali sunt consideraţi persoane.) Conform acestei teorii, atât timp cât un individ este
uman şi senzitiv, egalitatea morală a acestuia cu ceilalti nu poate fi pusă la îndoială. Dar există o
obiecţie în ceea ce priveşte extinderea statutului moral egal chiar şi asupra fătului senzitiv : în
practică, este imposibilă acordarea de drepturi morale egale fătului fără a nega aceleaşi drepturi
femeii .

Concluzii
Avortul este uneori tratat ca o problemă doar a drepturilor fătului, iar alteori ca o problemă
doar a drepturilor femeii. Negarea avortului legal şi sigur încalcă dreptul femeii la viață, libertate
şi integritate fizică. Dar dacă fătul ar avea acelaşi drept la viată ca şi o persoană, avortul ar fi un
eveniment tragic şi greu de justificat, cu exceptia cazurilor extreme. Astfel, chiar şi cei care
susțin drepturile femeii trebuie să fie preocupați de statutul moral al fătului.
Până şi o etică a respectului vieții nu exclude toate uciderile intenționate. Orice ucidere
necesită o justificare şi este mai greu de argumentat distrugerea intenționată a unei ființe
senzitive decât a uneia care nu are (încă) experiențe ; dar ființele senzitive nu au drepturi egale.
Extinderea statutului moral egal la făt amenință drepturile fundamentale ale femeii. Spre
deosebire de făt, femeia este deja o persoană . Nu ar trebui tratată altfel atunci când este
însărcinată. Din aceste motive, avortul nu ar trebui interzis, iar naşterea, față de un moment
anterior, marchează începutul statutului moral egal .